INTERVIU EXCLUSIV | Benone Sinulescu: «Să-mi fie ruşine! N-am ajuns niciodată la mormântul lui Jean!»

Libertatea: Au trecut patru ani de când s-a stins Jean Constantin…

Benone Sinulescu: 4 ani?! Când au trecut? Hai, mă, că mor, nu pot să cred că deja au trecut 4 ani! L-am iubit atât de mult! Nici acum nu-mi vine să cred că a murit…

Aţi fost la mormântul lui?

Să-mi fie ruşine! Nu am ajuns niciodată până acum! Dar anul acesta chiar vreau să merg la mormântul lui. Cu o floare, cu lumânări…

Cum era când l-aţi văzut ultima oară?

A fost într-un turneu din Vancouver, de 1 decembrie, în care eu l-am invitat. Era ca niciodată, parcă nici nu era Jean Constantin, era altcineva. El, săracul, suferea.

V-a zis că suferă?

Nu, n-a vrut să spună nimănui că suferă. Era foarte discret şi mi-a fost tare milă de el. Acel turneu a fost scurtat tot din cauza stării lui de sănătate.

L-aţi visat vreodată?

Da. Se făcea că urcam împreună un deal sau un munte, apoi, la un moment dat, el mi-a spus că nu mai poate urca, pentru că şi-a rupt piciorul.

I-aţi aprins lumânări?

Da. L-am şi trecut pe acatistul pe un an pe care l-am dat la biserică la mine, la Bârzava. L-am trecut alături de rudele mele.

Vă mândriţi că i-aţi fost prieten?

Da! Ştii cu ce mă mai mândresc eu? Cu faptul că am apucat să jucăm împreună într-un film. A fost o scenă în care trebuia să ne luăm la bătaie, iar eu trebuia să-i rup cămaşa. El râdea de mine şi-mi spunea că nu voi avea curajul să fac aşa ceva. Până la urmă, i-am rupt-o! “Fir- ai al naibii, mi-ai rupt cămaşa, ai?”, zicea el râzând. Apoi, mereu mă întreba când îi dau altă cămaşă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE