Rockstadt 2026 se ține la Ghimbav. Ștefan Zaharescu, director artistic: „Cu siguranță va arăta diferit, dar identitatea sa rămâne clară”

-Ștefan, după 11 ediții la Râșnov, mutați festivalul la Ghimbav, pe un spațiu de trei ori mai mare. Din punct de vedere logistic, este un vis împlinit, dar ce înseamnă asta financiar? Cât a costat această „resetare” și relocare a Rockstadt în 2026?

-Așa e, practic vorbim de o resetare. Spațiul din Râșnov ne-a fost casă timp de mulți ani, însă spațiul a fost același și cand am avut mai puțin de 2.000 de oameni la prima ediție din 2013, și, în 2025, când am depășit pragul de 10.000 de participanți pe zi. Pe parcursul anilor am reușit să inventam tot felul de soluții neortodoxe pentru a suplini acest spațiu limitat. Nu suntem deloc străini de problemele semnalate în ultimii ani, iar spațiul din Ghimbav ne oferă șansa de a redresa toate aceste situații și, sperăm noi, de a le găsi rezolvare. În plus, ne permite să implementăm toate ideile pe care le avem de atăția ani, idei care din nou au fost limitate de spațiu. Financiar, este o provocare. Logistic, la fel. La un moment dat nu mai poți rezolva totul din creativitate și improvizație. Ai nevoie de mai mult teren, mai multă infrastructură și mai multă libertate de a construi. Sigur că o mutare de asemenea dimensiune vine cu costuri importante. Practic, construim un festival de la zero. Dar am preferat să investim în următorii zece ani ai Rockstadt, decât să petrecem următorii zece ani explicând de ce nu putem evolua.

–Spațiul nou promite dispariția cozilor la baruri și toalete, o problemă clasică a marilor festivaluri din România. Concret, cum ați regândit infrastructura pentru ediția de anul acesta ca să vă asigurați că experiența de festival nu devine un calvar al așteptării?

-Așa e, după cum am spus și mai sus nu suntem străini de problemele rezolvate. Rockstadt a fost mereu un festival construit de către fani ai acestei muzici. Noi, la rândul nostru, suntem consumatori de evenimente și festivaluri europene. Într-adevăr, cea mai mare problemă legată de spațiul limitat avut la dispoziție au fost tocmai cozile la baruri și toalete. Noua locație ne permite sa remediem cu ușurință aceste probleme și să venim totodată și cu soluții. Desigur, pentru ediția din acest an vom avea un spațiu mult mai bine implementat. Ghimbav ne-a permis să gândim totul de la zero: mai multe puncte de servire, mai multe zone sanitare, fluxuri mai bune pentru public și mai mult spațiu între zonele importante. Nu este cea mai spectaculoasă parte a unui festival și probabil nimeni nu postează pe Instagram o fotografie cu un flux bine gândit. Dar adevărul este că experiența unui festival se construiește și din lucrurile pe care oamenii nu le observă atunci când funcționează bine.

–Rockstadt a rămas cunoscut pentru prețurile accesibile la băutură și mâncare, comparativ cu alte festivaluri mari din țară. Cum reușiți să mențineți această politică a „prețurilor corecte” în 2026, într-o economie măcinată de inflație, mai ales acum când cheltuielile de producție au explodat?

-Noi ținem foarte mult la această comunitate. În toți acești ani, ea a fost construită organic și natural. Mereu am încercat să oferim o experiență cât mai accesibilă pentru oameni, iar această politică a ‘prețurilor corecte’ a fost implementată încă de la ediția din 2013. Dacă costurile legate de lineup, logistica de turneu și festival au crescut dramatic la nivel internațional, pe partea de ospitalitate am încercat să păstrăm soluții cât mai bune pentru publicul nostru. Așa este, trăim într-o economie măcinată de inflație, într-o societate îngreunată de probleme. La Rockstadt vrem ca pentru cateva zile să putem uita de ele. Există o diferență între a construi un festival și a încerca să monetizezi fiecare metru pătrat din el. Noi am încercat întotdeauna să ne uităm la experiența participantului pe termen lung. Dacă cineva își cumpără bilet, își plătește transportul, cazarea și apoi descoperă că trebuie să facă un credit pentru o bere și o porție de mâncare, ceva nu funcționează. Mereu ne-am dorit o relație de încredere cu publicul si astfel am comunicat transparent cu el.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

–Anul acesta aduceți nume uriașe ca The Prodigy, Sabaton sau Marilyn Manson. Cum arată negocierile pentru asemenea artiști în 2026? A devenit România o destinație mai ușor de vândut managementului marilor trupe față de începuturile tale în booking?

-Cu siguranță că toată industria de evenimente din România a evoluat masiv față de 2013, când noi am început acest festival. În sine, industria este una tânără. Adevăratul mecanism stabil a început abia undeva în 2006, iar pentru o industrie tânără de 20 de ani eu cred că România a bifat pași foarte importanță în acest sens. România nu mai este un cuvânt străin în ziua de azi pentru industria de touring, din fericire și cunoscuta problema a drumurilor a făcut pași înainte. Sunt mulți artiști care vor să vină în România. Ce ne îngreunează în acest moment este un sistem de taxare incorect față de organizatori și mai ales față de public, nonconform cu anul 2026, plus lipsa unor săli de evenimente construite de la zero în acest sens. Cu improvizații poți merge până într-un punct și cred că ne-am atins limita ca industrie. Avem nevoie de soluții și de un parteneriat corect cu instituțiile statului. De oameni capabili nu ducem lipsă. În industria asta, reputația circulă repede. Dacă tratezi artiștii corect, dacă festivalul funcționează și dacă publicul este bun, vestea ajunge unde trebuie. Asta nu înseamnă că negocierile sunt mai ușoare. Doar că pornesc de la un nivel diferit de încredere.

–Prezența lui Marilyn Manson pe afiș stârnește mereu controverse la nivel global din cauza trecutului și imaginii sale. A existat vreun moment de ezitare în echipa voastră înainte de a-l semna? Cum gestionați potențialele reacții din spațiul public românesc?

Luăm în calcul toate informațiile relevante atunci când construim lineup-ul unui festival de dimensiunea Rockstadt. Dar cred că este important să facem o distincție foarte clară între acuzații, opinii și fapte. Nu cred că rolul unui festival este să se substituie instanțelor sau să pronunțe verdicte. Există instituții care fac asta. În cazul lui Marilyn Manson, decizia noastră a fost una asumată. Vorbim despre unul dintre artiștii care au influențat profund cultura rock și alternativă a ultimelor decenii și considerăm că prezența lui în lineup este justificată din perspectivă artistică.

–Introducerea unei zile suplimentare, Tribute Day pe 1 august, este o mișcare interesantă. Este un experiment pentru a atrage și un public mai comercial, de weekend, sau o cerere venită direct din comunitatea voastră dură?

-Rockstadt în sine este ca o mare petrecere de o săptămână. Pentru cine a venit în toți acești ani, a ajuns măcar odată la celebrele after party-uri. Povestea cu Tribute Day a pornit de la celebra ‘păcăleală’ de 1 aprilie cu Taylor Swift la Rockstadt, când vestea s-a dus atât de departe chiar și până la oameni din industrie. Unul din agenți, prieten de altfel, a râs spunând că are o trupă punk-rock tribute Taylor Swift, dacă sunt cumva interesat să îi aduc la festival. Și atunci am început sa ne gândim cum ar fi să adaugăm o zi extra care sa fie exact ca o mare petrecere cu trupe tribut. Tribute Day este exact asta. O zi bonus. O zi de fun. Iar lineup-ul reflectă perfect spiritul ăsta: muzică pe care o recunoști din primele secunde, concerte care te fac să cânți din public și atmosfera aia în care nimeni nu se grăbește nicăieri. Am luat chiar printre cele mai bune trupe tribut existente in Europa, alese pe sprânceană. Trupe tribut Rage Against The Machine, Slipknot, Tool, Pantera, Korn, Deftones si Nine Inch Nails.

–Ai început în industrie înainte de 18 ani și inițial ai refuzat să te implici în Rockstadt, crezând că în România „nu se poate”. Privind acum la cele peste 12.000 de persoane pe zi, care a fost cel mai critic moment în care ai fost aproape să spui „gata, ne oprim”?

-Și eu și Dan am avut de parcurs momente grele. Dan cele mai grele. Nu știu dacă a fost un moment punctual definitoriu, dar pe parcursul anilor am trecut prin multe provocări de care nu ne-am ascuns. Poate că un mare regret a fost ca a durat câțiva ani până când această comunitate și acest gen muzical a fost ‘băgat în seamă’. A durat ceva până am reușit să scăpăm de preconcepțiile clasice asociate cu muzica. Au existat ani grei, au existat perioade în care părea că toate problemele vin simultan și au existat momente în care matematica arăta mai puțin optimist decât entuziasmul. Mi-aș dori să existe mai multă susținere din partea instituțiilor legate de evenimentele culturale în sine, potențialul și impactul acestora mai ales pentru turism și economie. La finalul zilei, indiferent cât de greu ne e, știm ca oricum nu ne vom opri. Comunitatea ne leagă. Publicul, echipa, voluntarii, partenerii. La un moment dat, îți dai seama că festivalul nu mai este doar proiectul tău. Devine proiectul unei comunități întregi. Și e ceva mai mare decât tine. Ori asta îți amintește de fiecare dată de ce te-ai apucat de meserie. 

-Profilul publicului de rock s-a schimbat. La Ghimbav aveți inclusiv bilete speciale pentru adolescenți (Teens Pass). Cum vezi schimbul de generații din fața scenei? Mai este rockul o nișă rebelă sau a devenit un fenomen de familie, unde părinții vin cu copiii?

-Unul din principalele obiective ale acestui festival, încă de la începuturile sale, a fost educația. Același lucru l-am făcut și în Brașov, unde exista clubul Rockstadt. Pentru că acest gen și comunitate să evolueze, ai nevoie de viitor. Ai nevoie de o nouă generație. La nivel global, muzica rock și metal sunt foarte ok. Bifează în continuare printre cele mai de succes și numeroase turnee la nivel global. Festivalurile de profil atrag zeci și sute de mii de oameni fiecare și sunt evenimente care au loc de zeci de ani. În cazul Rockstadt, avem în fiecare ani părinți care vin cu copiii. Și la concertele pe care le organizăm în timpul anului, vedem foarte mulți copii care vin la formații cu care părinții lor au crescut. Și vin deja fără părinți. Deși societatea în care trăim trece prin schimbări mult mai rapide, acest spirit al muzicii rămâne același. Cu siguranță, nici în România nu mai putem vorbi de o cultură de nișă. Eu cred că în România abia acum începem să vedem roadele eforturilor depuse la începutul anilor 2000. Am mari speranțe! 

-Ghimbavul devine, prin acest proiect al Primăriei, un hub cultural pe termen lung. Cum colaborează un festival de „extreme metal” cu autoritățile locale dintr-un oraș din România? Cât de greu a fost să-i convingeți că mii de oameni îmbrăcați în negru aduc un beneficiu economic și turistic real comunității, nu probleme?

-Era mult mai greu acum 10-15 ani. Cumva, aceeași problemă am avut-o și în Râșnov în primii ani. Au fost aceste preconcepții legate de oamenii care asculta muzica rock sau metal. Deja în 2015 localnicii îi întâmpinau pe festivalieri cu brațele deschise și s-au legat inclusiv relații de prietenie. În același timp, orașul Brașov nu e deloc străin de Rockstadt și ce impact are festivalul la nivel local. Sunt mii de oameni care se cazează în fiecare an la Brașov, anul acesta mai mulți. Din fericire, Primăria din Ghimbav este un susținător declarat al festivalului și depune toate eforturile pentru ca împreună să putem livra un proiect din care toata lumea să aibă de câștigat și suntem bucuroși ca am găsit aici un partener de încredere care înțelege exact ce înseamnă Rockstadt. Autoritățile care au lucrat cu noi au descoperit exact opusul stereotipurilor. Jandarmii brașoveni au dat un comunicat de presa în 2023 în care ne-au lăudat pentru zero incidente semnalate, zero situații tensionate. Comunitatea metal este una dintre cele mai loiale comunități culturale pe care le cunosc. Iar atunci când vine într-un loc, lasă în urmă mai mult decât amintiri. Lasă valoare economică și vizibilitate. Cred că astăzi nu mai trebuie să demonstrăm că un festival de metal poate fi un motor cultural și turistic. Avem deja suficiente exemple care vorbesc de la sine.

-Într-o piață a festivalurilor din România unde evenimentele eclectice (care amestecă pop, trap și electronic) domină bugetele, Rockstadt rămâne fidel unei identități clare. Până unde poate crește Rockstadt fără să-și piardă spiritul underground care l-a consacrat?

-Noi am spus mereu că există o limită până unde vrem să creștem ca festival. Nu pentru că vrem să își piardă spiritul de dragul faimei sau a câștigului economic, ci pentru că vrem în continuare sa fie un festival relaxat, unde să nu simți acea presiune a aglomerării. Altfel, chiar dacă ne-am mutat în Ghimbav, iar festivalul cu siguranța va arăta diferit, identitatea sa rămâne clară. Un festival al tuturor comunităților de rock și metal, unde invităm oamenii să descopere alți oameni, trupe, showuri cu o producție nemaivăzută până acum la noi. Nu ne propunem să creștem de dragul cifrelor. Ne propunem să construim un festival mai bun. În ziua în care vom lua decizii doar pentru că dau bine într-un raport sau într-un Excel, probabil că vom avea o problemă. Până atunci, cred că putem crește liniștiți.

Parteneriat Libertatea – Rockstadt

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE