În căutarea weekendului prelungit etern

Aleargă românii cu topoare după ambulanțe și voi vreți să mai vină salvarea?! Așa se întâmplă când lași poporul pârloagă, să crească și el cum o ști, „educându-se” de la influenceri și șarlatani. 

Partida e de multă vreme pierdută, violența prostiei așteaptă doar fereastra de oportunitate pentru a deveni totală. Și ea, „oportunitatea”, e după colț, cu cocardă tricoloră-n piept.

Bref, România nu doar că nu e europeană pe fond, mai are câteva sute de ani și până la Evul Mediu timpuriu. Dar asta să nu ne împiedice să ne bălăcim în spiritul gregar. Atenție, popor festivalier! Lasă să sune Lia până n-o mai putea… 

Uite că se poate trăi și fără guvern și cu președinte absent și cu drone rusești în voaiaj la Dunăre. Mă rog, „trăi”…

E foarte drăguț, deci, de când agitații și propagandiștii, sarmalagiii de carieră cu stagii îndelungate la Cotroceni, au întors farfuria și acum se închină la sprânceana bolo-ului.

Vorba aceea: c*rurile se mai schimbă, dar limbile rămân aceleași.

E frumos că nu rămâne niciodată țara românească fără salvatorii ei. Așa țară, așa salvatori. E de mirare doar că Benny Hill nu e vlah și nu activează în „media”. Iar politicul se lăfăie, plin de sine și, deci, de gol, în această oglindă contrafăcută. 

Așa se face și că politrucii ocolesc, consecvent, de zeci de ani, toate temele care contează.

Îmbătrânirea populației? Cântă la altă masă, la masa mediatico-politică vlahă se urlă, se pun poalele în cap, se presară invective, o lume de țațe și țățoi care se fac reciproc dobitoci și oligofreni, dar nu se jignesc.

Ce face România ca să intre în era AI? Hai, bă, ne lași?! Pe noi ne guvernează holograma liberală Predoiu și dumneata…

Românul bugetat nu știe cum să-i mai treacă timpul cât mai agreabil între zilele de salariu (propunere: weekendul prelungit etern!) și cum să iasă la pensie la patruzeci și cinci de ani, și matale vii cu d-astea…

Isterie, bâlci, nebunie temporară sau definitivă, șoșoceli și nuvuloni, nicușorisme și bolojalnici. 

Și, repet, nimic, dar nimic din ce contează cu adevărat, nu e pe agenda publică. Pentru că și agenda publică este trucată, în proasta tradiție a licitațiilor. Se licitează doar la bursa ticăloșiei, se face exces de harneală.

Nu pot numi cinci politruci nu pe care să îi respect, dar care să nu-mi provoace silă. Și eu stau în România doar din când în când. Darămite să-mi duc viața nonstop în acest infern… 

Și atunci, cum să nu prindă demagogia unui populist legionaroid într-o țară fanatic-ortodoxă și care n-a cunoscut niciodată, cu adevărat, binefacerile iluminismului?! În beznă, lumina vine tot de la răsărit. Se cheamă țeapă, s-a mai luat și se va mai lua.

Vorbim totuși de poporul care a fost pungășit de alde Vîntu. Ce să fie de sperat aici?! Nimic.

Politicul e pentru parazitat buget și lăutărie, vouchere avem băieții, vouchere avem, vouchere, băieții!, acumulare de datorii și durerea lui Marcel de la Buzău în organul genital în chestiunea deficitului. 

Iar media e o colecție de eșecuri zgomotoase. România e salonul de gală al unui ospiciu de nebuni combinat cu curtea interioară a unui penitenciar. Și mai sună și doamna Lia, cum ziceam.

Și mai bate în deal și talanga lui Popa Daniel, bate, bate, bate din cea mai răsunătoare cheltuială publică din istoria românilor. Dar n-au nici bulgarii așa frumos. Neam mântuit.

Suntem la doar câțiva ani distanță de prăbușirea definitivă în haznaua legionarismului mistico-ortodox, în care obârșiofilii dragi ai poporului, pogorâți de pe TikTok, vor îngropa prezentul, trecutul și viitorul. Ce să mai zicem. Atât: Doamne ajută!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE