Cuprins:
Ce este Crezul
Crezul creștin este o mărturisire de credință fundamentală care exprimă esența convingerilor despre Dumnezeu, Isus Hristos și Duhul Sfânt.
El este recitat în cadrul slujbelor religioase și simbolizează unitatea și identitatea creștină, având un rol esențial în definirea doctrinei și în combaterea ideilor considerate erezii. Prin intermediul său, credincioșii își afirmă apartenența la Biserică și își mărturisesc convingerile esențiale despre mântuire și Sfânta Treime.
Originea Crezului se regăsește în mărturisirile de credință ale apostolilor și primilor creștini, care utilizau formule simple, precum „Isus este Domnul” sau „Isus este Fiul lui Dumnezeu”. Aceste expresii de credință au fost folosite în special la botez, ca o confirmare a apartenenței la comunitatea creștină. Pe măsură ce creștinismul s-a dezvoltat, iar diverse interpretări au început să apară, a devenit necesară o formulare clară și unitară a doctrinei, pentru a proteja credința creștină autentică.
Evoluția Crezului a parcurs mai multe etape esențiale.
Prima formă cunoscută este Crezul Apostolic, formulat între secolele II-III, care se bazează pe învățăturile apostolilor și este utilizat în special în Biserica Romano-Catolică și în unele ramuri protestante. O etapă definitorie a fost Sinodul de la Niceea din anul 325, convocat de împăratul Constantin cel Mare, care a dus la formularea Crezului de la Niceea. Acesta a fost redactat pentru a combate erezia arianismului, care nega dumnezeirea lui Isus Hristos, și a stabilit clar că Hristos este „de o ființă cu Tatăl”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_daa836a015e991caa1bed8ee70b2a342.jpg)
Ulterior, în anul 381, la Sinodul II Ecumenic din Constantinopol, Crezul a fost extins și clarificat, rezultând Crezul Niceo-Constantinopolitan, care definește mai precis rolul Duhului Sfânt în Sfânta Treime. Aceasta este forma recunoscută astăzi atât de Biserica Ortodoxă, cât și de Biserica Romano-Catolică.
Un moment crucial în istoria Crezului a fost controversa legată de expresia „Filioque” („și de la Fiul”), adăugată de Biserica Romano-Catolică în partea despre Duhul Sfânt, pentru a afirma că acesta purcede „de la Tatăl și de la Fiul”. Această modificare nu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă și a fost unul dintre factorii care au contribuit la Marea Schismă din 1054, separând cele două mari tradiții creștine, arată orthodoxwiki.org.
Astăzi, Crezul Niceo-Constantinopolitan este rostit în timpul Sfintei Liturghii și rămâne un simbol fundamental al credinței creștine, având o importanță dogmatică, liturgică și spirituală profundă.
Crezul ortodox
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl, Atotțiitorul,
Făcătorul cerului și al pământului,
Văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,
Care din Tatăl S-a născut
Mai înainte de toți vecii.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_51c85ce42970b6cdd5f14640163ed5cb.jpg)
Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut;
Cel de o ființă cu Tatăl,
Prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt
Și din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat
Și a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt,
Domnul de viață Făcătorul,
Care de la Tatăl purcede,
Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin.
Crezul catolic
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat, de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a coborât din cer, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
S-a răstignit pentru noi sub Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat.
A înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a suit la cer; șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va veni cu mărire să judece pe cei vii și pe cei morți; a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și în Duhul Sfânt, Domnul și de viață Dătătorul, Care de la Tatăl și de la Fiul purcede, care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și preamărit, și a grăit prin proroci.
Și într-una, sfântă, catolică și apostolică Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților
Și viața veacului ce va veni.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_1b9531073c064d6230e2cf293e742d3d.jpg)
Amin.
Descoperă și – Ce semnificație are semnul crucii
Ce simbolizează Crezul
Crezul simbolizează esența credinței creștine și reprezintă o mărturisire clară și concisă a convingerilor fundamentale despre Dumnezeu, Isus Hristos, Duhul Sfânt, Biserică și viața veșnică. El este un punct de referință esențial pentru toți creștinii, având rolul de a uni comunitățile credincioșilor în aceeași mărturisire și de a clarifica învățătura creștină într-o formă accesibilă și ușor de transmis din generație în generație.
Înainte de toate, Crezul simbolizează unitatea credinței. Indiferent de tradiția creștină – ortodoxă, catolică sau protestantă – Crezul Niceo-Constantinopolitan rămâne un fundament comun, o declarație de credință rostită în biserici din întreaga lume. Această unitate a fost întărită încă din primele secole ale creștinismului, când comunitățile creștine, aflate în diverse regiuni ale Imperiului Roman, aveau nevoie de o formulă clară și comună care să definească identitatea credinței lor.
Protejarea credinței
În al doilea rând, Crezul simbolizează apărarea credinței împotriva ereziilor și a interpretărilor greșite. De-a lungul istoriei creștine, au existat numeroase dispute teologice privind natura lui Isus Hristos, rolul Duhului Sfânt sau chiar despre Dumnezeu Tatăl. Crezul a fost formulat în așa fel încât să combată aceste învățături considerate eronate și să asigure păstrarea doctrinei creștine autentice. Un exemplu important este formularea „de o ființă cu Tatăl” referitoare la Isus Hristos, introdusă la Sinodul de la Niceea (325 d.Hr.) pentru a combate arianismul, care susținea că Isus nu este Dumnezeu în mod deplin. Astfel, Crezul este un simbol al adevărului revelat de Dumnezeu și transmis de Biserică.
Reafirmarea credinței
Pe lângă dimensiunea teologică și doctrinară, Crezul are o semnificație profund spirituală. El este rostit în cadrul Sfintei Liturghii și în alte slujbe bisericești, având rolul de a întări credința celor care îl recită. Prin rostirea Crezului, credincioșii își reafirmă angajamentul față de Dumnezeu și își exprimă apartenența la Biserică. În trecut, Crezul era rostit în special de catehumeni, cei care se pregăteau pentru botez, ca o declarație publică a credinței lor. Astfel, Crezul simbolizează și legătura personală dintre credincios și Dumnezeu, fiind un act de mărturisire sinceră a convingerilor spirituale.
Continuitatea credinței
Crezul este și un simbol al continuității și al tradiției creștine. El a fost transmis din generație în generație timp de aproape două milenii, păstrându-și esența și autoritatea. Chiar dacă au existat mici variații de-a lungul timpului, mesajul său fundamental a rămas același. Crezul leagă prezentul de trecut și asigură o continuitate a credinței creștine de la apostoli până în zilele noastre.
Speranța în viața veșnică
Nu în ultimul rând, Crezul simbolizează speranța în viața veșnică și în împărăția lui Dumnezeu. Ultimele articole din Crez vorbesc despre învierea morților și despre viața veșnică, oferind credincioșilor o perspectivă asupra destinului final. Prin aceasta, Crezul nu este doar o formulă dogmatică, ci și o mărturie a speranței creștine, care depășește limitele acestei lumi și se îndreaptă spre promisiunea lui Dumnezeu de mântuire și viață fără sfârșit.
Sursă foto – Shutterstock.com
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_a25ef83be6cf74a4c636b5a407f5e198.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_d06bd5e6affed972a4e04d96acea21e2.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_1670b4f7a2c7f914146926dad0c1165d.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_1ea20b6b0dedfb8ae90a9f809242e96f.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_c92b13e8f3a06c79355a674a87e41c50.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_abb79e55a53807b7234568fd0c991b14.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_23f1e2caec7b659cc75388fa7b811068.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_d879aedb07b38409d87aeb354e060f41.jpg)