Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Dragă Adela,
Mă numesc Iulia, iar soțul meu este mămos. Problema mea nu pare complicată la prima vedere, însă eu simt că bat pasul pe loc. Soțul meu, cu care sunt căsătorită de trei ani, nu a reușit să iasă de sub fusta mamei. Deși el este, în acest moment, capul familiei noastre, nu ia nici o decizie importantă fără să o sune pe maică-sa și să-i ceară părerea. Nu simt că m-am măritat cu el, ci cu soacră-mea. Ea nu-mi face probleme, nu m-a jignit și nu am ce să-i reproșez în relația cu mine, adică își vede de treaba ei, ne vizitează rar și anunțat, în fine, aici totul e OK. Însă mă deranjează el.
Partea proastă e că i-am spus de câteva ori că e mămos și că aș vrea să se consulte cu mine când ia o decizie sau să o ia el, pe cont propriu, pentru că e bărbat în toată firea, și că mi-ar plăcea să mai vorbească la telefon cu maică-sa o oră în fiecare zi. I-am spus și pe ton jucăuș, și pe un ton categoric. Nu s-a supărat pe mine, nu a reacționat urât, m-a alintat șamd, dar în următoarea zi face fix la fel. Aș vrea să-l pot privi ca pe un bărbat, nu ca pe copilul mamei. Cum să procedez?
Adela răspunde:
Dragă Iulia,
Dacă spui că i-ai explicat pe toate tonurile și în diferite feluri, iar el a doua zi face exact la fel – e clar. Nu dorește să se schimbe în acest fel. Orice ai face, ceilalți sunt diferiți de noi și suntem nevoiți să acceptăm aceasta, oricât de dureros ar fi la un moment dat. Până la urmă, asta înseamnă să iubești, nu? Să-i accepți pe ceilalți așa cum sunt sunt, fără să-i judeci. Știu, e mai greu în fapte decât în vorbe, dar cam asta e realitatea. La început, când v-ați căsătorit, probabil că ți-ai dat seama de acest ”defect” al lui dar, fiind îndrăgostită, nu ți s-a părut ceva grav. Apoi, noi, femeile, facem aceeași greșeală: credem că putem să ne transformăm bărbații în ceva care seamănă cât mai bine cu ”idealul” nostru.
De foarte multe ori însă, ei nu sunt așa, și nici nu doresc să devină, oricât de mult ne-am zbate noi. Mă tem că soțul tău, cu cât îl vei bate mai tare la cap să nu mai fie ”mămos”, cu atât mai mult va dori să rămână așa. Nu te sfătuiesc să insiști, să nu ajungă povestea și la urechile soacrei, și atunci vei avea o problemă în plus. Bine că vorbește cu maică-sa și nu cu altcineva. Înțeleg și că te deranjează că nu te consultă când aveți ceva de făcut împreună, și aici te sfătuiesc să-ți exprimi clar punctul de vedere. Dacă ceea ce decide el (împreună cu această mamă atotprezentă) este în totală contradicție cu ceea ce vrei tu, atunci probabil că vei fi nevoită să negociezi tu cu soacra.
Dacă problema devine foarte intensă, ai fi în stare să renunți la căsnicia voastră din cauza ei? Dacă nu, atunci n-ai încotro: trebuie să lucrezi cu toleranța ta.