Lungul drum spre salvarea cinematografului din București care împlinește 90 de ani: „Vrem să-l salvăm loc cu loc”

Un cinema de 90 de ani

Discuția noastră a avut loc chiar în Cinema Europa, pe care îl vizitasem ultima oară în urmă cu mulți ani, înainte să ajungă pe mâinile lor. Impresia lăsată atunci nu a fost una care să mă facă să revin, dar astăzi micul cinematograf de pe Calea Moșilor 127, din București, pare mult mai primitor. Intrarea e amenajată și decorată cu obiecte din lumea filmului, iar în dreapta, fix lângă intrarea în sală, este un bar de unde poți lua popcorn, suc și alte mici snacks-uri pe care să le mănânci de-a lungul filmului. Nu e ceva ce vezi prea des la cinematografele de artă din România, dar asta și pentru că Cinema Europa nu e nici un cinema de artă, nici unul comercial, de mall.

Sala e veche, poți vedea și simți asta cam oriunde te uiți. Pereții roșii, mocheta, scena care pare puțin prea înaltă și apropiată de primul rând pentru cinematografele din ziua de azi. Dar, cu toate astea, are și un caracter aparte, o energie care amintește de „Cinema Paradiso” (1988), filmul care a revitalizat la acea vreme industria de film a Italiei. Cam asta se încearcă și aici, la o scară ceva mai mică.

„Ne-am pus mâinile în cap când am văzut cât e de muncă”

Cum a ajuns Cinema Europa în mâinile lui Costin și Andrei? M-au lămurit destul de repede: „Suntem un ONG format din oameni de film și advertising, am făcut primul film de charity din România, ‘Copacul dorințelor’, și am zis să facem un ONG care să ajute alte ONG-uri. Am făcut susțin.org, prin care am făcut diverse campanii pentru ONG-uri, în principiu de comunicare, dar și altele, precum strângeri de fonduri, aplicare pe fonduri europene, chestii de genul acesta.

Ne sună la un moment dat un prieten și ne zice că Cinema Europa este pe cale să se închidă și a auzit că poate fi închiriat. Am zis că nu ne ocupăm cu asta – adică facem film, înțelegem partea asta, dar nu prea are nicio legătură. Am venit totuși, am văzut locul și ne-am pus mâinile în cap când am văzut cât e de muncă.”

Și totuși, tentația de a conduce un cinematograf și de a bifa o experiență la care orice cinefil a visat, a fost prea mare: „Până la urmă, am zis să facem un eveniment într-un weekend, să vedem ce se întâmplă și am ales fix weekendul de Halloween. L-am organizat semi prost, ne-am chinuit cu filmele, cu partea tehnică, dar până la urmă după aceea am simțit că e ceva aici și am zis că ne băgăm. Inițial era doar un parteneriat, ulterior s-a transformat într-un contract de închiriere pe suficient de mulți ani încât să avem încredere că, dacă ne apucăm și facem locul, nu îl vom pierde a doua zi.”

Pentru a conduce un cinematograf însă, ai nevoie și de oameni, iar când încasările sunt mici spre inexistente, trebuie să găsești o soluție. Până la urmă, ea a apărut: „După experimentul respectiv cu Halloween-ul, am mai făcut câteva weekenduri și apoi am avut norocul ca Mihai Mănescu, cel de-al treilea membru fondator al ONG-ului să vină cu propunerea de a lucra cu voluntari. Ne întrebam atunci cum să facem să nu ne petrecem toate weekend-urile în acest loc și cum să-l punem pe picioare. Am făcut un call de voluntari, s-au strâns atunci 60, la al doilea call parcă 160 iar acum avem un waiting list de vreo 200 de oameni.”

Un cinematograf diferit de toate celelalte

Cinema Europa funcționează diferit de orice alt cinematograf din România, cu un program anunțat pe câteva luni înainte pentru weekenduri, acestea fiind tematice. Toate proiecțiile de vineri, sâmbătă și duminică au legătură cu un anumit regizor, actor, o temă mai generală, sau fac parte dintr-un univers cinematografic.

Despre această idee, Costin spune că „am luat-o puțin ca în publicitate. Nu ne luptăm cu marile lanțuri de cinematograf, așa că ne-am hotărât să dăm filme nu de artă (deși ne-am dori să dăm și filme de artă), dar unele cu care să umplem locul. Deci nu suntem cinema de artă, dăm filme mainstream, dar mainstream-ul vechi. Am încercat să mergem pe niște regizori cunoscuți sau actori cunoscuți, niște concepte cu care se poate comunica ușor. Mi-e ușor să zic că facem weekendul Scorsese, weekendul Star Wars, etc.

Ce nu e ușor e partea de licențe, este un coșmar. Am văzut totuși că a început să funcționeze, între timp a crescut și partea cu voluntarii și s-a creat o comunitate reală. Voluntariatul a devenit în anumite momente chiar mai important decât cinema-ul – nu e cel mai eficient lucru să conduci un astfel de loc cu ajutorul voluntarilor, dar îi dă un suflet.”

Pe lângă weekendurile tematice, Cinema Europa oferă șansa și voluntarilor, dar și spectatorilor să aleagă filmele pe care vor să le vadă pe marele ecran. Asta a adus oameni în sală, dar a creat și alte probleme: „Cred că până la finalul anului vom avea 50.000 de oameni, acum sunt 40 și ceva de mii. Nu merg toate weekendurile ideal, a trebuit să facem experimente, nu vrem să fim ca posturile de radio care dau aceleași piese. Joia i-am lăsat pe voluntari să aleagă, se numește ‘Joia voluntarilor’. Marțea i-am lăsat pe spectatori să zică ce filme vor să dăm, se numește ‘Marțea ta’, au apărut probleme cu licențele, am primit din Japonia niște costuri incredibile” spune Costin, după care Andrei adaugă „și dacă am umple sala, tot nu acoperim costul respectiv. Dar asta nu trebuie să te dezarmeze, încerci să găsești o soluție.”

Cinema cu mici și cartofi prăjiți și cadoul Irinei Margareta Nistor

Au fost și experimente mai scurte, dar cu succes real: „Am încercat să dăm și seriale, am făcut la un moment dat un eveniment cu Irina Margareta Nistor, a dublat de ziua ei un film cu Chuck Norris. L-am avut invitat pe Nae Caranfil cu ‘Filantropica’ și în loc de popcorn am servit mici cu cartofi și ne-au cântat romanțele lui Gheorghe Dinică.”

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Succesul în ceea ce privește numărul de oameni care au trecut pragul cinematografului nu poate fi contestat: „Sunt filme care ajung la generații de oameni care nu au avut ocazia să le vadă în viața lor pe marele ecran. Am găsit o oarecare nișă, a trebuit să fim americani: ne-am uitat stânga-dreapta să găsim finanțări, dar văzând că nu e atât de ușor, am încercat să găsim soluții ca să umplem locul. Și am găsit proiecții unice, program făcut pe o perioadă mai lungă, etc.”

Un cinematograf care se salvează #LocCuLoc

Cei doi au însă nevoie de fonduri pentru a renova cinematograful și a-l aduce, din punct de vedere tehnic, nu estetic, la standardele din 2025. Tocmai de aceea, chiar în această seară, pe 19 noiembrie, lansează campania #LocCuLoc, o inițiativă prin care fiecare spectator poate adopta un scaun și contribui direct la reconstrucția cinematografului.

„Ar ajuta ca acest loc să fie renovat, asta ne creează niște probleme în a reține oamenii. Dacă ajungi și nu e fix ce trebuie, ți-ai fi dorit să fie ecranul mai mare, sau să nu fie prea cald sau prea frig, nu e ok. Deși la început comunicăm cu oamenii prin subtitrări în care le explicăm și le mulțumim că ne înțeleg, e mai greu.

Avem o echipă foarte bună de arhitecți care ne-au ajutat de la început, practic avem tot proiectul gata, ne mai trebuie doar banii. Ultima sumă estimată a fost de 760.000 de euro, prin vară. Nu vrem să stricăm locul, nu îl aducem în ziua de azi estetic, îl ținem în anii respectivi, în 1935. Dar este o sumă greu de digerat chiar și de companiile foarte mari, așa că încercăm să oferim beneficii.

Vrem să salvăm locul acesta loc cu loc. Am luat suma de 760.000 și am împărțit-o la 250 de scaune, avem 3.000 de euro per scaun. Dacă vine un sponsor, primește un rând de scaune, are evenimente, are spot la începutul filmelor, vizibilitate pe afișe și beneficii care se duc în zona de marketing. Așa încercăm să mergem mai departe în zona de strângere de fonduri, pentru că din bilete, deși avem full house, dacă faci calculul, am reuși să facem o renovare pe bune în 10 ani cu niște riscuri – să mergem la o bancă, să facem un credit, să apelăm la unelte financiare drastice.

Sala are nevoie urgent de renovări. Sunt multe lucruri pe care a trebuit să cheltuim, dar ele nu se văd. Înainte fiind foarte puțin public, sala nu avea nici aer condiționat. Cu 12 oameni, vara la 40 de grade nu ai o problemă, dar cu 200 de oameni ai o problemă.”

Un cinematograf „de două stele și jumătate”

În ciuda dificultăților, Cinema Europa și-a creat un public loial deja și încearcă să ajungă la din ce în ce mai mulți oameni. Andrei spune: „Avem public loial, dar avem și oameni foarte noi care ne întreabă în ce sală e filmul. În unica sală! (râde) Simțim că s-a creat o comunitate mai mare decât noi și vrem să facem mai mult. Cum îl alintăm noi, e un cinematograf mai de două stele și jumătate”. „Și îl facem noi de 3 stele jumătate” punctează, râzând, Costin.

Formatul weekendurilor dedicate fanilor unor producții extrem de cunoscute, precum Star Wars sau Harry Potter, a atras oameni din toată țara uneori:„Target-ul nostru de public nu e chiar atât de mare, vorbim de 250 de oameni pe care în ditamai capitala europeană îi găsești pe undeva. Plus că nu vin numai oameni din zonă, pentru proiecții cu fani foarte pasionați, au venit oameni din Craiova, din Constanța cu trenul, pentru că nu dă nimeni așa ceva pe marele ecran. Sunt și multe orașe mari în România care nu au cinematografe.”

Cinema Europa este și unul dintre ultimele cinematografe din România care mai are balcon, lucru care reprezintă o provocare în sine: „Suntem unul din ultimele cinematografe cu balcon. Asta îți creează și niște probleme, în funcție de geometria lui nu prea vezi scena, aici va trebui să îl reconfigurăm puțin, să-i schimbăm înclinația.”

„E un tăvălug care atrage tot timpul alte probleme. Vrei să schimbi partea de scenă, dar trebuie să schimbi și mocheta. Dacă schimbi mocheta, te gândești ‘cum să arate antifonările rău?’ Sunt lucruri mai presante, precum sistemul audio, sunt lucruri pe care se lucrează mai mult, uneori e posibil să strici din ce ai mai reparat” explică Andrei.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Viitorul Cinema Europa

Cei doi își doresc să aducă și mai mult film românesc la Cinema Europa, precum și filme europene: „Sunt niște nișe pe care am vrea să le explorăm, care ar atrage niște comunități, dar momentan avem multe lucruri de făcut. Publicul se educă în timp, încep și ei să exploreze, și să-și dorească să vadă mai mult.

Starea de spirit din cinema a trecut prin multe curente. Existau inclusiv în Statele Unite oameni care își luau un bilet la cinema și stăteau acolo toată ziua. Unii oameni vin singuri, este absolut ok să faci asta. Am încercat să susținem toate stările astea.”

Prețurile la Cinema Europa sunt de 30 de lei pentru adulți, și 15 lei pentru copii, elevi și studenți. Mult sub media cinematografelor comerciale, și chiar sub cel cerut de unele cinematografe de artă. Andrei spune râzând când ajungem și la acest punct „Apropo de preț, nu dăm bilete cu loc. Noi reparăm la scaune toată ziua, dacă îți dau rândul 6, locul 4 și în ziua aia săracu loc s-a dus, o să avem o problemă. Așa că intri și te bucuri de ce loc prinzi”.

La 90 de ani, Cinema Europa se aseamănă cu o carte veche: are pagini îngălbenite de vreme, unele dintre ele mai sunt scrijelite de cei care au citit-o, și parcă te roagă să te porți cu grijă. Dar, la fel ca în cazul unei cărți vechi, povestea dinăuntru poate fi salvarea, cea care face pe cineva să își dorească să o restaureze și să-i dea strălucirea de odinioară. Concluzia e dată chiar de Costin: „Sperăm ca prin campania asta să accelerăm lucrurile, să arătăm industriei și companiilor că nu e nepotrivit să investești în cultură”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE