Din soț încornorat am ajuns bunic adorat

Mă numesc Gelu și sunt un „tinerel” sprinten de 65 de ani. îmi place să mă bucur de viață, sunt o fire optimistă, am simțul umorului dezvoltat și consider că vârsta sufletului este la mulți ani distanță de vârsta mea cronologică. Mă simt tânăr, în putere și consider că merit să mă bucur de anii care mi-au rămas alături de oamenii dragi.

Soția m-a părăsit acum treisprezece ani pentru un bărbat de vârsta ei. Ea era cu 12 ani mai tânără decât mine. Când a văzut că încep să-mi apară semne de senectute, nevasta nu a mai fost atrasă de mine. în ultimii doi ani ai căsniciei noastre, nu am avut relații sexuale. îmi reproșa că nu se putea culca cu un om atât de ofilit, că îi provoca greață burta mea și că pielea lăsată și zbârcită o duceau la disperare.

De fapt, soția mea avea un amant de cinci ani, și eu, soțul încornorat, am fost ultimul care a aflat. într-o seară a venit acasă de la muncă și mi-a zis hotărâtă:

— Gigele, eu așa nu mai pot să trăiesc!

Între noi e diferență de peste un deceniu. Tu îmbătrânești, eu sunt încă în putere. Am nevoie de un bărbat adevărat lângă mine, am nevoie să mă simt răsfățată. Te părăsesc!

Crezând că glumește, am răspuns zâm-bind:

— Ce ai, dragă? Azi nu e ziua păcălelilor! Cine crezi că te va lua pe tine, femeie de 40 de ani, cu două fete cât tine de mari?

— Cine m-a luat deja!

— Ce vrei să spui?

— Vreau să spun că am găsit pe cineva de aceeași vârstă cu mine, divorțat, fără obligații și că mă mut la el. Fetele rămân cu tine. Eu vreau să fiu liberă să-mi trăiesc viața. Oricum sunt mari de acum!

Atunci am realizat că vorbea serios. Mi-am păstrat calmul și am continuat să rămân optimist. I-am zis:

— în regulă, Maricica dragă. Dacă așa ai decis tu, după 20 de ani de căsnicie! Ești liberă. Ne întâlnim la tribunal.

Fata cea mare, Elena avea 20 de ani iar Roxana, cea mică, 18 ani. Au fost șocate când au aflat ce a făcut mama lor, cum ne-a părăsit pentru un bărbat mai tânăr decât mine. Fetele mi-au rămas aproape și ne-am încurajat reciproc să depășim perioada aceea grea. Le-am spus că tata va fi mereu lângă ele, că nu le va lăsa niciodată și le-am promis că o să-mi cresc nepoțeii.

După divorț, am vândut casa la curte în care am locuit toți patru. O parte din bani i-au revenit Maricicăi. Cu restul, am cumpărat câte o garsonieră pentru fete și un apartament cu două camere pentru mine. Consideram că, fiind mari, aveau nevoie de libertate, intimitate și eu aveam nevoie de o perioadă în care să-mi pun ordine în viață.

Din fericire, aveam un salariu bunicel care mi-a permis să țin fetele în facultate. în fiecare duminică, la prânz, mâncam în familie. Le pregăteam fetelor masa și le așteptam nerăbdător.

— Tata, ești minunat! îmi spuneau ele și inima mi se umplea de bucurie. Niciuna dintre ele nu avea caracterul mamei lor.

În blocul în care m-am mutat, aveam o vecină cam de vârsta mea, pe nume Doina. Părea o femeie veselă, deschisă. Văzându-mă mereu singur, într-o zi m-a abordat:

— Vecine, ai două fete tare frumoase! Trebuie să fii foarte mândru de ele.

— Așa este, vecină. Mă mândresc cu fetele mele. Sunt tinere, au prieteni, au colegi cu care ies în oraș, dar niciodată nu uită că duminica e ziua pe care o petrec cu tata. Nici măcar o dată nu au lipsit de la masă.

— Dar tare harnic ești, vecine! Am văzut că te gospodărești singur, faci curățenie, cumpărături, aștepti fetele cu masa pusă! Nu ți-e greu fără o mână de femeie?

Am înțeles că Doina îmi făcea avansuri, așa că am invitat-o la o cafea. Am băut vreo trei cafele și nu am terminat de povestit. Viața Doinei era ca un roman. A mea, de asemenea. Atunci ne-am hotărât să scriem împreună următorul capitol. Eram doi oameni liberi și nimic nu ne împiedica să fim împreună. Doru, colegul și prietenul meu, mi-a zis:

— Gigele, ai grijă cu vecinele! Dacă vă despărțiți mâine-poimâine, te trezești că trebuie să te muți din bloc ca să scapi de ea!

— Dar, de ce să ne despărțim, Dorule? Dacă punem răul înainte, nu mai facem nimic.

Am continuat să rămân optimist și am început o relație cu Doina. La început, dormeam ba la ea, ba la mine. Găteam pe rând, mâncam împreună, fiecare își spăla hainele la mașina sa. în unele seri, ieșeam la o plimbare sau mergeam la un film. Ne plăcea să mergem și la cofetărie, să mâncăm o prăjitură și să ne bucurăm unul de prezența celuilalt. Pe Doina nu o deranja burta mea, nici chelia. Nici mie nu îmi displăceau ridurile, celulita sau colăceii ei, ba chiar o găseam foarte atrăgătoare.

Câteva luni ne-am ascuns relația de fete. într-una din duminici, Elena a venit însoțită de un tânăr. Era studentă la ASE, în anul 3, și eram tare bucuros că învăța bine și lua bursă. Roxana, studentă și ea în anul 1 la Geografie, a venit singură, ca de obicei. Roxana părea tristă, dar nu am vrut să o interoghez. Mi-a plăcut întotdeauna să le las pe fete să îmi spună dacă au ceva pe suflet și să le fiu alături. Roxana nu a spus nimic. După masă, Elena a deschis discuția:

— Tată, eu și Roxana avem ceva să îți spunem!

— Da, dragele tatei. Puteți să-mi spuneți orice. știți că tata vă iubește și e alături de voi.

Mă gândeam că Elena, dacă venise cu prietenul, mă va anunța că s-a logodit. Nu m-aș fi mirat. îmi plăcea de el, părea băiat serios și se vedea că o iubea pe fata mea.

— Tată, ce vrem să îți spunem este că vei fi bunic. știm că este devreme, că ai investit în educația noastră și că vrei să terminăm facultatea, dar copilul acesta nu va fi o piedică. Pentru Roxana va fi chiar o motivație să învețe mai mult și să reușească în viață pentru a-i oferi ceva micuțului.

— Cum pentru Roxana?

Nu înțelegeam. Elena venise cu prietenul, îmi spunea că o să fiu bunic și că Roxana va fi motivată să învețe.

— Tata, a continuat Elena, Roxana este însărcinată. Nu a avut curaj să îți spună, așa că am făcut-o eu. Te rog să nu fii supărat pe ea. Eu sunt sora ei și o iubesc la fel de mult ca tine. Are nevoie de noi mai mult ca niciodată să o ajutăm să meargă mai departe.

Am încercat să nu par foarte tulburat și să aflu ce se întâmplase, de ce Roxana era tristă și unde era tatăl copilului. Am aflat că fata mea făcuse o greșeală enormă. Se culcase cu unul dintre profesorii din facultate și rămăsese însărcinată. Pentru că s-a aflat, a fost întocmită o comisie la universitate unde s-a decis ca Roxana să fie exmatriculată și profesorul a fost concediat. După această întâmplare, el nu a avut curaj să-și asume responsabilitatea pentru copil și a părăsit-o, reproșându-i că a planificat totul.

Mi-a fost milă de fetița mea și am luat-o în brațe.

— Stai liniștită că te ajută tata! Nu te las. Tu ai nevoie să te relaxezi acum, să mănânci bine, să dormi ca să iasă copilul sănătos. Tata te ajută cu banii, naști copilul și la anul dai admitere la altă facultate. Nu reușim atâția oameni să creștem un copil?

Fața Roxanei s-a înseninat și a început să plângă.

— Tată, îmi este rușine de tine. Ne-ai crescut atâția ani și eu îți fac asemenea rușine la bătrânețe…

— Ce prostii spui, Roxana? Un copil înseamnă bucurie, nu rușine!

Atunci s-a deschis ușa și a intrat Doina cu un platou mare de prăjituri și plăcinte.

— Ce e cu atmosfera asta, dragii mei? De ce plângi, Roxana?

I-am spus pe scurt toată pățania și le-am povestit fetelor despre relația noastră. Doina, care nu avea copii, s-a bucurat la auzul veștii.

— Lasă, dragă Roxana, că te ajutăm cu copilul. Eu și tata la anul ne pensionăm. Noi îl creștem pe cel mic și tu îți vezi de facultate și de viață. Ești tânără, capul sus!

Fetele și-au dat acordul ca eu și Doina să ne căsătorim civil. Peste câteva luni, Roxana a adus pe lume o minune de băiețel. Lucrurile s-au petrecut așa cum spusese Doina. Ne-am pensionat, avem grijă de nepoțel în fiecare zi cât este Roxana plecată, iar seara îl ia acasă. Fata s-a ambiționat să învețe și în anul următor a intrat la Drept. Acum am o fată contabil expert, o fată avocat și un nepot care se pregătește de școală și ne uimește în fiecare zi cu năzbâtiile lui. Doina e o soție și o bunică devotată. Ne răsfață cu prăjituri în fiecare zi și e o gospodină de nota 10.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE