La marginea scărilor Teatrului Luceafărul din Chișinău, scriitorul și jurnalistul moldovean Iulian Ciocan cugetă o vreme un răspuns pentru întrebarea „vor veni rușii la Chișinău?”. Îi era mai ușor să dea voce acestei temeri în urmă cu șapte ani, când lansa în lume un roman distopic despre o invazie rusească în Republica Moldova. Acum, singura convingere care a rămas e că țara sa încă e văzută de Moscova drept un spațiu care aparține Rusiei. „Și ce e al tău trebuie să iei, nu-i așa?!”, răspunde Iulian Ciocan.

„Deocamdată, autorul e ok, pentru că rușii nu au ajuns la Chișinău”. Interviu cu moldoveanul care a scris o distopie despre invazia rușilor încă din 2015
Scriitorul și jurnalistul moldovean Iulian Ciocan, în fața Teatrului Luceafărul, din Chișinău

E 26 iunie 2020, ziua în care rușii invadează Republica Moldova, iar profesorul de latină Turturică încearcă să ajungă ca refugiat în România. E întors din drum de zelul birocratic al vameșilor și forțat să revină pentru a-și căuta pașaportul într-un Chișinău deja ocupat de soldații ruși. Știm că povestea de mai sus e ficțiune nu pentru că un război în țara vecină ar fi imposibil de conceput în prezent, ci, mai degrabă, pentru că au trecut exact doi ani de la ziua prevestită de scriitorul și jurnalistul moldovean Iulian Ciocan, penița din spatele romanului distopic „Iar dimineața vor veni rușii”.

INTERVIU. Doamna Mioara de la Vărbilău, singura acordeonistă dintre lăutari: „Când mi-au propus să cânt în club, am zis: Ce să caut eu, femeie bătrână, acolo? Râde tineretul”. Dar n-a râs
Recomandări
INTERVIU. Doamna Mioara de la Vărbilău, singura acordeonistă dintre lăutari: „Când mi-au propus să cânt în club, am zis: Ce să caut eu, femeie bătrână, acolo? Râde tineretul”. Dar n-a râs

„Eu doar am speculat o teamă ce exista în acest spațiu al provizoratului, care este Republica Moldova începând cu 1812. Trăim într-un spațiu în care nimic nu se poate închega cu adevărat. În care tot ce apare este sub semnul pericolului”, explică Ciocan prevestirea din spatele temei principale din „Iar dimineața vor veni rușii”. În același timp, recunoaște că i-ar fi plăcut să fie văzut „cumva ca un mic Nostradamus”, dar s-a întins prea mulți ani la scris și a ajuns să publice romanul abia în 2015, la un an de la anexarea Peninsulei Crimeea, care a trezit fricile generaționale din Europa de Est. 

Atunci, lansarea distopiei scriitorului moldovean a provocat prea puțin zgomot în presa din țara sa ori în cea din România. Dar un interviu în Radio Europa Liberă Moldova a forțat o altă previziune de la scriitor – „dacă vine războiul, va avea de suferit autorul, dar va avea de câștigat cartea”. Și cel puțin ultima parte s-a adeverit, deși nicio suferință nu s-a abătut peste autor, așa cum dă asigurări Iulian Ciocan.

„Deocamdată, autorul e ok, pentru că rușii nu au ajuns la Chișinău. Cine știe ce va fi”, glumește cu un ton profetic Iulian Ciocan. Dar cartea scriitorului moldovean e despre mai mult decât o invazie imaginară a țării de la stânga Prutului. E și despre o societate în care sărăcia și corupția sunt umbre omniprezente, iar singura victorie e în scris, unde Ciocan poate să-i îngrămădească pe politicienii fictivi ai țării într-un avion care e doborât de un MiG rusesc înainte de a fugi din Republica Moldova.

„Țara în care se fură copii de pe stradă”. Ce știau refugiații ucraineni despre români și România înainte de război și ce spun acum
Recomandări
„Țara în care se fură copii de pe stradă”. Ce știau refugiații ucraineni despre români și România înainte de război și ce spun acum

Despre accidente istorice care l-au făcut din naștere cetățean sovietic și anemia unei societăți împărțită, în ultimii 200 de ani, între Vest și Est, între România și Rusia, povestește scriitorul basarabean Iulian Ciocan pentru cititorii Libertatea.

Libertatea: Deci cum e cu ultima previziune, are de câștigat până la urmă cartea „Iar dimineața vor veni rușii”?
Iulian Ciocan: Da, cartea are de câștigat. E mai vizibilă. Eu nu știu cât de vizibil sunt aici, că nu am aura unor scriitori mari ca Grigore Vieru sau Nicolae Dabija. Dar nici literatură de masă nu fac aici, căci vând poate 200 de exemplare… nu mai mult. Știu că se citește foarte puțin în Republica Moldova, de altfel ca și-n România. 

Cel puțin, nu știu de unde ați aflat voi de cartea asta. Eu-mi amintesc că am auzit de Libertatea în anii ‘90, când eram student la Brașov. Mi-a rămas întipărită în minte fraza asta din Libertatea: „Li se zice ruși, dar, de fapt, sunt niște amărâți de basarabeni care vând legume și fructe în Piața Obor”. Mă rog, era curios că chiar erau basarabeni care făceau acest business. Și eu am ajuns unul dintre ei în România.

Ce ai studiat în Brașov? 
– Am mers la Filologie româno-engleză, deci am învățat și ceva literatură. Pe urmă am venit încoace, deși avusesem o posibilitate să rămân acolo, dar nu știu cum nu m-am agățat de ea. Anii ‘90 erau o perioadă foarte complicată, efectiv nu-ți ajungeau banii de bursă pe care îi aveai și atunci, ca student, făceam naveta asta Chișinău-Brașov. 

Mă duceam acasă, încărcam gențile cu prelungitoare, discuri, cărți, produse din URSS. La Iași mă urcam dis-de-dimineață în trenul morții, care-i ducea pe muncitori la Brașov. Era complicat, ajungeam abia seara. Dar țin minte că făceam niște bani, îmi ajungea de-o cafenea și o discotecă la Brașov. 

„În anii ‘90, frica de a muri de foame eclipsa frica de război”

Și știu că ai două planuri în carte. Nu-i doar o distopie despre o invazie rusească, ci și o poveste despre toate provocările groaznicei tranziții din anii ‘90, pe care ai experimentat-o pe pielea ta. De ce ai combinat aceste două planuri?
– Eu întrezăresc o legătură între trecut, prezent și viitor. Și cred că sărăcia și mizeria din anii ‘90 anunțau cumva un viitor nefast pentru țara asta. În acei ani existau aproape toate premisele să apară o invazie rusească – de la lăcomia clasei politice și până la incapacitatea societății moldovenești de a se coagula. Aici e o societate dezarticulată. Nici nu aș numi asta societate. În anii ‘90, frica de a muri de foame eclipsa frica de război, deși pentru noi a existat și Transnistria. 

Și au fost ani grei. Mi s-a întâmplat să nu găsesc un job. Venisem de la studii în România. Când am ajuns acasă, taică-miu era șomer, maică-mea – pensionară. Exact ca-n roman. I-am văzut într-o stare dezastruoasă. Și m-am apucat de comerț cu amănuntul. Eram băiat ingenios. Găsisem un magazin într-o suburbie, de unde cumpăram conserve și le vindeam cu 50 de bani mai mult într-o piață din Chișinău.

Îmi ieșea. Făceam niște bani și cu banii ăștia cumpăram niște alimente, plăteam niște facturi. După aceea, mi-am găsit un job la universitate, dar era mizerabil plătit. Pentru a supraviețui trebuia să fii corupt, trebuia să furi. După cinci ani am plecat și prin ‘98 am găsit un job la Radio Europa Liberă Moldova. 

Deci sărăcia face o societate mai anemică?
– Nu e doar sărăcia. Acesta e un spațiu al provizoratului încă din 1812, un spațiu în care nimic nu se poate închega cu adevărat. Cum se conturează ceva, apare altceva și se dă peste cap întreaga poveste. Așa a fost în 1812 și, din nou, în 1940 și 1944. Pentru a se închega ceva, ai nevoie să aderi pentru totdeauna la alt spațiu, iar eu nu cred că asta se poate întâmpla cu Moldova, o țară care e mereu revendicată atât de Vest, cât și de Est. 

Eu vă spun că am foarte mulți prieteni care au plecat din primele zile ale războiului în România. A existat această frică. Există și acum. Și eu am această convingere că e un spațiu râvnit mereu, jinduit de Rusia. Nu știu dacă ar avea prea multe de câștigat Rusia. Mai degrabă au convingerea că e al lor. Și ce e al tău trebuie să iei, nu-i așa?

„Aș fi fost un mic Nostradamus”

Ai început să scrii la cartea asta înainte de a veni vreun război? 
– Da. Eu am vreo cinci romane publicate, dar scriu foarte încet. Am început să scriu în 2011 la „Iar dimineața vor veni ruși”. În 2014, Rusia chiar a anexat Crimeea. Mi-am zis că trebuie să mă grăbesc. Așa că am publicat în 2015.

Cumva, aș fi fost un mic Nostradamus, dacă terminam înainte de anexarea Crimeei. Dar asta e, nu poți să le faci pe toate.

Citind o parte din roman, mi s-a părut că ai o perspectivă puțin exterioară asupra acestui spațiu și societății din Republica Moldova?
– Eu încerc să văd lucrurile de sus. Sunt scriitor de limba română, postsovietic, țin cumva la experiența pe care o am în calitatea mea de fost cetățean sovietic. Am avut un interviu, recent, cu un jurnalist francez și i-am zis că ei, de fapt, percep spațiul postsovietic prin scriitori ruși – fie că vorbim de Ludmila Ulițkaia sau Evgheni Vodolazkin. I-am zis că așa nu vor ajunge să înțeleagă niciodată ce s-a întâmplat în acest spațiu postsovietic. 

Ulițkaia habar nu are ce s-a întâmplat în această periferie latină a fostului URSS. Nici Vodolazkin. Pentru a înțelege cu adevărat e bine să vezi diferite perspective, nu doar perspectiva scriitorilor din Rusia.

De ce spui că ții la calitatea ta de cetățean postsovietic? 
– Pentru mine, ca scriitor, această experiență mă ajută, îmi oferă o perspectivă mai largă asupra lucrurilor. Asta nu înseamnă că trebuie să fiu patetic, să plâng de cât de greu mi-a fost în URSS. Întotdeauna am fost ironic, autoironic.

„Frații români ar trebui să ne ajute. Vor putea ei?”

De la ce a pornit ideea de a scrie acest roman al războiului, al scenariului distopic în care Moldova e invadată de Rusia?
– Mie îmi plac distopiile. Și mi se pare că nu se poate vorbi de maturitatea unei anumite literaturi în absența distopiilor. Pe de altă parte, există această frică, oamenii vârstnici îmi spuneau uneori „domnule, rușii ar putea să vină”. Și se poate. Au existat anul 1812, anul 1940. Așa că mă gândeam că e posibil să existe o repetare – într-o altă formă, bineînțeles – și de ce nu aș specula o distopie pe tema asta. Chiar aveam convingerea asta că rușii pot să vină. Cred că dacă iau Odesa, o să vină și la noi, e o zvârlitură de băț până la Chișinău. Ucrainenii, cel puțin, au armată, au apărare antiaeriană, noi nu avem nimic. Nu știu în ce măsură va sări cineva în ajutor – cei din NATO, România. Primul gând duce la România. Frații români ar trebui să ne ajute. Vor putea ei? 

În roman nu se întâmplă asta, frații români nu sar în ajutor și toți moldovenii cu pașaport se refugiază în România. 
– Da, personajul principal ia un șut în fund la vamă pentru că are pașaportul expirat și trebuie să se întoarcă în Chișinău, unde deja au intrat trupele Rusiei.

Eu cred că este posibil și că totul depinde de Odesa. Dacă vor lua Odesa… Eu cred că ei au undeva acest plan legat de Transnistria și Republica Moldova. Acolo este un spațiu în care există militari ruși și suficienți oameni care îi văd pe cei de la Chișinău ca pe niște fasciști, occidentali și așa mai departe, adică exact retorica lui Putin. 

Tu ai simțit că există amenințarea asta și că istoria se poate repeta, dar ca jurnalist simți că societatea are frica asta de Rusia?
– Da și nu. Societatea din Moldova este destul de pestriță, anemică, abulică. Chiar și acum, în timp ce au loc lupte în Ucraina, aici găsești oameni de tot felul – de la cei care, într-adevăr, se tem de război și chiar au vrut în primele zile să fugă, până la unii pe care efectiv îi doare în cot, habar nu au, trăiesc de parcă nimic nu se întâmplă. Unii chiar sunt proruși și consideră că… Probabil, ar ieși cu colaci cu sare dacă ar veni Armata Rusă. E o societate extrem de pestriță, nu știu dacă există o părere unificată. 

Dacă ar veni războiul, tu ai proceda ca personajul tău, te-ai refugia în România? 
– Nu știu ce s-ar întâmpla cu mine la vârsta mea – aș fi mobilizat, chemat sub arme, trimis să lupt? Noi nu avem muniție, armament, apărare antiaeriană, cum să lupți cu un monstru de-ăsta? Nu are cine intercepta rachetele rusești, vă dați seama!

„Rusia este un iad pentru cetățean, dar un rai pentru scriitor”

Nu-i doar un roman despre război, căci ai inclus și o ironie la adresa clasei politice. E născută aceasta din frustrarea vizavi de corupția din Moldova?
– În toți acești 30 de ani scurși de la declararea independenței, mi-a displăcut clasa politică din Republica Moldova. Am văzut aici un spectacol al îmbogățirii – băieții se preocupau de propriile buzunare. Niciodată nu am avut încredere în clasa politică din Republica Moldova. Așa că, în romanul meu, se întâmplă ce se întâmplă. În clipa în care rușii ajung în Republica Moldova, politicienii se îmbarcă și vor să fugă, dar vine un MiG 35 care distruge avionul pe pista aeroportului din Chișinău.

Îi omor, da. Mi-au displăcut mereu politicienii, mi-au provocat multe sentimente negative în ultimii 30 de ani. Vă dați seama, vorbim de jumătate din viața unui om și noi ne-am bălăcit în corupție internă, într-un soi de mizerie de-asta. Și foarte multă lume a trebuit să emigreze de-aici, am și eu rude care au ajuns în Paris, Spania. 

Cum este ca scriitor să rămâi într-o țară depopulată? 
– Un autor rus spunea că Rusia este un iad pentru cetățean, dar un rai pentru scriitor. Și cam așa e și pentru un scriitor din Republica Moldova. 

E nasol să trăiești aici, dar realitatea asta este foarte bogată în teme și motive. Uneori am impresia că cei din România nu au teme și motive, nu au ce să scrie. Eu am citit romane de dragoste românești care mi se păreau așa de plictisitoare și insipide – se frământă, revin unul la altul, dincolo de asta, nimic, zero. Aici ai această șansă ca dincolo de povestea de dragoste să configurezi o lume întreagă social-politică.

„Deocamdată, autorul e ok, pentru că rușii nu au ajuns la Chișinău”. Interviu cu moldoveanul care a scris o distopie despre invazia rușilor încă din 2015
„E nasol să trăiești aici”, spune Iulian Ciocan despre țara sa

Crezi că România va salva Moldova? 
– Asta e o întrebare marca Libertatea. Eu cred că România a ajutat foarte mult Moldova. Eu sunt român basarabean, asta simt. Deși știu că există anumite prejudecăți de o parte și de alta a Prutului. Dar am o perspectivă mai bogată decât a unui om care a trăit doar într-un loc. România ne-a ajutat foarte mult – simplul fapt că am învățat în România e un lucru pentru care sunt recunoscător, că am romane publicate în străinătate cu sprijinul ICR. Și Republica Moldova are de ce să spună mulțumesc României.

Noi avem nevoie de România și fără România am fi într-o derivă periculoasă. Dacă rușii ar intra, nu știu dacă România ar putea veni să ne apere, fiind țară membră NATO. Dar cum să nu fii recunoscător României? Ar fi o aberație. 

Dar crezi că România ar dori să salveze Moldova? 
– Cred că ar dori. Faptul că eu locuiesc la Chișinău e o grimasă a istoriei. Maică-mea s-a născut în 1933, a prins câțiva ani de România Mare. Eu cred că România ar dori să ne ajute. Adică, normal ar fi, dacă ești român, să dorești să ajuți niște români din afară, alta e dacă poți și dacă ai curaj să o faci. Aici e problema. Va trebui să ne descurcăm cumva singuri, cam așa văd lucrurile, așa cum s-a descurcat personajul ăsta al meu. 

Eu sunt cetățean al Republicii Moldova. Am impresia că e cam târziu la vârsta pe care o am să-mi iau cetățenie românească. Am încercat în anii ‘90, dar trebuia să aștepți mulți ani. Am zis că-mi e suficient că mă simt român, am sentimentul ăsta.

Urmărește-ne pe Google News
Divorțează după 20 de ani de relație. Anunț uluitor făcut de soția lui. „Era inevitabil”
GSP.RO
Divorțează după 20 de ani de relație. Anunț uluitor făcut de soția lui. „Era inevitabil”
MUTAREA anului în televiziune! Un NUME URIAŞ de la Pro pleacă la Antena 1! Va prezenta un mare show
Playtech.ro
MUTAREA anului în televiziune! Un NUME URIAŞ de la Pro pleacă la Antena 1! Va prezenta un mare show
Un şofer de BMW de 23 de ani a provocat un accident mortal în Maramureş, după ce s-a urcat băut la volan. Petru a murit nevinovat la doar 30 de ani
Observatornews.ro
Un şofer de BMW de 23 de ani a provocat un accident mortal în Maramureş, după ce s-a urcat băut la volan. Petru a murit nevinovat la doar 30 de ani
Horoscop 14 august 2022. Balanțele au parte de o zi senină care ar putea să le rămână în memorie o vreme
HOROSCOP
Horoscop 14 august 2022. Balanțele au parte de o zi senină care ar putea să le rămână în memorie o vreme
Cel mai mare lac din Italia a ajuns la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. Turist: „Apa nu mai era acolo”
Știrileprotv.ro
Cel mai mare lac din Italia a ajuns la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată. Turist: „Apa nu mai era acolo”
"Soldaţii ruşi se comportă ciudat". Un ucrainean a făcut descoprirea stranie în locuinţa proprie imediat cum a intrat pe uşă
Orangesport.ro
"Soldaţii ruşi se comportă ciudat". Un ucrainean a făcut descoprirea stranie în locuinţa proprie imediat cum a intrat pe uşă
Gina Pistol a dezvăluit câte kg are. Ar vrea să mai dea jos 4, deși e deja ușurică ușurică
PUBLICITATE
Gina Pistol a dezvăluit câte kg are. Ar vrea să mai dea jos 4, deși e deja ușurică ușurică
Pssst!!! Ai auzit de Remixshop? Au zilnic reduceri de până la 90%
PUBLICITATE
Pssst!!! Ai auzit de Remixshop? Au zilnic reduceri de până la 90%
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.