Ciocârlia – 20 de curiozități și alte lucruri uimitoare despre această pasăre

Ce trebuie să știi despre ciocârlie

Ciocârlia este o pasăre de talie mică, care face parte din familia Alaudidae (ordinul Passeriformes), care cuprinde peste jumătate din totalul speciilor de păsări din lume, mai precis între 90 și 100 de specii. Cea mai cunoscută dintre acestea este ciocârlia de câmp, cunoscută științific sub numele de Alauda arvensis, și este larg răspândită în România și în Republica Moldova, ajungând uneori și la 2.000 de metri altitudine.

Acestea sunt cunoscute sub numele de „păsări cântătoare” sau „păsări paseriforme”, și trăiesc de obicei în câmpurile deschise și în stepe. Ele sunt păsări terestre, deoarece petrec mult timp pe sol, unde își caută hrana și își construiesc cuiburile, ascunse printre ierburi, și se regăsesc în principal în Europa, Asia și Africa de Nord. Ciocârlia este de dimensiuni mici spre medii, având o lungime de aproximativ 16-19 cm, o anvergură a aripilor de 30-36 cm și o greutate de 30-55 g (masculii sunt puțin mai mari).

Cum identifici o ciocârlie

Identificarea ciocârliei poate fi dificilă pentru începători, deoarece penajul său este discret și perfect adaptat mediului. Penajul acestei păsări este în general brun-deschis cu striații mai închise la culoare pe spate, ceea ce îi oferă un excelent camuflaj în mediul natural. Abdomenul are o nuanță mai deschisă, adesea alb, relatează wildlifetrusts.org.

Deși are un gabarit similar cu cel al unei vrăbii, ciocârlia se distinge prin picioarele zvelte, unghia posterioară foarte lungă și printr-o creastă discretă pe cap, care se ridică ușor în anumite momente de alertă sau în timpul cântatului. De asemenea, ciocul este subțire, adaptat hrănirii cu semințe și cu insecte, în timp ce coada este relativ lungă, cu margini deschise. În zbor, ciocârlia este mai ușor de observat, în special datorită cântecului său continuu.

Până la ce înălțime poate zbura ciocârlia

Ciocârlia este recunoscută pentru capacitatea de a zbura la înălțimi foarte mari. Masculii de ciocârlie pot fi observați ridicându-se în aer aproape vertical de pe terenuri agricole, pajiști și zone mlăștinoase, până la o altitudine de 300 de metri, la care devin aproape invizibili. Aceștia plutesc fără efort în aer, cântând, înainte de a coborî lent spre sol, asemenea unui „parașutist”. Aceste zboruri lungi și complexe pot dura până la o oră. De asemenea, ciocârliile cântă și din puncte fixe, cum ar fi stâlpii de gard sau stâncile de mari dimensiuni.

Cum se reproduce și cât trăiește o ciocârlie

În ciuda acestor activități aeriene impresionante, ciocârliile își construiesc cuibul direct pe sol, așa cum precizam anterior. Acesta este construit într-o mică scobitură naturală, bine ascunsă între ierburi mai mult sau mai mai puțin dezvoltate sau lângă o piatră mai mare, evitând, însă, vegetația cu o înălțime mai mare de 60 cm. Este realizat din ierburi uscate și din alte materiale vegetale, oferind un camuflaj eficient împotriva prădătorilor.

Sezonul de reproducere al ciocârliilor începe de obicei în luna aprilie și durează până în august. Primăvara, masculii își marchează teritoriul prin cântece elaborate, care sunt interpretate în zbor, ca parte a unui ritual de atragere a femelelor, dar și de apărare a teritoriului. Femela depune de obicei 3-4 ouă, uneori chiar șase, iar perioada de incubație durează între 10 și 14 zile. După eclozare, puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul relativ repede, devenind independenți după doar aproximativ două săptămâni. Ei mai sunt îngrijiți încă 10 zile, până când pot zbura.

Părinții pot avea până la patru serii de pui într-un singur sezon de reproducere. În România, numărul perechilor cuibăritoare este estimat între 2.000.000 și 3.000.000. Durata de viață a ciocârliei în sălbăticie este relativ scurtă, în general între 2 și 5 ani, deși unele exemplare pot trăi mai mult în condiții favorabile.

Cu ce se hrănește ciocârlia

Dieta ciocârliei este omnivoră sezonier. Vara, hrana este formată predominant din insecte și alte nevertebrate mici, precum viermi, esențiale pentru hrănirea puilor. În restul anului, ciocârliile se hrănesc cu o varietate de semințe, lăstari de plante și alte materiale organice disponibile în habitatul său, conform gwct.org.uk. Această flexibilitate alimentară le permite acestor păsări să supraviețuiască în diferite condiții, dar sunt dependente de ecosistemele agricole tradiționale, care le oferă resurse de hrană constante.

În schimb, puii de ciocârlie sunt dependenți 100% de insecte până în momentul în care încep să zboare, preferând larvele de musculițe, gândacii, furnicile, păianjenii și lăcustele.

Amenințări la adresa ciocârliei

Deoarece ciocârliile sunt întâlnite frecvent în zonele agricole, principala amenințare pentru ele o reprezintă schimbările și intensificarea agriculturii. Modificările în tipurile de culturi au dus la scăderea numărului de suprafețe cu plantele preferate de ciocârlii și la creșterea culturilor care creează habitate nefavorabile, așa cum este cazul cerealelor de toamnă și pajiștile intens pășunate.

În același timp, trecerea de la semănatul de primăvară la semănatul de toamnă a redus la rândul său oportunitățile de a produce mai multe serii de pui, ceea ce agravează efectele eventualelor eșecuri de cuibărit cauzate de deranj sau de prădători, se menționează pe songbird-survival.org.uk.

În plus, utilizarea tot mai intensă a pesticidelor și erbicidelor a diminuat cantitatea de hrană disponibilă pentru această pasăre. Nu în ultimul rând, pășunatul intensiv al habitatelor de iarbă și perturbările directe sau prădarea, cauzate de creșterea populațiilor de păsări răpitoare, au redus succesul cuibăririi ciocârliilor.

20 de curiozități despre ciocârlie

1. Doar privighetoarea rivalizează cu reputația ciocârliei ca una dintre cele mai renumite păsări cântătoare.
2. Cântecul ciocârliei este rapid, complex și extrem de variabil, însă, spre deosebire de cel al unei privighetori, este emis într-un interval de frecvență restrâns. În cântecul ciocârliei pot exista între 160 și peste 460 de silabe.
3. Deși în epoca victoriană se estima că zborul de cântec al masculului de ciocârlie ajungea la aproximativ 600 de metri altitudine, majoritatea păsărilor cântă de la o înălțime de circa 50 de metri, însă puține ciocârlii depășesc 200-300 de metri.
4. Durata medie a unui zbor de cântec este de puțin peste două minute, însă au fost înregistrate și interpretări care au durat până la 30 de minute.
5. Ciocârliile încep întotdeauna să cânte înainte de răsărit, astfel încât vocea lor este prima care se aude în zori de zi.
6. Cântecul ciocârliei poate fi auzit pe tot parcursul anului, deși este mai puțin frecvent între mijlocul lunii noiembrie și sfârșitul lunii ianuarie.
7. Cântecul ciocârliei a fost un subiect extrem de popular și o sursă de inspirație majoră în multe opere literare și muzicale. Se crede că s-au scris mai multe poezii despre cântecul ciocârliei decât despre oricare cântec al altor păsări.
8. De exemplu, Vasile Alecsandri a scris „Legenda ciocârliei”, în timp ce William Shakespeare a menționat ciocârlia în piesele și sonetele sale, cea mai cunoscută fiind „Cymbeline”.
9. În ciuda popularității sale ca pasăre cântătoare, ciocârlia a fost mult timp considerată o delicatesă culinară.
10. Prețul ciocârliei este consemnat încă din timpul domniei lui Edward I. În 1695, o duzină de ciocârlii putea fi cumpărată la același preț ca o rață sălbatică sau 100 de ciocârlii la prețul unei dropii mari sau al unui cocor.
11. Cele mai multe ciocârlii erau capturate pentru consum prin plase trase noaptea peste câmpuri.
12. Vânătoarea sportivă de ciocârlii a fost populară în Anglia, în perioada victoriană, păsările fiind ademenite fie cu ajutorul unor exemplare vii, fie cu oglinzi ingenioase pentru ciocârlii. Acestea din urmă atrăgeau păsările migratoare în bătaia armelor de foc. Recordul de capturi într-o singură zi, la o astfel de „oglindă”, a depășit 1.000 de păsări.
13. În epoca victoriană, masculii de ciocârlie erau ținuți și ca păsări cântătoare. Un exemplar putea fi vândut pentru 15 șilingi (n.n. – echivalentul astăzi a circa 120 de lire sterline).
14. Ciocârliile au fost introduse cu succes în Noua Zeelandă, Australia, Canada și chiar Hawaii.
15. Declinul ciocârliei în Marea Britanie este atribuit trecerii de la semănatul de primăvară la cel de toamnă al cerealelor și pierderii miriștilor de iarnă rezultate.
16. Insulele Feroe au cea mai mică populație de ciocârlii din Europa, și anume doar 10 perechi, în timp ce în Polonia există cea mai mare populație, estimată la 5-9 milioane de perechi.
17. Aproape toate țările europene au raportat o scădere a populației de ciocârlii în ultimii ani, ca urmare a intensificării agriculturii, potrivit livingwithbirds.com.
18. Ciocârliile rămân o specie legal vânată în Franța, unde sunt și azi împușcate în număr mare.
19. Ciocârlia de Raso, o specie înrudită cu ciocârlia de câmp, este pe cale de dispariție și se găsește doar pe o insulă foarte mică din arhipelagul Capului Verde, unde trăiesc în jur de 100 de exemplare.
20. Ciocârlia poate vedea o gamă largă de culori, ceea ce le ajută să găsească hrană și să identifice prădătorii.

Vezi şi alte specii de păsări din România!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE