Care Sunt Diferențele Dintre Domiciliu și Reședință

Cuprins:

De ce se face confuzie între domiciliu și reședință

Dacă în privința celorlalte atribute ale unei persoane lucrurile sunt clare, atunci când vorbim despre domiciliu și reședință lucrurile s-au complicat într-o oarecare măsură pentru cetățenii români după aderarea țării noastre la UE. Pe de-o parte, în ceea ce privește dobândirea dreptului de liberă circulație în Comunitatea Europeană în baza cărții de identitate, iar pe de altă parte, în ceea ce privește garantarea fiecărui cetățean european a dreptului de liberă alegere a domiciliului în orice stat membru UE, în conformitate cu prevederile art. 45 din Tratatul UE și a Directivei nr. 38/2004/CE. Asta pentru că, după integrarea țării noastre în spațiul comunitar, a apărut o situație contradictorie, în care foarte mulți cetățeni români au în fapt domiciliul într-o țară membră UE în baza dreptului menționat anterior, a formalităților și a documentelor eliberate de statul respectiv, însă dețin un act de identitate românesc pe care figurează un domiciliu pe teritoriul țării noastre.

Trebuie spus că noțiunile de domiciliu și de reședință reprezintă adeseori subiectul unor dezbateri și discuții contradictorii din cauza faptului că mulți dintre oameni fac confuzie între acești termeni, considerând că sunt unul și același lucru. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că există o serie de diferențe semnificative între cele două concepte. De aceea, în cele ce urmează vom explora împreună fiecare dintre acești termeni, evidențiind caracteristicile lor distincte și importanța lor în contextul legal și social.

Ce este domiciliul

Domiciliul reprezintă un concept juridic care, potrivit definiției din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod Civil, se referă la locuința principală unde o persoană stabilește o reședință permanentă și unde intenționează să se întoarcă acolo atunci când este absentă. Domiciliul este foarte important deoarece, prin declararea lui ca locuință principală, o persoană fizică își va putea exercita drepturile și libertățile cetățenești.

Domiciliul este adesea asociat cu un sentiment de apartenență și afiliere cu un anumit loc sau cu o anumită comunitate. Este considerat adresa legală a unei persoane și este important într-un context juridic datorită faptului că determină jurisdicția și legile aplicabile respectivei persoane în diferite situații legale, așa cum este cazul drepturilor și responsabilităților civile sau fiscale. Stabilirea sau schimbarea domiciliului se poate face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.

Un aspect esențial al termenului de domiciliu este cel legat de intenția clară și conștientă a unei persoane de a face dintr-un anumit loc locuința sa permanentă. Aceasta poate fi demonstrată prin fapte, cum ar fi achiziționarea sau închirierea unei proprietăți, stabilirea de relații sociale și comunitare în acel loc și înregistrarea la adrese specifice.

Domiciliul este singura locuință aflată în proprietate

Intenția de a face domiciliu permanent dintr-un anumit loc este legată de o serie de factori subiectivi, cum ar fi atașamentul emoțional și conexiunea cu un anumit loc. În forma de început a noului Cod Civil, cu referire la domiciliu, s-a folosit sintagma „principala așezare”.

Aceasta este folosită și la art. 87, această expresie având un conținut mai larg, ceea ce o apropie mai mult de sensul autonom al noțiunii de domiciliu conferit de CEDO, potrivit site-ului Juridice.ro. Mergând mai departe, felul în care noțiunea de domiciliu este definită în Codul Civil ne dă de înțeles că legiuitorul prezumă că toți cetățenii români sunt proprietari a cel puțin două locuințe, și anume, cea principală și cea secundară. Realitatea este că majoritatea cetățenilor au o singură locuință în proprietate, iar aceasta este domiciliul (locuința statornică). Există situații în care aceștia nu dețin nici o proprietate, domiciliul fiind stabilit într-o locuință închiriată.

Citeşte și: Acte necesare pentru buletin, în 2023. Ce taxe trebuie să plătești

Ce este reședința

Potrivit prevederilor art. 88 din Codul Civil în vigoare, reședința reprezintă locuința secundară. Adresa secundară este necesară pentru persoanele care locuiesc în chirie într-un alt oraș, așa cum este cazul studenților. Spre exemplu, un student care locuiește într-un cămin studențesc pe durata anilor de studiu poate avea reședința în orașul universității, dar domiciliul principal poate fi adresa părintelui său. Altfel spus, reședința este locul unde o persoană fizică declară că are locuința secundară, care este alta decât cea de domiciliu.

Pe de altă parte, termenul de reședință se referă la locul în care o persoană locuiește în mod obișnuit sau temporar. Reședința este mai flexibilă și poate fi schimbată fără a afecta statutul juridic al unei persoane. O persoană poate avea mai multe reședințe în diferite locații, dar un singur domiciliu principal. Reședința poate fi determinată de factori precum locul de muncă, studiile, călătoriile frecvente sau alte circumstanțe temporare.

Reședința este adesea utilizată pentru a determina aspecte practice ale vieții de zi cu zi, cum ar fi serviciile publice, adresa pentru corespondență sau accesul la anumite facilități locale. O persoană poate avea o reședință temporară într-un anumit oraș sau într-o anumită țară, însă păstrându-și domiciliul principal în altă parte.

De ce este necesară viza de flotant?

O persoană care are o reședință și locuiește acolo are nevoie de viză de flotant pentru a-și putea exercita anumite drepturi și libertăți. Spre exemplu, în cazul unui scrutin de alegeri locale, o persoană cu reședința în București nu va putea vota pentru primarul Capitalei, ci va trebui să meargă în localitatea unde are locuința de domiciliu și să voteze candidatul de acolo.

Mențiunea privind stabilirea reședinței se înscrie la cererea persoanei fizice care locuiește mai mult de 15 zile la adresa la care are locuința secundară. Articolul 31, punctul 2 din OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români spune că stabilirea reședinței se acordă pentru perioada solicitată.

Viza de flotant nu poate fi mai mare de un an și are valabilitate pe timpul cât persoana locuiește în mod efectiv la adresa declarată ca reședință. În același timp, în clipa în care acest termen va expira, persoana în cauză va putea solicita înscrierea unei noi mențiuni privind stabilirea reședinței.

Citește și: Schimbarea buletinului – Ce acte sunt necesare în 2023

Ce diferențe există între domiciliu și reședință

Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un domiciliu și/sau o singură reședință. În conformitate cu prevederile art. 86 din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod Civil, cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția acelor cazuri care sunt prevăzute de lege. De asemenea, în cazul în care, prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe.

În dreptul constituțional, mai scrie sursa citată anterior, noțiunea de domiciliu are o accepțiune mai largă. Concret, acesta cuprinde, practic, atât domiciliul propriu-zis (în sensul dreptului civil), cât și reședința unei persoane fizice. Aici sunt inclus orice loc în care trăiește o anumită persoană și familia acesteia. Prin „orice loc” se înțelege camera în care doarme persoana fizică, camerele unde trăiește aceasta, dependințele, curtea, grădina, garajul sau orice alt loc împrejmuit care țin de acestea.

Totodată, este de reținut și faptul că, în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, nu se face distincție între termenul de rezidență și cel de domiciliu, semnificația celor doi termeni fiind asemănătoare. În fapt, și în țara noastră, termenul de reședință derivă din rezidență, iar Dicționarul Explicativ al Limbii Române stabilește că primul dintre sensurile termenului de rezidență este acela de „reședință, sediu, domiciliu”. De asemenea, cel de-al doilea sens dat de Dex este acela de „dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident”.

Practic, rezidentul nu este altceva decât cetățeanul străin care își stabilește domiciliul temporar într-o țară străină, chiar dacă acest drept este unul condiționat. În multe dintre cazuri, domiciliul și reședința pot fi același, adică locul în care o persoană își stabilește domiciliul poate fi în același timp și reședința sa obișnuită. Cu toate acestea, este foarte important să se facă distincția între cele două noțiuni în contexte legale specifice, așa cum este cazul înregistrării la autoritățile locale sau al stabilirii unui statut fiscal.

Ce consecințe juridice și fiscale există?

Mergând mai departe, trebuie spus că există o serie de consecințe juridice și fiscale ce decurg din diferența care există între noțiunile de domiciliu și de reședință. Spre exemplu, în unele jurisdicții, domiciliul determină eligibilitatea unei persoane. Unele jurisdicții stabilesc că domiciliul determină eligibilitatea unei persoane pentru anumite beneficii sociale sau drepturi speciale. De asemenea, în unele țări europene, accesul la drepturile de asistență socială sau la drepturile de votare pot fi acordate doar acelor persoane care au domiciliul stabil într-o anumită regiune sau într-o anumită țară. În plus, domiciliul poate avea un impact asupra obligațiilor fiscale deoarece aceasta determină statutul de rezident fiscal într-o anumită jurisdicție și poate influența taxele și impozitele pe care o persoană trebuie să le plătească către stat.

Este important de menționat și faptul că, în unele țări sau jurisdicții, definițiile și semnificațiile domiciliului și reședinței pot varia. Legile și regulamentele pot stabili cerințe specifice și criterii pentru a determina domiciliul sau reședința într-un anumit context. De aceea, este recomandat să fie consultate legile și reglementările specifice fiecărei țări pentru a putea înțelege cât mai bine implicațiile pe care le pot avea cele două noțiuni într-o anumită jurisdicție.

Care sunt diferențele dintre domiciliu și reședință