MENIU CAUTĂ
, de Sebastian Vizan

Cronică de film: comedia „Holmes & Watson”, un banc sec care nu se mai termină

Distribuie

Echivalentul cinematografic al unui unchi băut care râde la propriile bancuri, în timp ce restul rudelor își dau ochii peste cap!

Scris și regizat de Etan Cohen (a nu se confunda cu vreunul dintre frații Coen), „Holmes & Watson” e o parodie a celebrei perechi din literatura universală. Detectivul Sherlock Holmes (Will Ferrell) și asistentul său, dr. John Watson (John C. Reilly), sunt însărcinați cu un caz contra-cronometru de a cărui rezolvare depinde viața reginei Victoria (Pam Ferris). Diabolicul profesor Moriarty (Ralph Fiennes), inamicul de moarte al detectivului, promite că regina va fi asasinată în termen de două zile. Oare vor reuși eroii să-l captureze la timp?

S-ar putea să nu apuci răspunsul acestei întrebări, pentru că e o adevărată provocare să reziști pe scaun până la final.

„Holmes & Watson” e dureros de neamuzant, ca un banc sec care nu se mai termină. Îți trebuie nervi de oțel și o doză generoasă de masochism ca să-l urmărești cap-coadă.

Umorul e forțat, gălăgios și lipsit de subtilitate. Ferrell se zbate să fie charismatic, cu disperarea unui copil care a fost mințit de părinți că e hazliu atunci când se strâmbă. Mizează prea mult pe umor fizic, cel mai rudimentar dintre toate, și se adresează unui public fără pretenții.

Un singur moment bun!

„Holmes & Watson” nu se dă în lături nici de la poante vulgare, de prost gust. Sunt strecurate glume cu urină, o scenă interminabilă cu Ferrell vomitând într-o găleată și suntem nevoiți chiar să urmărim sânii lui John C. Reilly scăpați de sub control într-un tulburător episod de lactație masculină.

Filmul chiar avea potențial, dar nu e în stare să fructifice oportunitățile. Spre exemplu, dependența lui Holmes de cocaină ar fi putut conduce la multe gafe memorabile, dar drogul nu e folosit decât pentru a ilustra un Will Ferrell hiperactiv și agasant.

E parodiată și tehnica analizei cu încetinitorul a unei situații, popularizată de Robert Downey jr în filmele „Sherlock Holmes” ale lui Guy Ritchie. O singură dată e utilizat ingenios artificiul – abia în punctul culminant; în rest, vedem simple imitații fără sare sau piper. 

Personaje prost alese

E aproape tragică lejeritatea cu care au fost irosiți niște actori talentați. John C. Reilly poate fi extrem de amuzant fără să lase impresia că se străduiește, dar scenariul de față nu-l avantajează deloc. Ralph Fiennes putea face minuni în rolul profesorului Moriarty, dar nu i se acordă timp suficient. Hugh Laurie surprinde și el cu o apariție pe cât de fulgerătoare, pe atât de insipidă.

Will Ferrell nu avea ce căuta în rolul lui Sherlock Holmes, nici măcar într-o parodie. Nu reușește să transmită nici aroganța detectivului, nici vreo fărâmă din șarmul său. Nici măcar accentul britanic nu e capabil să-l reproducă mereu, rotunjind multe R-uri fără să-și dea seama. În plus, Ferrell pur și simplu nu e un tip așa amuzant pe cât își închipuie. Dar este producător al filmului, deci putem deduce cum a obținut rolul principal.

Cea mai gravă problemă a personajului e lipsa de consistență în caracterizare: Holmes e imbecil și genial, în același timp. Dezleagă unele mistere cu dibăcia detectivului original pe care e bazat, dar își dă cu stângu-n dreptu la cele mai elementare chestiuni. Elementare, te-ai prins?

Cei de la Sony au fost îngroziți

Regizorul-scenarist Etan Cohen ar fi trebuit să aleagă o abordare unitară de la bun început și să construiască povestea pe baza ei. Să bată-n cuie anumite trăsături pentru fiecare personaj, să stabilească un ton omogen și să se axeze pe un anumit tip de umor. În schimb, lasă impresia că nu a trasat nici o schiță înainte de a se apuca de scenariu, ci s-a mulțumit să improvizeze de la o pagină la alta. Și-a vărsat pe hârtie toate ideile contradictorii, apoi s-a apucat de filmări fără să recitească materialul sau să ceară o a doua părere. Așa pare.

Încă ești optimist? Află că cei de la Sony, după ce s-au îngrozit de montajul final, au încercat să evite lansarea în cinematografe. Publicația Deadline scrie că studioul a vrut să „arunce”” filmul pe Netflix, dar serviciul de streaming l-a considerat prea slab și a refuzat oferta. Vorbim despre platforma care cândva a difuzat animația „Leo the Lion”, notată cu 1,6/10 pe IMDb.

Pe scurt, „Holmes & Watson” e o aberație, o insultă la adresa scrierilor lui Conan Doyle. Stârnește foarte puține râsete – poți număra momentele amuzante pe degetele de la o mână -, ceea ce e impardonabil pentru o așa-zisă comedie. Merită văzut doar dacă îl idolatrizezi pe Will Ferrell, dar chiar și așa e probabil să fii dezamăgit de nivelul la care a coborât actorul.

„Holmes & Watson” a debutat în cinematografele românești pe 4 ianuarie.

Nota: 3,5/10

Citește mai multe despre Sherlock Holmes pe Libertatea.

Comentarii