Pe cine a întâlnit Tudor Chirilă la metrou, după ce a câștigat Vocea României 2025 cu Alessia Pop: „Am rugat-o s-o fotografiez”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tudor Chirilă a reușit să câștige, la final de 2025, pentru a opta oară „Vocea României”, de această dată cu tânăra Alessia Pop. Iar la câteva zile după marea finală de la PRO TV, artistul a fost surprins în timp ce mergea cu metroul.
Într-o postare pe care a făcut-o pe Instagram, Tudor Chirilă a dezvăluit și cu cine s-a întâlnit la metrou: o femeie care mergea în Piața Universității, pentru a-i pomeni pe eroii români care au fost împușcați în timpul Revoluției din 1989.
„Am întâlnit-o pe această femeie în metrou și mi-a atras atenția coșul ei și o lingură de lemn pe care scria «România», lângă un pachet învelit în staniol. Mergea în Piața Universității, să-i pomenească pe cei împușcați din ordinul lui Ceaușescu acum 36 de ani. Am rugat-o s-o fotografiez și a acceptat. Dumnezeu să-i odihnească”, a scris Tudor Chirilă pe celebra rețea de socializare.
Pe Facebook, Tudor Chirilă a precizat și ce făcea la metrou: a mers la marșul în memoria eroilor Revoluției, care a început din Piața Victoriei si a ajuns în Piața Revoluției, trecând și pe la Universitate.
Iată mai jos ce a scris juratul de la „Vocea României” pe internet, înainte să plece spre marșul în memoria eroilor Revoluției din 1989:
„Nicolae Ceaușescu a fost un criminal care a ordonat foc împotriva propriului popor. Asta nu e o anecdotă, este adevărul probat de documente. Cei care au murit, au murit pentru că au vrut libertate, au vrut să trăiască liberi și să scape din întunericul comunismului cu frig, foame și mai ales frică. Pentru asta ei și-au riscat viața și peste 800 dintre ei au murit. Mormintele lor se află în Cimitirul Eroilor Revoluției. Sacrificiul lor a fost confiscat însă de Securitatea lui Ceaușescu, care a reușit să păstreze puterea încolonându-se tăcut în spatele lui Ion Iliescu, a FSN-ului și a camarilei lui. A urmat apoi discreditarea oricăror încercări de a da României un start cu adevărat democratic.
Punctul 8 de la Timișoara nu a trecut, partidele istorice reînființate au fost compromise, în figuri politice ca Ion Rațiu sau Corneliu Coposu s-a aruncat cu noroi, disidenți ca Doina Cornea au fost stigmatizați, minerii au venit chemați de Iliescu să bată bucureștenii care au manifestat în stradă pentru înlăturarea foștilor activiști comuniști, alegeri libere, punctul 8 de la Timișoara și democrație reală. Regelui Mihai I al României i-a fost refuzată ani de zile intrarea în țară. Mulți spun că eroii din decembrie '89 au murit degeaba. Ei au murit pentru că nu mai voiau, pentru că nu mai puteau, pentru că nu mai voiau să trăiască cum au văzut că au trăit părinții lor.
Ce s-a întâmplat după moartea lor este responsabilitatea celor care au supraviețuit.
România de azi care n-a fost în stare să-i judece pe cei vinovați, să ducă la capăt procesul lui Iliescu, România coruptă, România mafiotă este opera foștilor securiști care au preluat puterea tăcut, cu sânge rece, aplicând într-un mediu nou, confuz și îmbătat de libertate toate tehnicile diversioniste deprinse în ani de zile de poliție politică contra poporului român. Asta însă nu-i face pe eroii Revoluției mai puțini eroi și nici pe Nicolae Ceaușescu dictatorul care i-a construit pe securiști și aparatul lor represiv, a demolat biserici și a ras cartiere de pe fața pământului, mai puțin criminal. Glorificarea lui Ceaușescu, nu înseamnă decât trădarea memoriei celor care au fost călcați de tancuri și împușcați fără milă de soldați sau securiști în 1989.
Simulacrul de proces pe care l-a avut a fost tot opera diversiunii securiste. Dacă Ceaușescu vorbea, cădeau toți sau mult mai mulți. El nu a răspuns în fața propriului popor cu ce era mai important: adevărul despre construcția infernală de represiune pe care a desăvârșit-o în peste 20 de ani. Ce păcat că copiilor noștri nu are cine să le predea istoria comunismului în România. Ce păcat că atunci când se vorbește despre «identitatea noastră națională» se vorbește despre orice, mai puțin despre rana deschisă de cincizeci de ani a acestui popor. Și care începe să facă coaja periculoasă a uitării”.
