Cand am ajuns acasa in acea seara, sotia mea servea cina. I-am luat mana si i-am spus. Trebuie sa-ti spun ceva. Ea s-a asezat si a continuat sa manance incet. Vedeam durerea din ochii ei. Brusc, n-am mai putut sa deschid gura. Totusi, trebuia sa-i spun ce simt. Voiam divortul. In cele din urma i-am spus. Nu parea suparata de ceea ce-i spuneam, dar m-a intrebat „DE CE?”.

Am evitat sa-i raspund, iar asta a infuriat-o. A aruncat cu tacamurile si a tipat la mine „NU ESTI BARBAT!”. In seara aia n-am mai vorbit. O auzeam plangand. Stiam ca vrea sa afle ce s-a intamplat cu casnicia noastra, insa eu nu-i puteam oferi acel raspuns. Ce sa-i spun? Ca nu o mai iubeam? Ca ma indragostisem de altcineva? Mi-era mila de ea.

Cu un mare sentiment de vina i-am propus un divort amiabil foarte avantajos. Putea ramane cu casa, cu masina si o parte din actiunile mele.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.