După Doi Ani De Căutări Asidue, Mama Mi-a Găsit Soțul Ideal

— Mioara, ascultă la mine, să vezi de nu te mărit eu, dacă tu nu ești în stare singură!

Așa începe aventura mea, în urmă cu circa trei ani, atunci când, după ce s-a consultat cu tata, mama a decis că e timpul să acționeze. Eu aveam în acel moment 32 de ani, fusesem implicată în numai două relații, ambele de foarte lungă durată și ambele încheiate după ce am aflat că fusesem înșelată. De peste doi ani eram singură, și partea cea mai dureroasă, din punctul de vedere al mamei, era aceea că, după cele două crunte dezamăgiri, eu nu mai doream să am de a face cu vreun bărbat. Nu știam cum intenționa mama să îmi găsească un bărbat „de casă”, însă a fost atât de categorică, încât nu m-am putut opune. Degeaba am încercat să protestez:

— Fugi, mamă, de aici, cu prostiile astea, că mă faci să râd! Ea mi-a închis gura una-două:

— Mioara, nu mai spune nimic! Las’ pe mine, dacă vrei să nu rămâi fată bătrână!

Așa că, în cele din urmă, oarecum amuzată de ideea în sine, dar și curioasă totodată, am acceptat să intru în jocul mamei… Iar de atunci au început să apară, unul după altul, pețitorii! Nu am știut de unde îi scotea, de unde îi aducea, cert e că veneau ca pe bandă rulantă.

Recomandări

Masacrarea Parcului IOR. Cum luptă o comunitate să salveze 12 hectare de spațiu verde pierdute de primărie: „N-avem destule betoane?”

Prima dată a fost vorba de un doctor ortoped. Probabil, mama credea că mă dă pe spate cu respectivul, căci, într-o dimineață, m-a anunțat tare zâmbitoare:

— Mioara, ai grijă, că diseară vine cineva să te cunoască, un om cu totul deosebit!

Nu știam ce ar fi presupus să am grijă, însă tipul nu era deloc deosebit. E drept că a venit la cină cu un buchet de crizanteme, o șampanie și bomboane elvețiene, dar dioptriile respingătoare și pleșuvia avansată m-au făcut din capul locului să nu îi dau nicio șansă. Ba, sub siguranța adăpostului părintesc găsindu-mă și fiind la început de decembrie, după două pahare de șampanie l-am mai luat și la mișto:

— Cu fața asta vreți să petreceți Revelionul?

Pe scurt, fiasco total, dar măcar m-am ales cu bomboanele… Nici măcar nu am întrebat-o pe mama unde îl găsise pe doctor, cert este că era departe de standardele mele. Iar al doilea pretendent, invitat la cină tot în casa în care locuiam cu ai mei, avea să fie chiar și mai departe de ce visam eu. Dacă doctorul avea numai vreo 40 de ani, deci măcar era acceptabil ca vârstă, acesta, un profesor de matematică albit aproape în totalitate și cu două gâlme hidoase la tâmple, părea trecut de 50! Cu un pic de efort de imaginație, îl puteam privi ca pe tata, așa că, la fel ca în primul caz, după două pahare cu șampanie am căpătat curaj și l-am luat peste picior:

Recomandări

Cum au ajuns rasismul și sexismul scuze pentru ca statul român să nu mai aplice legea în cazuri de violență sexuală asupra fetelor

— Dar ce ați pățit de ați albit așa, v-ați întâlnit cu ursul? Abia după ce a plecat omul am răbufnit însă cu adevărat:

— Păi, bine, măi mamă, chiar așa, îmi aduci numai chelioși și babalâci? Cu de-alde d-ăștia vrei să mă măriți?

Mama n-a zis nimic, însă a dat din cap de câteva ori, semn că a priceput mesajul. De altfel, părea chiar stânjenită de situația delicată în care mă pusese, așa că am menajat-o. Am privit-o cu mult drag, ca pe o mamă care, în fond, îmi vrea numai binele, apoi am revăzut figura decrepitului profesor, am izbucnit în râs și am mers la culcare.

Al treilea sosit, în calitate de aspirant la mâna mea, era mai tânăr ca mine! Cred că nu avea nici 28 de ani, era foarte timid, iar acneea sa virulentă indica faptul că nu își încheiase încă pubertatea. Cum deja îmi făcusem un obicei ca, după ce beau ceva, să îi ironizez pe potențialii soți racolați de mama, nici coșurosul june nu a scăpat neîmpuns:

— Văd că ți-a ieșit dragostea prin piele! Mai dă-i și tu la cap din când în când!

Apoi, când am rămas singuri, în familie, m-am descărcat din nou:

— Măi, mamă, unde îi găsești, spune-mi și mie? Numai unul și unul… Pierd timpul aiurea, zău așa! P-ăsta de ce mi l-ai adus, vroiai să-l cresc eu?

Recomandări

Un film de neratat: Copiii s-au filmat pentru mamele plecate la muncă în Vest. „Femeile dispăreau de pe strada noastră”

Mama a oftat atunci și, evident rușinată, a dat cărțile pe față:

— Ce să fac, Mioara? De unde să știu cum sunt în carne și oase? La agenția matrimonială de unde îi aleg, toți par deose-biți în poze! și toți sunt verificați de oamenii agenției, au cele mai bune recomandări…

— Da, sigur, am văzut ce recomandări au… Ai ales până-ai cules! am conchis eu. Dacă îmi mai aduci vreun papițoi, chiar mă mărit cu el!

Următorii cinci mușterii care au venit în casa părintească, dornici să culeagă un fruct pârguit și dulce ca mine, au fost tot atâtea figuri greu de uitat! Se pare că mama se reorientase și avea acum o altă „pepinieră”, căci cei sosiți păreau diferiți de precedenții. Mai exact, cu toții păreau porniți să își găsească consoarta și se vindeau cât puteau de bine, cu toată convingerea, dar și sinceritatea.

Primul a fost un tip de vreo 30 de ani, simpatic, ce-i drept, însă alcoolic înrăit! Venise la cină cu o sticlă de whisky Johnny Walker și nu s-a lăsat până n-a băut-o aproape toată, după care a început să mă pipăie pe sub masă. Mama, care era pe fază, nu s-a putut abține să intervină și i-a dat peste mână… Eu, ușor cherchelită, am început să râd cu gura până la urechi de penibilul situației și m-am ridicat de la masă:

— Merg să fac o cadă. Vedeți voi ce mai faceți…

Desigur că n-au mai făcut nimic, ce puteau să mai facă, atunci când tipul era mangă și abia se mai ținea pe picioare? Mama și tata, care este un om calm, retras din fire și care a văzut multe la viața lui, l-au purtat pe curtezan pe brațe până în fața blocului, apoi l-au urcat într-un taxi și au respirat ușurați. Iar eu trebuie să recunosc că măcar de data asta m-am distrat copios și am adormit cu zâmbetul pe buze, lucru care, de altfel, s-a întâmplat și cu proxima ocazie când mama a invitat la cină un bărbat.

Cel sosit avea peste 100 de kile. Era mai mic ca mine de statură, rotofei, bucălat și avea fața fină ca fundul de sugar.

Foarte respectuos și sigur pe sine, grăsunul a venit cu patru tăvițe – cu mici, cârnăciori, cotlete și ceafă -, plus tot atâtea sticle cu vin negru. A stat biata mamă două ceasuri să pregătească toată mâncarea, însă a meritat, căci nimic n-a mai rămas… Băga omul în el de ziceai că n-a halit de o săptămână, timp în care eu și tata ne țineam cu mâinile de burtă de râs. E clar că uitase de dorința de însurătoare și că alimentația era primordială pentru el, așa că, la un moment dat, probabil pentru a grăbi finalul mesei, mama îi îndesa cu o mână în gură ditamai bucata de carne, iar cu cealaltă îl mângâia pe cap:

— Mănâncă, mamă, ia și mănâncă, nu te jena! Că doar nu ești beteag!

Adevărul este că dolofanul nu era beteag și m-am distrat de minune în acea seară, însă următorul sosit chiar era: mai exact, avea un picior mai scurt! Pentru a masca infirmitatea, purta o gheată ortopedică, însă tot se observa… Nici măcar nu mi-a venit să fac mișto de el, așa milă mi-era. La plecare, chiar l-am sărutat pe frunte și i-am urat succes, pentru ca, înainte de cul-care, să spun o rugăciune și să mulțumesc Domnului că eram sănătoasă, frumoasă, întreagă!

Al patrulea invitat din „seria a doua” părea, la prima vedere, soțul perfect! Un bărbat frumos și serios, cu simțul umorului dezvoltat totuși, inginer într-un mare institut de cercetare. în plus, tipul era foarte potent din punct de vedere material și nu numai, cel puțin din câte spunea el:

— Sunt super dotat! Am o bărbăție imensă, toate cele trei foste soții ale mele au divorțat fiindcă nu au mai putut suporta iubirea! a dezvăluit el după câteva pahare, făcând-o pe mama să mă privească pe sub sprâncene, cu subînțeles.

Era o decizie grea. Făcând abstracție de „handicapul” fizic, inginerul părea candidatul ideal la mâna oricărei femei. De fapt, pentru unele, dotarea lui „extra large” putea fi chiar un alt argument forte în favoarea sa și îl recomanda ca soțul ideal. însă nu și pentru mama! și ce vreau să spun aici e nu că mama s-ar fi putut gândi vreo clipă să și-l adjudece pe armăsar, ci că pur și simplu s-a temut pentru viitorul meu. Așa că, lucru greu de crezut și de ținut minte o viață, ea l-a trimis pe tata la baie, cu pețitorul, ca să vadă cum stă „treaba” cu adevărat.

Acum, vă dați seama în ce situație era pus dotatul: trebuia să îl convingă pe tata că eu nu voi avea de suferit în viitor… însă spusele tatei, după o examinare atentă, au fost mai mult decât hotărâtoare:

— E de rău, Mioara! E de rău!

Motiv pentru care, după o masă pe cinste, inginerul a plecat cu… coada între picioare, iar noi toți, adică eu, mama și tata am răsuflat ușurați.

Tot așa cum am făcut-o și după ce a ieșit din casă și următorul chemat, un tip înalt, bine legat, care nu s-a sfiit să dea cărțile pe față la puțin timp de la intrare și să anunțe cu nonșalanță că a fost închis opt ani pentru crimă… Bine, ce-i drept, el a susținut că a fost un caz de legitimă apărare, însă privirea sa de bandit numai inocență nu inspira. Motiv pentru care, odată ce fostul pușcăriaș a părăsit casa, i-am zis mamei pe un ton cât se poate de ferm:

— Gata, stop joc! Nu mai aduci niciun străin în casă, dacă vrei să nu sfârșim cu toții rău!

Mama a admis, resemnată, că a greșit și a ținut să mă înștiințeze:

— Pe bărbații ăștia i-am găsit pe site-uri de socializare. Mi-am făcut mai multe conturi și am discutat cu ei destul, i-am iscodit mult până să îi aleg ca să îi cunoști…

De crezut, am crezut-o, ba chiar m-am amuzat din nou, închipuindu-mi-o pe mama stând la taclale pe internet cu indi-vizi care de care mai dubioși. însă nici n-am mai acceptat să mă văd cu tot felul de străini. Motiv pentru care mama, care își pusese în cap să îmi găsească un soț cu orice preț, s-a reorientat – a dat sfoară în țară, și la scurt timp, a început să aducă acasă seara, la cină, numai bărbați cunoscuți prin intermediul vecinilor sau al rudelor. Ce-i drept, nici așa nu putea fi sigură peste cine avea să dea, însă, cunoscându-i înainte și văzându-i în carne și oase, măcar nu mai risca să nimerească criminali sau obsedați sau obezi! Chiar și așa, a făcut totuși o greșeală o dată, atunci când mi-a adus un tip despre care auzise de la o vecină numai de bine: că ar fi sensibil, muncitor, devotat, un om bun, de casă… și care s-a dovedit, în final, a fi exact un om de casă, din moment ce era însurat și avea doi copii! Noroc că băuse bine la cină și l-a luat gura pe dinainte…

Totuși, după doi ani în care am întâlnit o mulțime de bărbați, unii mai caraghioși ca alții, aveam să-l cunosc, tot prin intermediul mamei, pe soțul meu! Pentru că, trebuie să vă dezvălui acum, sunt căsătorită de un an cu un om minunat, care mă iubește, mă respectă și mă acceptă cu toanele și capriciile specifice oricărei femei. El are 37 de ani, este cu doi ani mai mare ca mine și a venit în casa noastră, chemat de mama, ca să repare computerul – deh, după atâtea și atâtea căutări pe internet din partea mamei și jocuri online din partea tatălui, i se arsese sursa!

— Nu e grav, se rezolvă cât ai zice pește! De vină e sursa! a anunțat omul după o examinare succintă a aparatului.

În timp ce el își făcea treaba, care a durat peste două ceasuri, am stat de vorbă cu Marian – așa îl cheamă – despre câte-n lună și stele! Ne-am simpatizat din prima clipă și, în ceea ce mă privește, simplul fapt că nu era venit în casa noastră în calitate de pețitor mă făcea să îl privesc altfel, mai cu drag… De altfel, și pe el l-am surprins privindu-mă de câteva ori cu insistență, ba chiar, văzând cât de mult se prelungește reparația după ce inițial spusese că nu durează mult, l-am suspectat că trage de timp tocmai ca să zăbovească mai mult în preajma mea. De abia ulterior, după ce am devenit apropiați, avea să îmi confirme că așa era…

Până la urmă, tot mulțumită mamei m-am măritat cu Marian! Cum așa? La plecare, el nu a îndrăznit să îmi propună nimic, iar eu – nici atât! însă mama, care în ziua aceea trăsese cu urechea, dar și cu ochiul, a simțit, cu experiența sa de viață, că între noi s-ar putea înfiripa ceva. Așa că i-a ascuns actualului meu soț două șurubelnițe din trusa cu scule, făcându-l astfel să creadă că le-a uitat la noi și să revină a doua zi! Atunci când, după ce – tot mama! – l-a servit cu o bere, Marian a găsit curajul să mă invite la o cafea… Restul a venit apoi de la sine.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.