Cum se face sfințirea unei biserici ortodoxe

Cum se desfășoară sfințirea Catedralei Naționale

Pe 26 octombrie 2025 are loc sfințirea picturii Catedralei Naționale a Mântuirii Neamului, un eveniment de amploare în viața Bisericii Ortodoxe Române. Slujba va fi oficiată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și de Patriarhul Daniel, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.

Data nu a fost aleasă întâmplător, ea coincide cu sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și se înscrie într-un an aniversar pentru Biserica Ortodoxă Română, care marchează 140 de ani de la autocefalie și 100 de ani de la ridicarea la rang de Patriarhie.

Accesul în catedrală și în piațeta din jurul ei se face începând cu ora 7:00, fiind rezervat celor 2.500 de invitați oficiali care vor avea locuri în catedrală și celor peste 8.000 de credincioși veniți în grupuri organizate, care vor participa la slujbă în piațetă.

Ceilalți credincioși vor putea participa la slujbă din zona de dincolo de gardul care înconjoară esplanada Catedralei: zona Pieței Arsenalului, Strada Izvor, Calea 13 Septembrie.

Programul liturgic după care se face Sfințirea Catedralei Naționale

• 07:30-10:00 – Săvârșirea Sfintei Liturghii, în Catedrala Națională, de către un sobor desemnat oficial, compus din trei ierarhi din Capitală, 67 de preoți delegați de eparhiile din Patriarhia Română și 12 diaconi, deoarece la Sfințirea Altarului Catedralei, în 25 noiembrie 2018, au slujit doar ierarhi din eparhii, nu și preoți;

• 10:15 – Sosirea la Catedrala Națională a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I și a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române;

• 10:30-12:30 – Slujba de Sfințire a picturii Catedralei Naționale săvârșită de cei doi patriarhi, împreună cu un sobor de 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi. La încheierea slujbei de Sfințire a picturii se va citi Actul de sfințire.

După încheierea Sfintei Liturghii (ora 10.00) și a slujbei de Sfințire a picturii Catedralei Naționale (ora 12.30), accesul credincioșilor pentru închinarea în Altar se va face în mod organizat, începând mai întâi cu invitații oficiali din interiorul Catedralei și continuând cu grupurile organizate care au asistat la slujbă în spațiul piațetei Catedralei.

Credincioșii care se vor afla în exteriorul gardului Catedralei Naționale vor avea acces la rândul de închinare în Altar în cursul zilei de 26 octombrie 2025 numai după ora 20.00, când se estimează că invitații oficiali și grupurile organizate vor încheia trecerea prin Sfântul Altar.

Credincioșii ortodocși pelerini se vor mai putea închina în Altarul Catedralei Naționale și în zilele următoare: 27, 28, 29, 30 și 31 octombrie 2025, inclusiv pe timpul nopții.

Descoperă și Istoria construirii Catedralei Mântuirii Neamului – simbolistică și lucruri interesante despre Catedrala Națională.

Cum se sfințește o biserică ortodoxă

În viața Bisericii Ortodoxe, sfințirea unei biserici este un moment de mare importanță spirituală. Prin acest act liturgic, un spațiu construit de oameni este consacrat ca loc al prezenței lui Dumnezeu și al întâlnirii credincioșilor pentru rugăciune. Deși poate părea doar o ceremonie de inaugurare, pentru comunitatea ortodoxă sfințirea marchează trecerea unui lăcaș dintr-o funcție pur materială într-una sacră, cu semnificație teologică și simbolică.

În tradiția ortodoxă, sfințirea sau târnosirea unei biserici este unul dintre cele mai solemne momente din viața unei comunități. Astfel, biserica intră în rândul lăcașurilor de cult unde se poate oficia Sfânta Liturghie și toate celelalte slujbe.

Pregătirea pentru sfințirea bisericii

În mod simbolic, înainte de începerea construcției, episcopul așază piatra de temelie, care poate conține și moaște ale unui sfânt, semn al legăturii dintre noul lăcaș și sfințenia Bisericii. După finalizarea lucrărilor, biserica este pregătită pentru târnosire, adică pentru sfințirea solemnă care o consacră drept spațiu de cult.

Târnosirea este săvârșită, de regulă, de către episcopul eparhiei. În cazul în care acesta nu poate participa, el poate delega un alt episcop, un arhimandrit sau, în anumite situații, un preot cu mare experiență, care oficiază slujba în numele său.

Deși sfințirea privește întreaga biserică, centrul ritualului este Sfântul Altar și, în special, Sfânta Masă. Pentru credincioșii ortodocși, mântuirea înseamnă unirea cu Hristos, iar această viață are în centrul ei Sfântul Altar. Astfel, târnosirea unei biserici este înțeleasă ca botezul și mirungerea ei, momentul în care devine vie duhovnicește.

Înainte de slujba propriu-zisă, Sfânta Masă este golită complet, rămânând fără nimic pe ea. În seara de dinainte, se săvârșește o priveghere de toată noaptea, iar toate cele necesare pentru sfințire sunt pregătite: apă sfințită, mirodenii, apă caldă, bureți, pânze curate și veșmintele destinate acoperirii Sfintei Mese.

Ce se face la târnosire sau sfințirea bisericii

Slujba din ziua târnosirii începe cu Sfințirea Apei, oficiată de un preot desemnat dinainte. Uneori se citește și Utrenia, o slujbă de dimineață, săvârșită pe o masă temporară așezată în fața Ușilor Împărătești. Pe această masă se află o candelă aprinsă, discul, steluța și acoperitoarele, iar la sosirea episcopului, sunt așezate pe ea sfintele moaște, arată orthodoxwiki.org.

Procesiunile în jurul bisericii

După sfințirea apei, urmează citirea Psalmului 143 și alte rugăciuni. Episcopul, purtând discul cu sfintele moaște, conduce procesiunea în jurul bisericii, urmat de cler și de credincioși. Lăcașul este înconjurat de trei ori, amintind de cele trei înconjurări ale cristelniței la botez. La fiecare oprire în fața bisericii, episcopul așază discul cu sfintele moaște pe o masă pregătită și citește fragmente din Sfânta Scriptură.

La încheierea celei de-a treia procesiuni, episcopul intonează cuvintele Psalmului 24 – „Ridicați, căpetenii, porțile voastre…” – simbolizând intrarea lui Hristos în biserică și biruința asupra puterii celui rău. Făcând semnul crucii cu discul ce poartă sfintele moaște, episcopul pășește în biserică, marcând momentul luării ei în stăpânire duhovnicească.

Așezarea și sigilarea sfintelor moaște

Tradiția de a așeza moaște în Sfânta Masă datează din primele veacuri creștine. Odată intrat în biserică, episcopul merge în altar, așază discul pe Sfânta Masă și, după rugăciune, depune moaștele într-o cutiuță pregătită. Le stropește cu mir, semn al unirii dintre Dumnezeu și sfinții Săi, apoi, în timp ce se citesc rugăciuni și Psalmul 145, le așază într-un lăcaș în masa altarului. Cutiuța este sigilată cu ceară amestecată cu mirodenii, asemenea modului în care Iosif din Arimateea și Nicodim au pregătit trupul Domnului pentru îngropare. Sfântul Altar devine astfel un simbol al Mormântului lui Hristos.

Spălarea și ungerea cu mir a Sfintei Mese

După așezarea moaștelor, episcopul începe spălarea și ungerea Sfintei Mese. El îmbracă un veșmânt special, alb și subțire, numit savanon, și rostește rugăciunile de sfințire. Apoi toarnă de trei ori apă peste masa, simbolizând curățirea prin harul Duhului Sfânt, asemenea botezului.

Masa este ștearsă și uscată, apoi stropită cu apă de trandafiri, în timp ce se citește Psalmul 52. După aceasta, episcopul unge masa cu Sfântul Mir, o dată în mijloc și apoi pe fiecare latură, rostind Psalmul 133. Excesul de mir este șters cu antimisul, iar la cele patru colțuri se fixează icoanele celor patru evangheliști.

În timp ce se citește Psalmul 132, masa altarului este acoperită cu un veșmânt alb subțire, simbolizând giulgiul Mântuitorului. Acest acoperământ, numit katasarkion, este legat strâns cu un șnur care amintește de legarea mâinilor lui Hristos la judecată. Katasarkionul rămâne permanent pe masa altarului, cât timp va exista biserica.

După ce își spală mâinile, episcopul așază peste acesta un al doilea veșmânt, bogat ornamentat, care simbolizează slava lui Dumnezeu. Pe Sfânta Masă sunt apoi așezate antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul și lumânările, în timp ce se citește Psalmul 93.

Ungerea cu mir a bisericii și încheierea slujbei

După sfințirea altarului, întreaga biserică este sfințită în timp ce se citește Psalmul 26. Episcopul unge cu Sfântul Mir cei patru pereți și sfintele icoane, făcând semnul crucii pe fiecare. Urmează rugăciuni pentru biserică, altar și credincioși, iar pe Sfânta Masă se așază o candelă aprinsă.

Slujba se apropie de sfârșit, episcopul își scoate savanonul, care poate fi apoi tăiat în bucățele și împărțit credincioșilor ca binecuvântare. După rugăciunile de încheiere, se încheie ceremonia de târnosire, iar imediat după aceasta se săvârșește prima Sfântă Liturghie în noua biserică.

Tradiția prevede ca, după târnosire, Sfânta Liturghie să fie oficiată zilnic timp de șase săptămâni neîntrerupt, pentru a marca începutul vieții liturgice depline a bisericii proaspăt sfințite.

Sfințirea bisericii în comunitatea ortodoxă

Dincolo de aspectul ritualic, târnosirea are și o puternică dimensiune comunitară. Ea adună oameni din localitate și din împrejurimi, întărind sentimentul de apartenență și de continuitate. O biserică nou sfințită nu este doar o clădire reușită arhitectural, ci devine un punct de sprijin spiritual pentru toți cei care îi trec pragul. Prin sfințirea ei, credincioșii sunt chemați să-și asume responsabilitatea de a păstra vie viața liturgică și duhovnicească a comunității.

Închinarea în altar la sfințirea bisericii

La sfințirea unei biserici ortodoxe, credincioșii, pe lângă soborul de preoți, au ocazia să treacă prin Sfântul Altar, lucru nepermis în mod normal. Acest ritual este un moment de mare bucurie duhovnicească, care semnifică sfințirea lăcașului de cult, dar și a sufletelor credincioșilor. Prin această trecere simbolică, credincioșii se împărtășesc de harul sfințitor al Sfântului Altar și al Bisericii, fiind asemănați cu o ”biserică vie”. Prin trecerea prin acest spațiu sacru, credincioșii intră într-o legătură mai profundă cu Hristos.

Ce este târnoseala și ce se face cu ea

Târnoseala este bucăţica de pânză care se împarte credincioşilor după slujba sfinţirii bisericii. Pentru mulţi credincioşi asemenea bucăţi au şi valoare spirituală și le păstrează acasă la icoană, le poartă în portofel sau le folosesc ca semn de binecuvântare în perioade de boală sau greutate. Nu trebuie însă privite ca pe un talisman sau un ”obiect magic” care face minuni de la sine. Valoarea lor este una spirituală, amintesc de sfințirea bisericii și cheamă la rugăciune, credință în Dumnezeu.

Sursă foto – Basilica.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE