Cine a fost Albert Einstein

Cuprins:

Copilăria lui Albert Einstein

Albert Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 în Ulm, Württemberg, pe atunci parte a Imperiului German, astăzi un important oraș de la granița cu Bavaria situat pe fluviul Dunărea, cu o populație de peste 120.000 de locuitori. A fost primul copil al unei familii de evrei laici, sora sa, Maja, fiind născută la doi ani după el. Tatăl său, Hermann Einstein, a fost agent de vânzări și inginer, iar împreună cu fratele său a fondat Elektrotechnische Fabrik J. Einstein & Cie, o companie cu sediul la München care producea în masă echipamente electrice. Mama lui Einstein, fosta Pauline Koch, conducea gospodăria familiei, potrivit Biography.com.

Casa natală a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, însă o placă comemorativă marchează locul în care a trăit marele fizician și teoretician. Albert Einstein a urmat cursurile școlii primare Luitpold Gymnasium din München, dar s-a simțit adesea izolat și a avut dificultăți în a se adapta stilului rigid de predare al acestei instituții. De asemenea, avea ceea ce la acea vreme era considerat un defect de vorbire. În ciuda acestor probleme, el a dezvoltat o pasiune profundă pentru muzica clasică și pentru cântatul la vioară, care l-a însoțit toată viața. Mai presus de toate, tinerețea lui Einstein a fost marcată de o curiozitate profundă și o dorință intensă de cunoaștere.

Prima lucrare științifică a lui Albert Einstein

Spre sfârșitul anilor 1880, un student polonez la medicină, Max Talmud, care lua uneori masa cu familia Einstein, a devenit un fel de mentor informal pentru tânărul Albert. Talmud i-a oferit acestuia un manual de știință pentru copii, care l-a inspirat pe Einstein să viseze la natura luminii. Astfel, în anii de adolescență, Einstein a scris ceea ce este considerată a fi prima sa lucrare științifică importantă, denumită „Investigația stării eterului în câmpuri magnetice”.

Tatăl său avea să mute familia la München la scurt timp după, iar mai târziu la Milano, la mijlocul anilor 1890, după ce afacerea sa a pierdut un contract important, însă Albert a fost lăsat în grija unei rude, într-un internat din München, pentru a-și putea continua studiile la Luitpold. Potrivit relatărilor acelor vremuri, ajuns la vârsta recrutării, Einstein ar fi renunțat la cursuri și ar fi folosit o adeverință medicală pentru a se sustrage serviciului militar, invocând epuizarea nervoasă. Reîntors alături de părinți în Italia, aceștia i-au înțeles poziția, dar erau îngrijorați de viitorul său, având în vedere că abandonase școala și evitase înrolarea, notează Biography.com.

Cele două „minuni” ale lui Einstein

Potrivit cercetătorului Hans-Josef Küpper, Einstein avea să scrie în memoriile sale că două „minuni” i-au marcat profund copilăria. Prima a fost o busolă pe care a descoperit-o la vârsta de 5 ani. El era fascinat de faptul că o forță invizibilă putea face acul să se miște, o revelație care i-a trezit interesul pe viață pentru forțele nevăzute din natură.

Cea de-a doua minune a venit la vârsta de 12 ani, atunci când a descoperit o carte de geometrie pe care a considerat-o „cartea lui sfântă de geometrie”. Contrar mitului popular, Albert Einstein a fost un elev foarte bun, mai ales la fizică și matematică, dar a avut o atitudine rebelă față de autoritatea profesorilor, ceea ce l-a determinat să abandoneze școala la 16 ani. A dat examenul de admitere la Politehnica Federală din Zürich, dar a picat din cauza rezultatelor slabe la materiile generale, în ciuda notelor excelente pe care le avea la fizică și matematică. A urmat cursuri suplimentare și a fost admis în 1896.

Albert Einstein a fost căsătorit de două ori

El a fost nevoit să-și finalizeze mai întâi studiile preuniversitare, motiv pentru care a urmat un liceu din orașul elvețian Aarau, care era condus de profesorul Jost Winteler. Albert Einstein a locuit cu familia acestuia, perioadă în care s-a îndrăgostit de fiica gazdelor, Marie. Ulterior, a dobândit cetățenia elvețiană, la început de secol XX, în 1901, și a obținut diploma care îi permitea să predea fizica și matematica, relatează Space.com.

Totuși, nu și-a găsit imediat un post de profesor și a început să lucreze la Oficiul de brevete din Berna. Acolo, în timp ce analiza cereri de brevet, a dezvoltat teoriile care aveau să-i aducă faima mondială, inclusiv relativitatea restrânsă. Einstein s-a căsătorit în 1903 cu Mileva Maric, o colegă din Zürich, cu care a avut doi băieți: Hans Albert (născut în 1904) și Eduard (1910). Soarta unui alt copil, o fetiță născută în 1902, numită Lieserl, rămâne necunoscută. Cei doi soți au divorțat în 1919, iar fizicianul s-a căsătorit ulterior cu Elsa Löwenthal, care a murit în 1933.

Albert Einstein, cariera academică și validarea teoriilor

Cariera l-a trimis pe Albert Einstein în mai multe țări. El a obținut doctoratul la Universitatea din Zürich în 1905 și a deținut mai multe poziții universitare la Zürich (1909), Praga (1911) și din nou Zürich (1912). În 1914 s-a mutat la Berlin, unde a devenit director al Institutului Fizic Kaiser Wilhelm și profesor la Universitatea din Berlin. Cinci ani mai târziu, teoria relativității generale a fost validată experimental. Astronomul Arthur Eddington a condus o expediție în Africa pentru a observa stelele în timpul unei eclipse totale de soare.

Rezultatele au confirmat că lumina stelelor era deviată de câmpul gravitațional al Soarelui, așa cum prezisese Einstein. Acesta a rămas în Germania până în 1933, când Adolf Hitler a ajuns la putere. El a renunțat la cetățenia germană și s-a mutat în Statele Unite, devenind profesor la Princeton University (New Jersey), unde a rămas până la pensionarea sa, în 1945. A rămas activ în lumea științifică până la sfârșitul vieții.

În 1939, i-a trimis o scrisoare președintelui Franklin D. Roosevelt pe care îl avertiza asupra potențialului uraniului în construirea unei bombe atomice. De asemenea, spre sfârșitul vieții, Einstein a avut o serie de dezbateri private cu fizicianul Niels Bohr în privința teoriei cuantice, pe care, în final, a acceptat-o și a încorporat-o în calculele sale. El a obținut cetățenia americană în 1940.

Moartea lui Albert Einstein

Albert Einstein a murit pe 18 aprilie 1955 din cauza unei anevrism aortic. Când i s-a spus că trebuie operat, el a refuzat intervenția chirurgicală, spunând: „Vreau să plec când vreau. Este de prost gust să prelungești viața în mod artificial. Mi-am făcut partea mea, este timpul să plec. O voi face elegant”, se precizează pe site-ul Muzeului American de Istorie Naturală (AMNH).

Trupul fizicianului a fost incinerat, iar cenușa a fost împrăștiată într-un loc necunoscut. Totuși, Thomas Harvey, un medic de la spitalul Princeton, i-a efectuat autopsia fără aprobare prealabilă și a prelevat creierul și ochii. A tăiat sute de secțiuni microscopice din creier, a făcut 14 fotografii din mai multe unghiuri și în următorii 30 de ani a trimis câteva diapozitive altor cercetători care le-au solicitat, însă a păstrat restul creierului în două borcane și într-o cutie de cidru depozitate sub un frigider de bere. Harvey a picat un examen de competență în 1988, iar licența sa medicală a fost revocată. În cele din urmă, Harvey a donat creierul spitalului Princeton. Harvey a murit în 2007, iar fragmente din creierul lui Einstein se află acum la Mütter Museum din Philadelphia, potrivit LiveScience.com.

Creierul lui Einstein: între mit și realitate

Un studiu publicat în 1985 a concluzionat că, spre deosebire de alți indivizi, Albert Einstein avea mai multe celule gliale (cele care susțin și izolează sistemul nervos), ceea ce putea sugera un consum energetic mai ridicat al creierului său. Totuși, cercetătorii precum Eric H. Chudler de la University of Washington au semnalat probleme, și anume că toate celelalte creiere studiate erau mai tinere, iar „grupul experimental” avea un singur subiect: Einstein.

De asemenea, doar o mică parte a creierului său a fost analizată. Un alt studiu, publicat în 1996 în revista Neuroscience Letters, a arătat că creierul lui Einstein cântărea doar 1.230 grame, sub media adultului masculin (1.400 grame), însă densitatea neuronilor era mai mare. De asemenea, cortexul cerebral al omului de știință era mai subțire decât cel al cinci creiere din grupul de control, dar densitatea neuronilor era mai mare. Un studiu din 2012 a descoperit pliuri neobișnuit de complexe în lobii frontali, responsabili pentru gândirea abstractă și planificare.

Contribuțiile științifice ale lui Albert Einstein

Moștenirea lui Albert Einstein în fizică este una semnificativă. Una dintre acestea este teoria relativității restrânse. Einstein a arătat că legile fizice sunt aceleași pentru toți observatorii atâta timp cât nu sunt supuși unei accelerații. Viteza luminii rămâne constantă, indiferent de mișcarea observatorului. De asemenea, Einstein a dedus că spațiul și timpul sunt unite într-un continuum numit spațiu-timp. Teoria relativității generale este o reformulare a legii gravitației și reprezintă o deformare a spațiu-timpului cauzată de mase mari.

Aceasta a trecut un test crucial în 2019, atunci când un experiment cu o gaură neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre a confirmat teoria. Albert Einstein a demonstrat efectul fotoelectric, mai exact a arătat că lumina este alcătuită din fotoni, explicând de ce electronii pot fi eliberați de pe o suprafață metalică sub influența luminii.

În 1921, Einstein a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică pentru explicația sa asupra efectului fotoelectric, deoarece ideile sale despre relativitate erau încă considerate discutabile. În ultimii ani de viață, omul de știință german a formulat teoria câmpului unificat. În ciuda tuturor realizărilor sale, Einstein nu a reușit să finalizeze ceea ce a numit „teoria unificată a câmpurilor”, o încercare de a unifica toate forțele fundamentale ale universului într-o singură teorie coerentă. Aceasta a rămas neîncheiată la moartea sa, dar este urmărită de fizicienii contemporani.

Moștenirea sa în astronomie

Există multe aplicații ale muncii lui Albert Einstein, iar una dintre acestea se referă la undele gravitaționale. În 2015 și 2016, Observatorul de Unde Gravitaționale cu Interferometru Laser (LIGO) a detectat ondulații spațio-temporale, cunoscute și sub numele de unde gravitaționale, care au apărut după ce găurile negre s-au ciocnit la aproximativ 1,4 miliarde de ani-lumină de Pământ.

Undele sunt o fațetă a teoriei relativității generale a lui Einstein. Tot el a arătat că Mercur este o planetă mică ce orbitează în apropierea unui obiect foarte masiv în raport cu dimensiunea sa, și anume Soarele. Orbita nu a putut fi înțeleasă până când relativitatea generală nu a arătat că acea curbură spațiu-timp afectează mișcările lui Mercur și îi modifică orbita.

Lentila gravitațională este un fenomen prin care un obiect masiv, precum galaxiile sau o gaură neagră, pot curba lumina. Așa a fost descoperită „Crucea lui Einstein”, o imagine multiplicată a unui quasar din constelația Pegasus, datorită unei galaxii intermediare. În 2019, telescopul Event Horizon a captat prima imagine cu o gaură neagră, confirmând teoriile relativiste ale lui Einstein.