Bărbatul iubit îmi e nu doar amant, ci și… comandant

— Bună, ești OK?

I-am lăsat un mesaj pe chat. Vasy intra și ieșea la interval de câteva minute. îmi fusese șef până în momentul în care a dispărut brusc de la birou, într-o zi obișnuită, pe la prânz. De atunci, nu s-a mai întors. Nimeni nu își explica lipsa lui nejustificată.

în tot timpul în care am lucrat împreună, nu a existat zi în care să nu ne certăm. Ne contraziceam des, dar mâncam tot timpul împreună, ne ironizam în public, pentru ca, apoi, să fumăm împreună. Era ca un parteneriat tacit, din care nu doream să ieșim. Toate micile certuri făceau parte din jocul pasiunii.

— Cei care se ceartă des se iubesc mult! mi-a zis Andrei, colegul din dreapta mea. Observase, ca toți ceilalți, că între mine și Vasy era ceva mai mult decât o simplă relație profesională.

Doar că nu atât de mult pe cât ne-am fi dorit… După ce a plecat, motivând că s-a îmbolnăvit, am început să-i simt lipsa. Păream pierdută într-o lume atât de cunoscută până atunci. Fără el, tot ce construisem nu mai avea sens. Meseria pe care o iubeam a devenit un calvar.

Tocmai îl înjuram în gând că nu îmi răspundea nici măcar pe chat, după ce îl sunasem și îi lăsasem un mesaj pe telefon.

— Maria, bună! Da, sunt bine. Tu ești OK?

— Da… Mi-e dor de tine, Vasy. știu că sună ciudat, nu am spus niciodată asta, dar îmi lipsești.

— știu… și tu îmi lipsești.

— Ce s-a întâmplat cu tine? De ce ai plecat?

— E o poveste lungă, Maria.

— Noaptea e lungă!

în timp ce soțul meu dormea pe partea cealaltă a patului, eu vorbeam cu Vasy pe chat, de pe telefon. și el făcea același lucru: vorbea cu mine în timp ce soția sa dormea. Am vorbit până târziu. îmi era frică să nu se trezească Valentin. Când se mișca, ascundeam telefonul sub pilotă.

— Elena m-a întrebat astăzi dacă am vreo legătură cu plecarea ta! Toți au vorbit despre tine. și știi ce mă enervează cel mai tare?

— Ce?

— Faptul că nu se vede nimic din ce ai făcut ca să ridici firma asta! Ei văd doar ce nu ai făcut. Urăsc nerecunoștința și ipocrizia oamenilor!

— Stai liniștită, Maria! Nu îmi pasă ce credeai…

— Am nevoie de tine, Vasy! Nu știu cum să supraviețuiesc în cuibul ăla de viespi fără tine!

— Când ne putem vedea?

— Dimineață?

Ne-am întâlnit la o cafenea, în zori. Nu dormisem decât vreo trei ore în acea noapte. Cum ne-am revăzut, am alergat unul în brațele celuilalt.

— Mi-a fost așa dor de tine, Maria! Te iubesc mult!

— și eu te iubesc, Vasy! Ia-mă cu tine, te rog!

îmi povestise în acea noapte, pe chat, că a dispărut brusc deoarece se angajase într-o instituție militară și a fost nevoit să între-rupă contactul cu foștii colegi.

— Chiar vrei să te iau cu mine?

— Da, iubire! Nu doar pentru că ești tu acolo și vreau să te urmez, dar este visul vieții mele să lucrez acolo! Nu am reușit niciodată să mi-l împlinesc.

— Bine, Maria. Dar asta înseamnă să îți fiu din nou superior.

— Accept!

Am început să ne întâlnim pe ascuns. Ziua eram angajată, seara, amanta fostului șef, noaptea, soție. Ca să nu intre Valentin la bănuieli, continuam să mă port normal cu el. îmi era mai greu să simulez orgasmul, uneori îl refuzam direct atunci când dorea să facem dragoste. Gândul îmi era numai la Vasy. îmi imaginam cum ar fi fost să lucrăm iar împreună, să fim nedespărțiți.

— Vasy nu a mai venit nici să își ia ultimul salariu! E neserios. A dispărut fără să spună nimic, ne-a lăsat baltă! se plângea Andrei, cel care îi preluase atribuțiile.

— E ușor să arunci cu noroi, Andrei! Când omul pleacă, se vede doar ce nu a făcut! Până mai ieri ați fost prieteni!

Andrei m-a privit urât.

— ți-e greu fără Vasy, așa e? Vasy în sus, Vasy în jos! Abia acum se vede ce ești în stare să faci tu! Până acum, Vasy muncea în locul tău!

— Te înșeli, Andrei! 0 să îți demonstrez! Nu am mai apucat să îi demonstrez și probabil a rămas cu aceeași impresie ca și în cazul lui Vasy.

Iubitul meu m-a anunțat că a fost scos un post la concurs. în două săptămâni trebuia să îmi depun dosarul, să învăț ceva legislație și să mă pregătesc pentru proba fizică. L-am anunțat pe Valentin că mă pregăteam să mă angajez într-un sistem militar.

— Ce să cauți tu acolo, Maria? Nu mă duc eu, că sunt bărbat, și te duci tu!

— Pentru că tu nu îți dorești! Eu îmi doresc, este visul meu.

— și chiar crezi că ai șanse să intri fără bani și fără pile?

— Dacă mi-aș pierde și încrederea în mine, nu mi-ar mai rămâne nimic, Valentin!

Reacția lui m-a ambiționat. Niciodată nu m-am simțit susținută de soțul meu, dar Vasy mi-a fost alături. Fără să știe partenerii noștri de viață, alergam împreună dimineața și seara. Mă ajuta să îmi conspectez legile, mă încuraja, mă pregătea pentru proba psihologică. în ziua examenului, Vasy a stat numai lângă mine. Aveam avantajul că era angajat pe o funcție importantă. în plus, făcea parte din comisia de examinare.

A ținut să îmi comunice chiar el rezultatul:

— Grigore Maria, ați obținut nota finală 8,72. Sunteți admisă!

— Domnule comandant, vă mulțumesc! Pot să vă îmbrățișez?

Am dat mâna cu toți membrii comisiei. încercam să păstrăm aparențele, chiar dacă bănuiau că ne cunoșteam. în acea noapte, l-am mințit pe Valentin că rămân la unitate pentru a mă familiariza cu regulile militare. Oricum, nu se bucura pentru reușita mea. Vasy și-a sunat soția și a mințit-o că intervenise ceva și nu putea să plece de la unitate.

Am petrecut împreună într-o cameră de hotel. Era pentru prima dată când ne iubeam fără să ne grăbim, fără să ne temem că am putea fi descoperiți, fără rețineri. Acea noapte a fost doar prima dintr-un lung șir de nopți în care „am avut alarmă” ori „nu am putut pleca de la unitate”.

Noua mea viață a început să îmi placă. îl iubesc pe Vasy și aș face orice pentru el. și el mă iubește la fel de mult. Probabil că vă întrebați de ce nu divorțăm pentru a fi împreună. Ne tot gândim să facem acest pas. Amândoi avem copii măricei și am vrea să așteptăm până vor fi majori.

într-o după-amiază, coborând din autobuzul care ne aduce de la unitate până în centrul orașului, ne-am întâlnit cu Andrei. L-a recunoscut întâi pe Vasy.

— Salut, omule! Ce mai faci?

— Fac și eu ce pot, în neseriozitatea mea…

— Maria? Voi lucrați împreună, din nou?

— Noi suntem împreună, Andrei! Cu tot ce înseamnă asta.

Andrei s-a retras. Eu și Vasy continuăm să fim colegi, amanți și poate, cândva, vom deveni oficial iubiți sau chiar soți.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE