Dragostea amăgitoare se uită foarte greu

— Ce-ai pățit? am întrebat-o, îngrijorat. De ce te-ai întristat?

— Radu, știi foarte bine că am probleme cu părinții. Nu ne vor lăsa niciodată să ne căsătorim. Ei vor să mă mărit cu unu’ bogat, pentru că acum, chipurile, sunt o fată înstărită. Bunica a murit și mi-a lăsat moștenire casa ei, pământul ei, livada ei, ai mei au și eu pământ și bani la bancă… în plus, știi că tata și-a dorit dintotdeauna să pună pe picioare o mică fermă de animale, mai ales de când frate-meu a intrat la Facultatea de Medicină Veterinară.

Știam asta foarte bine. De fapt, nea Simion, tatăl prietenei mele, dăduse sfoară în sat că o să-și dea fata numai după un bărbat cu stare, gospodar, care să știe ce-i munca și agoniseala. Din păcate, eu nu mă ridicam la standardele lui, pentru că nu făcusem mare lucru până atunci. Reușisem doar să-mi cumpăr o bicicletă, niște ochelari de soare și cam atât… Terminasem liceul, scăpasem și de armată, dar nu încercasem la facultate, deși mi-aș fi dorit să devin economist cu patalama la mână. Consideram însă că acest drum este prea sofisticat pentru unul ca mine, deocamdată fără niciun căpătâi. Tot ce voiam era să mă angajez și să îmi fac un rost. Firește, cu Adina alături.

N-am obținut consimțământul să facem cununie. Nea Simion era cel mai înrăit din tot neamul Dumitru. I-am călcat bătătura în fiecare seară, timp de vreo două săptămâni, jurându-i că am s-o fac fericită pe Adina, că o să muncesc pe brânci ca să nu-i lipsească nimic, că sunt în stare de orice pentru ea. Din păcate, am fost alungat ca un câine jigărit de fiecare dată.

Adina era și ea dărâmată și nu știam ce să mai facem. într-o seară, m-am pomenit cu ea la ușă și mi-a spus că are o idee. Am privit-o întrebător, dar și neîn-crezător, căci nu credeam că taică-său mă va putea înghiți vreodată. De altfel, i-am spus-o și ei în față, numai că răspunsul a fost tare neașteptat:

— Nu-mi pasă de ce zice tata! Doar nu mă mărit cu el! Sunt în stare să renunț la tot pentru tine. Dar, înainte de asta, vreau să știu dacă mă iubești cu adevărat.

— Te îndoiești de sentimentele mele? am întrebat-o, clătinând din cap, doje-nitor.

— Ei bine, atunci hai să fugim în lume!

— Să fugim? m-am bâlbâit eu. și din ce-o să trăim? Unde o să stăm?

— Ne descurcăm noi, nu-ți face atâtea griji! Uite, am și eu economiile mele și pentru început cred că or să ne-ajungă. 0 să-ți cauți și tu de lucru și o să fie bine.

În zece zile, eram deja soț și soție fără să știe nimeni, în afară de doi necunoscuți luați de pe stradă, ca martori. Sau cel puțin, așa am crezut noi. Când să ieșim din primărie, fericiți ca nimeni altcineva pe Pământ, cu cine credeți că dăm nas în nas? Cu tata-socru, nea Simion! Habar n-am de unde aflase, dar stătea pironit în fața noastră, cu ochii scoși din orbite și cu aerul unui om care pierduse totul. Pe undeva, mi-a fost milă de el.

— De ce mi-ai făcut asta, Radule? Tocmai tu, care erai ca și copilul meu! mi-a zis, cu voce stinsă.

S-a întors pe călcâie și dus a fost. Noi ne-am mutat la oraș, respectiv în Buzău. Mi-am găsit serviciu relativ ușor, ca mecanic la un service auto. Iar cu ajutorul unui amic, am închiriat o garsonieră micuță și cochetă, destul de aproape de centru, și am încercat să fim fericiți.

Din păcate, cum orice minune ține trei zile, așa s-a întâmplat și cu căsnicia noastră. După trei luni, hai, trei luni și-un pic, deși eu câștigam destul de bine, soția mea a început să fie nemulțumită de orice. Ca să mă amărască și mai tare, nu regreta să-mi amintească cât de bine îi fusese la tatăl ei…

— Era suficient să deschid gura și să-i spun că îmi trebuie cutare lucru, că el îmi dădea bani imediat! Tu mă rogi să nu fiu risipitoare, ca să ne ajungă banii de chirie și de mâncare. Ei, și cu asta e o problemă: acasă la ai mei aveam de toate în curte și nu ne întrebam niciodată dacă avem ce mânca!

Ce să mai lungesc vorba, m-a părăsit pe neașteptate punând totul pe seama nebuniei și a tinereții noastre. Singura ei explicație a fost că „la tata îmi este mult mai bine și am făcut o mare greșeală că nu l-am ascultat”.

— Radu, ceva scârțâie oricât am încerca noi să ne amăgim că suntem fericiți. Oricum, n-ar mai dura mult, poate că n-am face altceva decât să prelungim agonia… și am suferi și mai tare. E bine să ne despărțim acum. Eu nu pot trăi în condițiile astea. știu, sunt vinovată, eu am ținut să ne căsătorim, numai că lucrurile nu stau așa cum am crezut. Ai serviciu, aduci bani în casă, îmi spui că mă iubești, dar… Nu este suficient. Nu e deloc ce vreau eu, eu mă întorc la părinți…

Am lăsat-o să plece, ce era să fac?! Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a vă descrie prin ce am trecut în perioada aceea. Am plâns ca un copil, cu lacrimile înnodându-mi-se sub bărbie, deși mi-e rușine să recunosc asta. Lumea se sfârșise pentru mine. Zăceam tot timpul și-mi plângeam de milă. Firește, am rămas pe drumuri, fiind dat afară din cauza absențelor repetate și nemotivate.

Din când în când, mi se făcea dor de Adina și o sunam… O vreme, mi-a vorbit frumos, iar eu, sperând că totul este doar ceva trecător și că se va întoarce acasă, mi-am făcut din asta un scop. Totul a durat până într-o zi când mi-a spus că sunt patetic și că tot ce vrea este să o las în pace.

— Radu, gata, s-a terminat! Nu mă mai suna, n-are niciun rost. Sunt hotărâtă să divorțez și să-mi refac viața. Tata a avut dreptate și mă bucur din suflet că m-a iertat. Lasă-mă în pace, nu mă mai întorc la tine!

Aceasta a fost clipa în care vălul mi s-a ridicat brusc de pe ochi. După o noapte albă, în care m-am blestemat pentru prostia de a crede că pot să-mi salvez căsnicia, m-am hotărât să devin un alt om. Dar cel mai tare îmi doream să-i arăt Adinei că nu sunt un terchea-berchea, așa cum credeau ea și părinții ei.

M-am reangajat și m-am pus cu burta pe carte. Voiam să devin cineva, să mă văd student. Un an mai târziu, eram boboc la ASE, în București. Mi-am căutat un job și am avut noroc: m-am angajat la o firmă de publicitate. Mi-a fost foarte greu să mă împart între serviciu și școală, dar a meritat. Am reușit să termin facultatea cu bine și să câștig bani frumoși.

în ultimul an, la un bairam în cămin, am cunoscut-o pe Valentina, care era studentă la limbi străine. Mi-a plăcut de ea de cum am văzut-o. și ea a pus ochii pe mine de la început. Am dansat toată noaptea împreună, iar faptul că atât eu, cât și ea încă sufeream din dragoste (Valentina de-abia se despărțise de un tip de la Politehnică) a făcut să ne apropiem unul de altul și să ne dorim să fim împreună. Totuși, n-o vedeam în locul Adinei. Eram convins că avea să vină ziua în care totul se va sfârși… Am greșit mult judecând astfel și bine că Dumnezeu mi-a deschis ochii la timp!

Roata vieții mele s-a întors cu o sută optzeci de grade din clipa în care am absolvit facultatea și m-am stabilit în Buzău (firește, Valentina m-a însoțit); m-am angajat la o firmă puternică, pe un salariu nesperat. în câteva luni, am reușit să-mi cumpăr o garsonieră și, pe deasupra, o mașină străină trăsnet, chit că la mâna a doua. Apoi m-am pus pe agonisit cu gândul doar la un singur lucru: să-mi pun pe picioare propria mea afacere, o firmă imobiliară.

Am muncit ca un rob mai bine de trei ani. Ziua în care m-am văzut patron a fost cea mai fericită din viața mea. Nu m-am culcat pe o ureche, am tras cot la cot cu angajații, iar eforturile nu s-au dovedit zadarnice. Firma prospera de la o zi la alta. Acum aveam bani cât să-mi permit orice tip de fericire, cum e vorba. Le-am reconstruit casa celor de la țară, am utilat-o și am transformat-o într-un fel de reședință de vară, unde mă retrăgeam din când în când, de cele mai multe ori însoțit de Valentina. Chiar mă gândeam că n-ar strica să intru și eu în rândul lumii. Ceva mă ținea însă pe loc și nu știam ce…

într-o sâmbătă dimineață, am plecat spre casa părintească. Goneam ca nebunul, iar Valentina râdea în hohote. Eram bucuros din cale afară și nu mă gândeam decât la surpriza pe care urma să le-o fac părinților mei. Zâmbetul mi-a înghețat pe buze când am intrat în sat și am dat să virez spre dreapta, spre casă.

Am văzut-o pe Adina mergând agale…

Cuprins de emoție, am frânat brusc și de-abia m-am abținut să o strig. De fapt, cred că aș fi făcut-o dacă n-ar fi fost Valentina lângă mine. Tare aș fi vrut să mă vadă la volanul unei mașini luxoase și însoțit de o femeie frumoasă ca un fotomodel! Nu mai eram de mult neica nimeniul pe care ea îl părăsise…

Ceea ce am vrut s-a întâmplat. și m-am lămurit pe deplin asupra sentimentelor pentru fosta-mi soție. știți cum e la țară, vorba circulă iute din ogradă în ogradă. Ai mei s-au bucurat așa de tare când m-au văzut în prag, încât i-a auzit tot satul chiuind. Cu toate acestea, eu nu prea mă simțeam în largul meu. Chipul Adinei mă urmărea pretutindeni. Trecutul mă copleșea și nu mă lăsa să fiu fericit alături de Valentina. După o noapte de nesomn, m-am hotărât să pun capăt acestui coșmar. Trebuia să o văd pe Adina, să stau de vorbă cu ea.

M-am urcat în mașină (deh, voiam să-i iau piuitul!) și am pornit încet pe strada ce tăia satul în două. M-am plimbat în sus și-n jos mai bine de vreo două ore, fiind convins că aflase de sosirea mea și că voia și ea să mă vadă… Nimic, însă. Dezamăgit, am intrat într-un magazin, ca să cum-păr orice și să mă întorc acasă. Când să ies, o fetișcană de paisprezece-cincisprezece ani s-a apropiat de mine.

— Adina știe că ești aici. Vrea să te vadă. Dacă ai putea să vii cu mine…

— Nicio problemă! i-am răspuns, încercând să-mi ascund emoția. Să mergem!

Fata m-a condus până la marginea unei păduri, după care a dispărut ca prin farmec. Adina făcea plajă. Când m-a văzut, s-a ridicat grațios și s-a apropiat de mine. Mi-a zâmbit și mi-a spus:

— Parcă ești alt om, Radule! Total schimbat, înfloritor!

Eram, cu siguranță, cu totul și cu totul un alt om, judecând după felul în care eram îmbrăcat și după mașină. Dar cu siguranță sufletul meu nu se schimbase, era același.

— Sunt tot eu, draga mea Adina! i-am răspuns, privind-o drept în ochi. Tot eu sunt…

Am stat de vorbă mult timp. Nu își găsise încă pe altcineva, dar nici nu părea să fie disperată din cauza asta. Din păcate, viața ei se scurgea monoton și, subtil, mi-a dat de înțeles că îi pare rău că nu mai suntem împreună.

„Cred și eu!” mi-am spus. „Acum, când m-am schimbat și poți vedea cu ochiul liber că pot să-ți ofer orice…”. Am aflat apoi că are mare nevoie de bani, după un lung preambul, în decursul căruia a evocat amintiri comune dintre cele mai dragi. I-am promis că-i împrumut 500 de euro, cum voia. Fac aici o paranteză ca să vă spun că Adina nu a încercat niciodată să-mi returneze acei bani, dar, oricum, nu-i mai voiam înapoi. Să revin, însă…

Culmea, pe măsură ce timpul trecea, mă simțeam din ce în ce mai bine, parcă mă eliberam de o povară care nu mă lăsase până atunci să trăiesc cu adevărat. Adina nu mă merita și nici nu mai simțeam nimic pentru ea. Ne-am despărțit în termeni buni, dar nicidecum ca niște prieteni apropiați. M-am întors acasă ca vântul. Cu gândul numai și numai la Valentina! O iubeam!

Din ziua aceea, totul s-a schimbat. Mi-am dat seama că fata care îmi era sortită nu era altcineva decât Valentina. După jumătate de an, ne-am căsătorit și până acum nu ne-am certat măcar o dată. Peste trei luni voi fi tată…

Mă gândesc, nu de puține ori, vă rog să mă credeți, ce s-ar fi ales de viața mea fără un dram de noroc. Dacă Dumnezeu nu s-ar fi îndurat de mine și nu mi-ar fi schimbat soarta dăruindu-mi dragostea și fericirea? Fiindcă asta contează cel mai mult pe lumea asta, nu bogăția.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE