Poate că rugăminţile fierbinţi ale fanilor nu au lăsat-o indiferentă pe Teo Trandafir.
Într-un mesaj publicat pe blogul său, vedeta de televiziune lasă să se înţeleagă că nu ar fi exclus să revină în televiziune, cu o emisiune.
„Am fost aseară la un eveniment monden. Inaugurarea la Corbeanca în Paradisul Verde a unui restaurant vechi și bun, “Cabana vânătorilor” din Predeal, loc pe care-l știu pe dinafară și pe dinăuntru și unde mă simt de o viaţă ca acasă. Intru în bucătărie cu sfială, totuși cu obișnuință zecilor de ani petrecuți acolo. M-am bucurat să mai găsesc o cabană vânătorească aproape de casă, unde să-mi duc fata să mănânce si să radă, să vadă lume frumoasă și apropiată de noi amândouă. Pe lângă cele văzute, evidente, luxul, aerul modern și totusi familiar, un lucru m-a izbit: parcă vremea mea n-a trecut. Și o să vă argumentez imediat.
Am dat, printre invitați, de vedete de-adevăratelea, de oameni ale căror nume au rămas, prin consecvenţă și, repet, respect față de ceea ce fac și față de cei cărora li se adresează. Toate aceste vedete m-au întrebat, fără greș, când mă apuc de-o emisiune în care să poată veni și povesti și cânta și se întâlni fără teama miștourilor aspre, rugoase, dureroase, ofensive. Sigur că am îndoieli în legătură cu mine însămi, după anii aștia, habar n-am dacă ce-am făcut atunci era bine și dacă aș mai încerca ar fi măcar ca atunci.
Doar că bucuria cu care am fost primită de ei, speranța în vremurile bune (pe care chiar le consideră astfel!) mi-a dat puteri. Vedetele de acum câțiva ani (care între timp au rămas la acest statut) mă știau și voiau să poată avea încrederea de-a se aduna într-o emisiune în care miza să fie doar zâmbetul, relaxarea, confortul că nimic rău, în sensul de neplăcut surprinzător, nu s-ar putea întâmpla. Vedetele mai noi m-au întâmpinat cu bucuria unei întâlniri așteptate, întrucâtva. Păreau stângace, dar doritoare de ceva ce ele n-au “apucat”, ceva ce li se tot evoca, probabil, în istorisiri.
La “Cabana vânătorilor” din Corbeanca am petrecut o seară care m-a repus pe traiect, pentru că m-am trezit înconjurată de aceeași bucurie de altădată: să facem emisiuni, ca să bucurăm lumea, nu să generam scandal și nefericiri, bârfe care sapă în suflet precum cariile, imagini de oglindă deformată.
Nu! Hai să facem o emisiune, cumva, ca pe vremea mea, adaptată la 2013 prin cei care decid să se implice în ea. Cum ar fi să zâmbim, fără malițiozitate? Sau, dacă altfel nu se poate, să le cunosc și eu pe domnițele în fața cărora malițiozitatea n-are cum să stea îngropată mai mult de cinci minute? Aș putea vorbi cu fetele astea fără să rad? Habar n-am. Dar, pe de altă parte, câte evenimente trec nebăgate-n seama pentru că principalii actori refuză să meargă la televizor, de frică?
Dezvăluirile senzaționale, ruptul tăcerii, focoasele blonde sau brunete deopotrivă, alea pe care ori le vedeți cum nu le-ați mai văzut niciodată, ori mai fericite decât le-ați văzut vreodată, ori drama cumplită prin care trec celebrii cutare și cutare, strecurându-se fără succes printre șabloane… Doamne, o mai spun o dată! Televiziunea nu e o instanță! Nu noi decidem dacă cineva a iubit sau nu, dacă a mințit sau nu, dacă a greșit sau nu! Telespectatorii fac asta, fiecare pentru sine!
Dar seara de la “Cabana vânătorilor”, minunată prin puterea ei de a mă convinge să încerc s-o iau de la capăt, a trecut. Senzația mea că e momentul să facem emisiuni a rămas, bazată puternic pe argumentele pe care vi le-am oferit mai devreme. Oare gândesc prost? Mă arunc prea departe? Ar trebui, totuși, să-mi văd de treburile mele si să rămân telespectator? Vorbim despre asta?”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Urmărește cel mai nou VIDEO
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.