De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Dragă Adela, Numele meu este Cristina şi am 39 de ani. În decembrie am cunoscut pe cineva, el find mai tânăr decât mine cu 11 ani. Paul mi-a plăcut din primul moment în care l-am văzut. La fel am avut impresia şi din partea lui. Ne-am cunoscut şi după cîteva zile ne-am întîlnit ;eu făcând primul pas. Totul bine şi liniștit până recent, câd fostul meu soţ a aflat că mă întâlnesc cu altcineva. Şi aşa a început calvarul în viaţa mea. Paul spunea că nu vrea emoții în relaţia noastră, care de fapt, nici eu nu ştiam ce este, dar nici nu mă lasă în pace. Îmi spunea foarte des că se simte liniştit în preajma mea, că se simte bine. Eu, în schimb, începusem să mă îndrăgostesc de el, nu exista zi să nu mă gîndesc la el. Soţul meu mă teroriza psihic, îmi spunea că mă iubeşte, că vrea să fie iarăşi împreună, că şi-a dat seama de greşelile pe care le-a făcut în trecut şi că vrea să o luăm de la început şi să fim iarăşi o familie având şi o fetiţă de 10 ani împreună. În sufletul meu nu mai ştiam ce să fac. Paul îmi spusese că nu o să mai stea foarte mult în țară. Pentu mine era clar că relaţia nu avea nici un viitor, ne-am întâlnit aproape o lună în fiecare zi, iar la ultima întâlnire mi-a spus că nu ştie ce se întâmplă cu el, că îi este frică de sentimentele lui. Ziua lui de naştere am petrecut-o tot împreună, a doua zi părea totul normal şi nu bănuiam ce mă aşteaptă. Luni dimineaţă l-am sunat, ca de obicei, dar era foarte distant, chiar agresiv pot spune cu mine. Simţeam că ceva nu este în regulă, pentru că se comporta foarte ciudat. Până la urmă am aflat de la o prietenă că el urma a doua zi să plece, iar lucrul acesta m-a înebunit. Mii de întrebări se roteau în capul meu: de ce nu a vrut să-mi spună că pleacă, ce am fost eu pentru el, şi-a băut joc de sentimentele mele. Aşa că m-am dus să aflu ce avea de gând. Prea multe nu am aflat. El a plecat a doua zi şi nici măcar nu l-am mai văzut, iar de atunci nu a mai dat niciun semn de viaţă. Nu există zi să nu mă gândesc la el, îmi este foarte dor de el, am încercat să uit, dar nu pot. M-am împăcat cu soţul meu, dar ştiu dacă a fost hotărîrea cea mai bună. Nu există zi să nu sufăr. Nu ştiu ce să mai fac. Da-mi un sfat.