Așa a procedat regizorul cu Anca Dinicu și cu Dana Marineci. Le-a remarcat potențialul pe când tinerele studiau la UNATC și le-a luat sub aripa sa.
„Anca și Dana au fost colege de clasă și eu le-am fost profesor. Ca studente, erau excepțional de drăguțe amândouă, foarte luptătoare, foarte ambițioase. Au progresat enorm, adică ele fac parte dintre acei studenți care nu au trecut degeaba prin școală.
De asta le-am și luat. Când s-a făcut „Boeing Boeing”, ele erau în anul trei și nu cred că greșesc dacă spun că piesa a fost primul lor rol pe o scenă.
Ăsta este un lucru extraordinar pe care Teatrul Elisabeta îl face, își crește propria trupă. Noi nefiind limitați de ideea unei trupe angajate, cum e la stat, eu îmi cresc actorii, îmi iau actorii de care am nevoie”, ne-a explicat Șerban Puiu.
Regizorul consideră că talentul nu e de ajuns pentru această profesie și că un actor are nevoie de putere de muncă și de seriozitate.
„Am pariat de la admitere pe Anca Dinicu. A muncit extraordinar, s-a autodepășit, pentru că actoria e armată – performanța, în general, e armată, vedeți cum e la Halep, la Hagi și la fiul lui; la fel e și actoria. Ei stau în școală câte 8 ore și muncesc zi de zi.
Actrițe sunt cele care au făcut Facultatea de Teatru, nu orice fătucă apărută așa, peste noapte, care a făcut trei scandaluri într-un club și după aceea au luat-o unii într-o telenovelă, a jucat de două ori sau a fost într-o emisiune comercială. Aia nu e deloc actriță.
Pe Dinicu au ajutat-o farmecul extraordinar pe care îl are, talentul, forța ei, umorul deosebit. Dana are niște calități extraordinare în profesia noastră, calități pe cale de dispariție, bun simț și bunătate. E un om de o calitate extraordinară, de un bun simț ieșit din comun și cu o educație cum rar mai întâlnești astăzi”, ne-a mărturisit Șerban Puiu.
Foto: Sorin Cioponea