Nicu Covaci (Phoenix): ”Prima dată trebuie să-şi găseşti personalitatea, să-ţi găseşti modalitatăţile de expresie”

Cristian Hrubaru a continuat şi astăzi seria interviurilor cu ”monştrii” sacri ai rock-ului românesc. Nicu Covaci, de la Phoenix, a vorbit despre începuturi, anii descoperirii stilului special al formaţiei Phoenix, precum şi despre abordarea actuală a fenomenului muzical al artiştilor aspiranţi.
ROCK FM: Vă aduceţi aminte de momentul debutului dumneavoastră? Prima cântare, pe scena, cu public în faţă, când şi unde s-a întâmplat?
NICU COVACI: Primul succes de public, şi cu un juriu în faţă, a fost în 62, când reprezentam Brigada Artistică a Şcolii Medii din Timişoara, cu care am luat locul II pe ţară. Publicul a reacţionat foarte bine, juriul a fost puţin deranjat de faptul ca noi am cântat şi niste shadows-uri. Se chema import de influenţă, de aceea nu am luat locul I, am luat locul II. Brigada Artistică s-a desfiinţat după aceea, dar orchestra a rămas. Se numea Sfinx. Apoi, ne-am schimbat numele în Phoenix.
ROCK FM: Rock Fm este primul post de radio din România care scoate la rampă trupe româneşti neconsacrate şi le propulsează direct pe o scena mare, în deschiderea concertului Bon Jovi. Cum comentaţi această iniţiativă?
NICU COVACI: Ideea în sine este foarte bună. Şi eu am luat cîteva formaţii sub aripa mea, şi le prezint publicului odată cu un concert Phoenix, ca lumea să îi vadă, să îi cunoască, să se obişnuiască cu ei. Problema cea mare este alta. Acele instituţii care se numesc case de discuri, nu sunt nişte instituţii de cultură, sunt înstituţii de făcut bani. Pe chestia asta, toţi tinerii sunt obligaţi să cânte ceea ce vor domnii care vor să câştige bani. Că nu artiştii câştigă bani, ci speculanţii din spate. Sunt obligaţi să cânte ceea ce cere piaţa.
Ori, piaţa este manipulată din momentul în care arta a ajuns industrie. Nu mai putem vorbi de artişti, nu mai putem vorbi de sentimente, de calitate spirituală. Toţi aceşti copii sunt obligaţi să cânte niste chestii plate, scurte, sunt exploataţi o jumatate de an, un an, după care gata: urmatoru, urmatoru, urmatoru! Mă bucur că exista cineva ca voi, şi să ştii că sunteţi laudaţi de toată lumea.
Eu rămân radical, aşa cum am fost toată viaţa, şi spun lucrurilor pe nume. Toţi îşi doresc să ajungă la o casă de discuri. Casa de discuri te va omori. Eu propun, prima dată, să îţi găseşti personalitatea, să vezi cine eşti, ce vrei să spui, să-ţi găseşti modalitaţile de expresie, şi pe urma să te duci. Dacă o casă de discuri te acceptă, bine, dacă nu, să te lase în pace. Însă, cei mai mulţi vor să ajungă rapid la televizor, să facă bani, visează toţi că vor fi mari staruri de pe azi pe mâine. Şi, de pe azi pe mâine, pot să apară, şi, poimâine nu mai sunt.
ROCK FM: Dacă pe vremea dumneavoastră, atunci când eraţi la începuturi, ar fi venit cineva şi v-ar fi întrebat în deschiderea cărui concert ati fi dorit să cântaţi, la care formaţie v-aţi fi gândit atunci?
NICU COVACI: Este o mare diferenţă între anii 60 şi anii 70. În anii 60 eram şi noi tributari influenţelor din vest, eram înnebunit după Beatles, Rolling Stones, The Birds. Sigur că nu visam vreodată să ajungem în contact, să îi văd sau să cânt cu ei. Ar fi fost o chestie!
Însă, în anii 70, după ce am creat acel stil, care se cheamă etno sau world music, nu mi-aş mai fi găsit locul niciunde, pentru că nu ne mai potriveam cu nimeni. Deci, eventual, cu formaţii pe care pe urma le-am descoperit şi nu ştiam de ele, celtice, scoţiene, irlandeze, care ar fi fost pe aproape şi n-ar fi fost o contradicţie prea mare. Să pui pe scenă, în acelaşi concert, două formaţii cu totul diferite, nu se poate practica, pentru că înnebuneşti publicul. Trebuia căutat ceva asemănător, ori noi, la ora aia, nu mai ştiam pe nimeni ca noi.
Eu am fost foarte deziluzionat, ştiind că am spart o gheaţă şi am deschis un drum nou, după plecarea noastră din ţară, am crezut că  vor năvăli formaţiile pe drumul ăsta, vor cânta, vor face sinteza de folclor, de ritualuri. Aiurea, nimeni! Am auzit că uneia din formaţiile care a mers cât de cât pe drumul asta, Celelalte Cuvinte, i s-ar fi reproşat că îi copiază pe Phoenix.
ROCK FM: Încă o întrebare: vă mai daţi cu motocicleta, domule Covaci?
NICU COVACI: Bineînţeles! Înainte de a fi venit încoace, tocmai am făcut nişte ture, cu un prieten din Timişoara, ca să îi arăt ce înseamnă 6 cilindri, 6 carburatoare, 6 ţevi de eşapament.
ROCK FM: Vă mulţumesc mult, domnule Covaci, asfalt uscat şi multă sănătate!
(pentru Libertatea, Cristian Hrubaru, Rock FM)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE