Lucian Viziru, noi detalii despre distanțarea de Augustin, fratele lui: „Îmi era rușine. I-am făcut viața grea”

Cele două vedete au vorbit deschis, nu doar o dată, despre cum au decurs lucrurile în familia lor, iar acum Lucian Viziru a oferit noi detalii despre „prăpastia” care se află în prezent între el și Augustin.

Potrivit celor spuse de cântăreț, el și actorul se văd foarte rar și nu au deloc o relație apropiată.

„El avea alt gen de prieteni. Nu erau deloc pe gustul meu. Era cu băieți de cartier, eu eram cu tocilarii, cu sportivii, cu tenismenii, nu eram cu cei care dădeau cu pumnul, care aveau tupeu. Eu nu am fost atras de zona aceasta, dar am avut mereu sentimentul că trebuie să-l ajut. Pentru că la cum se comporta nu dădea semne că se va îndrepta către o zonă ideală în viață.

Tocmai de aceea am încercat mai multe: să îi fac formație, să îl trimit apoi în Germania la un prieten, să dea ore de tenis… Apoi, la a treia încercare, când l-am trimis la casting la telenovele, el s-a descurcat foarte bine și a făcut un super rol în «Lacrimi de Iubire», interpretându-l pe Max”, a spus Lucian Viziru pentru Cancan.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 12

Recomandări

Zonele din România cele mai expuse la inundații. Va exista un climat diferit în 50-100 de ani

Mai mult decât atât, cântărețul își reproșează faptul că de multe ori i-a fost rușine să iasă pe stradă cu fratele lui, din cauza hainelor pe care le purta acesta.

„Îmi reproșez că nu sunt un om extraordinar. El e mult mai sufletist decât mine. Puteam să fiu mult mai protector și uneori i-am făcut viața mult mai grea decât era cazul. Hai să îți dau un exemplu! El umbla în trening, ceea ce eu uram. Când intra într-un fast-food din București în trening, mi se făcea rău! Nu știam cum să fac să scap de el, să plece de acolo. Îmi era rușine când îl vedeam așa.

Faptul că nu am lăsat rușinea… Dar așa am fost noi crescuți. Asta îmi reproșez! Putea să vină și în pielea goală, pentru că era fratele meu. În condițiile alea, poate nici el nu ar mai fi avut nevoie de băieții cu care umbla. Noi așa am fost crescuți, că e rușine. Tot timpul trebuia să fie perfect. Dacă nu, era o mare problemă”, a mai afirmat Lucian Viziru pentru sursa citată.