Mi-au trecut cele mai negre gânduri prin minte în ziua în care Dorin mi-a spus că vrea să ne despărțim. Mi se părea că viața nu ar avea niciun sens fără el. Întâmplarea a făcut ca, peste câteva zile, s-o găsesc pe Alina, o colegă de serviciu, în toaleta firmei, plângând în hohote. Nu eram pri-etene, abia dacă schimbaserăm câteva cuvinte de când lucram acolo, dar atunci, nu știu ce mi-a venit, am luat-o în brațe și am încercat s-o îmbărbătez. A mai plâns o vreme și, pe urmă, a început să-mi spună povestea ei.

— Toată lumea crede că, dacă sunt frumoasă, nu-mi lipsește nimic. Sunt prea mândră și ambițioasă să recunosc că viața mea este un coșmar, dar ăsta e adevărul, crede-mă! Am venit pe lume fără să fiu dorită de părinții mei. Nici nu-i de mirare că mama, o femeiușcă fără minte, mult prea tânără să fie mamă, m-a abandonat în spital și a dispărut pentru totdeauna din viața mea. Am aflat adevărul târziu, când aveam 16 ani, și părinții mei adoptivi au murit într-un accident de mașină. Se întorceau din România, veniseră să-și viziteze rudele, iar pe mine m-au lăsat la mătușa mea (sora mamei mele adoptive). Mătușa mea mi-a dat vestea cumplită și tot ea mi-a dezvăluit adevărul.

După ce m-au adoptat, părinții mei au plecat din România, de teamă ca nu cumva părinții mei naturali să vină într-o bună zi să ne tulbure viața. S-au stabilit în Italia, unde există o comunitate mare de români, și așa le-a fost mai ușor să se acomodeze. Tata era un tâmplar iscusit, talentat, care și-a făcut repede clienți printre italieni, iar mama era croitoreasă și avea multă imaginație. Munceau amândoi din greu, pentru că au vrut să aibă casa lor, să nu stea cu chirie.

Locuiam într-un cartier cu mulți români, iar mama și-a făcut repede pri-etene. Pentru că avea mult de lucru, mă lăsa deseori la joacă prin vecini. Ea le îmbrăca pe cele mai multe dintre femeile din cartier și curând au auzit de ea și femeile din cartierele vecine. După ce tata i-a dăruit o mașină de cusut electrică, ultramodernă, viața mamei s-a mai ușurat, mașina făcea multe dintre operațiile pe care până nu demult le făcea ea cu mâna (tivuri, butoniere, festoane). Așa că avea timp să se ocupe mai mult de mine. Mama era o femeie veselă și plină de viață. N-am să-i uit niciodată vocea minunată. De mică îmi cânta tot felul de cântece pentru copii și am învățat cântând alfabetul, să număr și tabla înmulțirii. Ori de câte ori îmi era greu să rețin ceva, mama inventa un cântecel. Tot așa m-a convins să mănânc legume și în special spanac, cântându-mi cântecul lui Popeye marinarul.

La noi acasă, puteai auzi tot timpul râsete și vorbe bune. Deși părinții mei munceau mult, de la noi din casă nu lipseau niciodată prietenii. Mama făcea o sărbătoare din orice: și-a chemat prietenii când mi-a căzut primul dinte, când am luat primul 10, când a apărut o notiță în ziarul local despre tata și troița făcută de el… Dacă ar fi fost după ea, în fiecare zi ar fi fost sărbătoare. Iar tata era bucuros că are o soție plină de viață și se mândrea peste tot cu ea. și cu mine, firește.

După ce și-au făcut casa lor, au început să-și invite rudele din țară. Ce să zic, casa noastră era plină mai tot timpul. La un moment dat, mama s-a gândit s-o căpătuiască și pe sora ei, pe mătușa mea Sonia, așa că a invitat-o să stea la noi și a început să-i prezinte bărbați de treabă. Numai că Sonia n-a avut norocul mamei. S-a măritat, la un moment dat, dar s-a stricat repede căruța. Sonia a vrut să se întoarcă acasă, dar mama a convins-o să rămână s-o ajute. Asta a fost până la urmă marele meu noroc. Până la un moment dat.

După ce au murit ai mei, Soniei au început să-i dea târcoale tot felul de neisprăviți, iar unul dintre ei s-a instalat în casă și nu s-a mai dat dus. Firește că individului îi sclipeau ochii în cap când mă vedea, iar când l-am amenințat că-l spun Soniei, a reușit s-o convingă că eu îi fac ochi dulci și că nu vor avea niciodată un trai bun din cauza mea, așa că biata mea mătușă m-a adus în țară, la niște rude, și a plecat înapoi. Mi-a trimis bani să fac o facultate, dar nu m-a mai vrut în casa ei. știam de la niște vecine că nu o ducea deloc bine, dar soțul ei a dat de trai bun și nu mai voia să plece în ruptul capului. Credea că i se cuvine o parte din bunurile ei, adică din bunurile părinților mei.

Rudele la care stăteam nu erau niște oameni înstăriți, dar banii trimiși de Sonia le prindeau bine. Am înțeles că ar fi fost mai bine pentru toată lumea să-mi văd de drum, așa că am început să-mi caut un serviciu. În anul II de facultate, l-am cunoscut pe Bogdan, un bărbat mai mare cu 15 ani decât mine. Mi-a spus că este în divorț, iar când totul se termină, ne căsătorim. Dar divorțul nu s-a terminat nici în ziua de azi și au trecut aproape opt ani de atunci.

între timp, am aflat că Bogdan are și doi copii. Când l-am întrebat de ce m-a mințit, mi-a spus că, dacă îmi spunea adevărul, m-ar fi pierdut. 0 vreme, am locuit împreună, într-o garsonieră închiriată, dar copiii lui Bogdan îl sunau tot timpul și-l chemau la orice oră din zi sau din noapte. „Ce să fac? Au nevoie de mine!” îmi spunea când mă vedea plângând.

Apoi, într-o bună zi, s-a întors acasă. Am rămas singură. Mi-am spus că așa e mai bine, pentru că, oricum, mă simțeam vinovată că Bogdan era departe de copiii lui. L-am rugat să nu mă mai caute și să-și vadă de familie. și am încercat să-mi văd de viață.

În anul III, în vacanța de vară, am lucrat la o agenție de turism. Acolo l-am cunoscut pe Tudor, un bărbat cu doar 5 ani mai mare decât mine, iar o vreme relația noastră a părut să meargă bine. Tudor a tot insistat să mă mut la el, dar eu am refuzat, i-am spus că e mai bine să nu ne grăbim. M-a dus să-i cunosc părinții, m-a prezentat prietenilor lui, toată lumea părea să mă placă. într-o bună zi, mi-a dăruit un inel și mi-a spus că și-ar dori să își petreacă tot restul vieții împreună cu mine.

Atunci am acceptat să locuim împreună, dar, după ce m-am mutat, am început să ne certăm tot mai des. Părea că-l deranjează tot ce spuneam și tot ce făceam. Nici mie nu-mi plăcea tot ce vedeam, dar am tăcut. Cu câteva zile înainte să plec de la Tudor, m-a sunat Bogdan, care aflase, nu știu cum, că am o relație serioasă, și mi-a spus că nu poate trăi fără mine și de data asta chiar divorțează. știam că încă îl iubeam, știa și el. S-a mutat în garsoniera mea și, câteva luni, nimeni nu ne-a tulburat.

Chiar și copiii lui păreau să fi înțeles că părinții lor nu se mai înțeleg și trebuie să se despartă. îl auzeam vorbind cu ei la telefon, și lucrurile păreau să meargă bine. Numai că, într-o bună zi, mi-am dat seama că sunt însărcinată. știam că nu e deloc momentul potrivit să aduc pe lume un copil. M-am gândit să nu-i spun nimic lui Bogdan și să fac avort. Nu mă simțeam deloc bine și, cum-necum, și-a dat seama ce se întâmplă. S-a înfuriat că vreau să-l pun în fața faptului împlinit, să-i forțez mâna, și s-a întors acasă. Am suferit cumplit, dar știam că n-am încotro și trebuie să renunț la copil, la primul meu copil. După aceea, n-am fost om săptămâni întregi. Am avut noroc cu una dintre colegele de grupă, care m-a luat la ea și nu m-a lăsat singură. Bogdan n-a dat niciun semn de viață câteva luni. Asta însă n-ar fi fost nimic. Unul dintre prietenii lui mi-a spus că Bogdan va fi din nou tată, că soția lui urmează să nască peste puțin timp.

în ziua în care Tudor m-a sunat și m-a rugat să mă întorc la el, n-am mai stat pe gânduri. Ne-am căsătorit în ziua în care soția lui Bogdan a adus pe lume al treilea copil. Ce întâmplare, nu? La cununia civilă, am revăzut-o după multă vreme pe Sonia, care m-a implorat s-o iert și s-o reprimesc în viața mea. Reușise să divorțeze, dar a trebuit să vândă casa alor mei, ca să-i dea nenorocitului jumătate din bani.

Am încercat s-o liniștesc și i-am spus că e mai bine s-o ia de la început, să înceapă o viață nouă, așa ca mine. Eu și Tudor ne-am petrecut luna de miere în Italia, am fost invitații Soniei, care ne-a răsfățat cum s-a priceput mai bine. Tudor m-a convins să rămânem acolo, să ne facem un rost, iar eu am acceptat. Am locuit cu Sonia până ne-am pus pe picioare, iar după vreo doi ani, am născut primul nostru copil, pe Ana.

Viața mea o apucase în fine pe un făgaș liniștit. Tudor era un soț bun, iar de când devenisem mamă, îmi simțeam sufletul plin. Numai că am început să primesc mesaje de la Bogdan. îmi spunea că viața lui e goală, fără niciun rost, că, dacă eu vreau, lasă totul baltă și vine după mine. Aflase, firește, știa tot de la prietenii lui. Păstrasem legătura cu unii dintre ei. Nu le-am putut întoarce spatele tuturor, ei nu aveau nicio vină.

Mesajele lui mă tulburau cumplit. La un moment dat, mi-a trimis scanată hotărârea de divorț (care s-a dovedit a fi falsă, până la urmă). Mă tot amenința că, dacă nu mă întorc la el, vine și-i spune totul soțului meu, că eu, de fapt, îl iubesc numai pe el și că n-am iubit pe altcineva niciodată. A venit în Italia, ne-am întâlnit pe ascuns și am rămas din nou însărcinată. Am crezut că-mi pierd mințile. Tudor era un soț minunat și un tată extra-ordinar. Cum să-l părăsesc? Cum să-i distrug viața?

I-am spus adevărul Soniei, care a amuțit. „Dumnezeule, fată dragă!” Atât a putut spune. Bogdan venea în fiecare weekend să mă vadă. L-am mințit pe Tudor că fac niște cursuri. Nu știam încotro s-o apuc. Numai Sonia știa de copil. într-o zi, când eram cu toții la masă, Ana ne-a întrebat pe mine și pe Tudor: „Eu n-o să am niciodată un surior?” „Chiar așa!” i-a ținut isonul Tudor. Eu am izbucnit în plâns. „Hai să ieșim puțin!” l-am rugat pe Tudor. Sonia m-a străfulgerat cu privirea. „Doar nu ai de gând să strici tot!” părea să spună.

„Sunt însărcinată!” i-am spus lui Tudor. M-a luat în brațe, fericit. „Numai că nu e copilul tău.” „Cum adică?”, s-a mirat. „Ce vrei să spui?” „îți amintești că ți-am vorbit despre Bogdan, la un moment dat.” „Da, un bărbat pe care l-ai iubit.” „Pe care încă îl iubesc, Tudore. E copilul lui.”

Tudor m-a privit rănit. Nu-i venea să creadă. Spera să spun că glumesc, spera să spun ceva, orice. Dar n-am mai putut să spun nimic. Peste câteva zile, m-am urcat în avion și am plecat la București. Pe Ana am lăsat-o cu tatăl ei și cu Sonia. Când copilul avea șase luni și jumătate, s-a declanșat o hemoragie și l-am pierdut. Bogdan era plecat într-o delegație.

Am chemat Salvarea. Când s-a întors, Bogdan m-a acuzat că am făcut-o intenționat, că n-am vrut să fac un copil cu el și a plecat. Am rămas singură. Am sunat-o pe Sonia. Trecuseră câteva luni bune de când plecasem și Ana începuse să se obișnuiască fără mine. Rareori mai întreba de mama. Tudor cunoscuse pe cineva, iar Ana o plăcea pe femeia aceea. știam că Tudor avea tot dreptul să-și refacă viața și că Ana avea și ea dreptul să aibă o familie. Eu nu mai aveam loc în viața lor, era limpede. „Dacă îți iubești copilul, dacă nu te gândești numai la tine, rămâi unde ești”, mi-a spus Tudor. „Ana te va uita, e încă mică, iar Roxana o iubește ca pe copilul ei. E psiholog și știe cum să se poarte cu un copil. Dă-ne pace!” Tocmai am primit hotărârea de divorț.

Alina mi-a întins hârtia. Custodia copilului îi revenea în exclusivitate tatălui. Nu scria nimic despre eventualitatea unor vizite ale mamei. Am înțeles de ce plângea în halul ăla, de ce urla atât de sfâșietor.

— Pe Tudor îl înțeleg… Nu vrea să mai știe de mine. Dar eu cum să trăiesc fără să-mi mai văd fetița niciodată?

știam că nu are nicio șansă să se schimbe ceva, dar, ca s-o liniștesc, i-am promis c-o ajut.

— Cunosc un avocat foarte bun. 0 să rezolvăm ceva, ai să vezi.

După mai bine de două ore, am convins-o să ieșim de acolo. Am urcat-o în mașina mea și am dus-o la mine.

— Cine sunt eu să-ți tulbur viața? Nici nu mă cunoști, poate nu sunt un om bun.

A vrut să plece, dar n-am lăsat-o. Nu știam mare lucru despre ea înainte să-mi spună povestea vieții ei, avea dreptate, dar am simțit că trebuie s-o ajut. După luni de zile de tergiversări și de amânări, avocatul pe care i l-am prezentat a reușit să obțină drept de vizită de două ori pe an, numai în prezența tatălui. A fost în culmea fericirii. Am însoțit-o când s-a dus în vizită. Fetița ei n-a recunoscut-o, cum era și firesc. Mama ei vitregă părea o femeie de toată isprava și, în plus, Ana avea deja un „surior”. Am ieșit de câteva ori în parc, tatăl ei a fost de acord s-o lase doar cu noi, cu Alina, cu mine și cu avocatul. Ana s-a simțit bine în compania noastră, dar, când a venit tatăl ei s-o ia, a plecat fără să mai privească înapoi.

— Cred că ar fi mai bine să-i dau pace! a spus Alina în avion.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Prima reacție a Anamariei Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a anunțat că divorțează
PARTENERI - GSP.RO
Prima reacție a Anamariei Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a anunțat că divorțează
BOMBĂ! Adevărul despre Reghecampf, amantă și bani, spus de un membru al familiei: ”Murim”
Playtech.ro
BOMBĂ! Adevărul despre Reghecampf, amantă și bani, spus de un membru al familiei: ”Murim”
Cornel, un tânăr poliţist din Deva, a murit într-un Trabant strivit, la Şoimuş. Agentul a intrat cu maşina pe contrasens
Observatornews.ro
Cornel, un tânăr poliţist din Deva, a murit într-un Trabant strivit, la Şoimuş. Agentul a intrat cu maşina pe contrasens
Horoscop 19 iunie 2021. Săgetătorii au nevoie de echilibru, de răbdare și de toleranță în familie
HOROSCOP
Horoscop 19 iunie 2021. Săgetătorii au nevoie de echilibru, de răbdare și de toleranță în familie
Un polițist din Botoșani a dus cu mașina poliției un șofer care nu avea cash la el să scoată bani de la bancomat pentru șpagă
Știrileprotv.ro
Un polițist din Botoșani a dus cu mașina poliției un șofer care nu avea cash la el să scoată bani de la bancomat pentru șpagă
VIDEO | Moment ULUITOR în direct. Vedeta TV n-a realizat că nu poartă lenjerie intimă
Telekomsport
VIDEO | Moment ULUITOR în direct. Vedeta TV n-a realizat că nu poartă lenjerie intimă
Sărbătorește încrederea în tine și respectul pentru mediu cu noua colecție sustenabilă de costume de baie H&M (PUBLICITATE)
PUBLICITATE
Sărbătorește încrederea în tine și respectul pentru mediu cu noua colecție sustenabilă de costume de baie H&M (PUBLICITATE)