Ana: „Mi-a propus să rămânem prieteni cu beneficii”

Dragă Adela,

Mă numesc Ana şi am 17 ani… De un an cunosc un băiat care are 20 de ani. M-am îndrăgostit imediat de el. Are acel ceva ce m-a atras foarte mult la el. El nu este din acelaşi oraş cu mine şi în vară ne-am întâlnit prima dată. Eu m-am îndrăgostit şi mai rău de el. La a doua întâlnire am făcut dragoste şi am încercat o relaţie, dar el s-a speriat şi nu mi-a mai dat nici un semn o perioadă. Când a răspuns, mi-a zis că a fost o greşeală, pentru că el mă vede ca pe o amică şi mi-a propus să rămânem prieteni cu beneficii. Am acceptat asta, deoarece era singura cale să îl văd. Mereu îl ascult, mai ales când e îndrăgostit de vreo fată şi sunt lângă el, dar dacă îi spun ce simt, mi-e teamă că îl pierd de tot. Ce să fac?

Dragă Ana,

Te rog frumos, nu o lua în tragic. Eşti foarte tânără, iar el nu e singurul băiat din univers. Ia gândeşte-te puţin: chiar îţi doreşti să ai o relaţie cu cineva care te vede doar ca pe o prietenă? Cu toată dragostea ta pentru el, ai şi tu dreptul să fii fericită. Aşa cum tu îl iubeşti pe el, poate că există altcineva, undeva, care te iubeşte pe tine, dar nu are curajul să ţi-o spună. Cunoaşte şi alţi băieţi, fă-ţi prieteni. Nu-i mai da atâta importanţă, poate chiar ar fi bine să-l eviţi o vreme. Poţi să-i spui că ai nevoie de un timp doar pentru tine, în care să te gândeşti ce vrei să faci cu viaţa ta. Poate aşa îşi dă seama ce simte. Dacă vine după tine şi îţi spune că te vrea, bine. Dacă nu, n-are rost să-ţi pierzi timpul cu el. Chiar ai dreptul şi tu la o relaţie care să-ţi aducă împlinire şi fericire.

Recomandări

Apropiați ai fostului președinte prorus Igor Dodon, urmăriți penal și conectați cu Moscova, fac afaceri de milioane de euro în România EXCLUSIV

Dragă Adela,

Mă numesc Andreea şi am 25 de ani. La 17 ani am avut o relaţie cu un băiat mai mare cu 12 ani. Relaţia a durat 3 ani, în care au fost multe certuri cu mama mea. Sătulă, am hotărât să plec din România pentru totdeauna. Eram copilă şi toţi din sat spuneau vrute şi nevrute, iar eu credeam. În fine, am plecat în străinătate la 20 de ani şi am întâlnit un băiat cu care sunt şi acum şi ne pregătim de nuntă anul acesta. Dar problema e că nu pot să-l uit pe fostul. Şi el are prietenă, chiar mă sună, mă caută şi asta mă şi bucură, însă mă şi supără pentru că eu ţin la băiatul cu care sunt, care mă respectă şi e bun. Nu vreau să mă despart de el, dar nici de legăturile cu fostul. Ce să fac, că nu mai ştiu?

Dragă Andreea,

Şi ce dacă rămâi prietenă cu fostul iubit? Până la urmă e normal să ai o relaţie amicală cu o persoană cu care ai fost atât de intimă şi care te-a marcat. Faptul că mai vorbiţi din când în când nu are de ce să-ţi afecteze relaţia cu actualul iubit – doar nu-ţi cere să fugiţi în lume, nu? Dacă reuşeşti să menţii relaţia la nivelul unei prietenii, nu văd nici o problemă. Deocamdată ştii foarte bine ce vrei: să te măriţi cu iubitul tău actual. Prin urmare, fostul va rămâne ceea ce este: adică fost. Dacă te ţine curajul, poţi chiar să le faci cunoştinţă. Iubitul tău actual nu are de ce să fie gelos. Din moment ce ai ales să-l iei de soţ pe el, e clar că ai renunţat la fostul. Cu cât eşti mai hotărâtă, cu atât fostul tău iubit va căpăta respect faţă de actualul şi nu te va mai sâcâi cu apropouri care să te umple de nelinişte. Lasă trecutul şi vezi-ţi mai departe de viaţa ta alături de bărbatul pe care îl iubeşti şi cu care ai ales să te căsătoreşti!

Recomandări

Îşi va împlini Netanyahu visul de a atrage Statele Unite într-un război cu Iranul?

Dragă Adela,

Anul trecut am fost înşelată de soţul meu. Totul a fost foarte dur pentru mine şi acum chiar dacă el spune că îi pare rău şi face totul să îmi demonstreze că este sincer, eu nu îl cred. Îmi reproşează că nu am trecut peste şi că nu pot uita. Ce pot face să uit, să am din nou încredere în el?

Draga mea,

Ai ocazia să înţelegi de ce spun înţelepţii că, atunci când iertăm pe cineva, îl iertăm pentru noi, nu pentru el. Tu trebuie să-ţi ierţi soţul ca să te linişteşti tu, pentru că în rest, lucrurile nu au cum să se mai schimbe. El oricum te-a trădat, tu oricum ai acceptat să rămâi alături de el. Mai rămâne să accepţi situaţia. Poate că ţi-ar fi mai uşor dacă ai încerca să te pui atât în pielea lui, cât şi în pielea ei. Ce l-a împins pe el să facă acest gest? Dar pe ea? El s-a simţit vinovat după aceea, e clar. Ea cu siguranţă că s-a simţit respinsă şi suferă pentru că el a ales să rămână cu tine, nu cu ea. Pe de altă parte, dacă el şi-a permis să fie atât de liber, înseamnă că şi tu, la o adică, poţi să-ţi permiţi să fii la fel. Dacă ai putea să abordezi totul mai uşor, cu simţul umorului chiar, ai reuşi cu siguranţă să depăşeşti situaţia. Până la urmă, nimeni nu poate fi stăpân pe viaţa altcuiva, ci numai pe a sa.

Urmărește-ne pe Google News