Atenție la durerea de picioare! Semnul banal pe care mii de diabetici îl ignoră până când ajung pe masa de operație
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În România, diabetul zaharat a încetat să fie doar o boală a glicemiei, devenind o „ghilotină” tăcută care mutilează destine. În timp ce mii de români ignoră amorțeala picioarelor sau micile răni care nu se vindecă, la fiecare 22 de minute, un pacient își pierde un membru în sălile de operație. Dr. Alexandra Postu-Plugaru, medic primar cardiolog la Spitalul Monza, dezvăluie într-un interviu zguduitor cum circulația sângelui devine „veriga lipsă” dintre viața normală și invaliditate și de ce cardiologul este, de multe ori, ultima barieră în fața amputației.
Cuprins:
Arterele picioarelor sunt primele sacrificate
De ce a devenit piciorul diabetic o problemă atât de gravă în ultima perioadă?
Cu părere de rău, problema piciorului diabetic a devenit destul de importantă. Odată cu creșterea incidenței diabetului zaharat, a crescut și numărul complicațiilor. Acești pacienți au, de obicei, pe lângă diabet, și alți factori de risc cardiovascular importanți: sunt fumători, au dislipidemii sau sunt hipertensivi. Toți acești factori duc la complicații vasculare severe, cu afectări la nivelul arterelor din mai multe teritorii, nu doar la nivelul coronarelor sau carotidelor, ci și la nivelul arterelor membrului inferior.
Ce este specific pentru un diabetic față de un alt pacient vascular?
Specific este faptul că arterele de la nivelul picioarelor sunt afectate în partea distală, acolo unde sunt vase de calibru foarte mic. Complicațiile apar destul de rapid pentru că acești pacienți au o perfuzie foarte proastă în distalitate.
Capcana amorțelii: „Neuropatia plus ischemia este o combinație fatală”
De ce mulți pacienți ajung la medic atunci când deja e aproape prea târziu?
Pacienții care ajung la piciorul diabetic asociază o altă complicație specifică: neuropatia diabetică. Varianta neuropatie plus afectare ischemică periferică favorizează apariția unor leziuni distale foarte agresive care, de obicei, se și suprainfectează. Timpul înseamnă picior salvat! Cu cât mai repede se face diagnosticul corect, cu atât mai rapid va putea primi recomandările necesare. Persoanele care neglijează boala, persoanele care nu ajung la timp la medic, care nu știu că au un diabet zaharat sau care nu tratează corect diabetul zaharat, persoanele care fumează în continuare și așa își mențin acel teren care le favorizează afectarea arterelor în teritorii tot mai mari sunt la risc de picior diabetic.
Care sunt semnele care ar trebui să trimită un diabetic direct la un control la cardiologie vasculară?
Dacă apar dureri la nivelul membrelor inferioare la mers, este un semn de posibilă afectare a arterelor. Când apare durerea la mers, se oprește în repaus și reapare după o distanță de mers, acesta este semnul că nu ajunge suficient oxigen la mușchi deoarece o arteră este blocată. Dacă apar dureri de repaus, este deja un semn de ischemie critică.
Pacientul diabetic trebuie bineînțeles să fie educat de către medic. Un pacient diabetic trebuie să știe la ce să atragă atenția. Trebuie să-și urmărească foarte atent pielea, să-și urmărească tegumentele de la nivelul piciorului, să fie atent la spațiile interdigitale, pentru că având neuropatie diabetică, de obicei au tegumentele mult mai uscate, mult mai fragile, ceea ce predispune la apariția fisurilor la nivelul pielii, iar fisurile aceste apar cel mai des în spațiile interdigitale.
Nu descoperă la timp micile leziuni total aparent nesemnificative. Acele leziuni pot evolua până la ulcerație, până la necroză și respectiv gangrenă. Se suprainfectează foarte ușor acele leziuni superficiale. Pacientul trebuie să fie educat atunci când face toaleta unghiilor inclusiv, totul să fie dezinfectat bine, să fie prelucrat cu o soluție dezinfectantă, ca să nu permită suprainfecția. De asemenea, să poarte încălțăminte comodă, pentru că din cauza neuropatiei au o sensibilitate scăzută și atunci pot să nu simtă efectiv că o încălțăminte creează o zonă de compresie la nivelul tălpii sau călcâiului sau că apare o bătătură, iar acea bătătură poate să progreseze din nou către o leziune uneori dramatică.
Astfel de semne trebuie să-l facă să se adreseze unui medic pentru o explorare neinvazivă, evaluarea doppler-arterial de membre inferioare, care este o investigație foarte accesibilă foarte ușor de efectuat, dar care poate fi cea care trage un semnal de alarmă.
Cum ajunge, mai exact, un pacient cu diabet în cabinetul cardiologului și ce presupune controlul specific pentru a salva piciorul?
În mod specific, totul începe cu o anamneză efectuată corect. Ce înseamnă asta? Să întrebi direct pacientul: are sau nu are dureri la mers? Mă refer aici la pacienții care se prezintă pentru un control cardiologic de rutină și la care observăm că au toți factorii de risc: diabet, dislipidemie, hipertensiune sau sunt fumători.
Mai ales dacă descoperim că acești pacienți au deja leziuni aterosclerotice incipiente în alte teritorii, cum ar fi cel carotidian sau coronarian, este obligatoriu să facem un screening al bolii arteriale periferice. Acest lucru se realizează atât prin anamneză, cât și printr-un control Doppler, pentru a vedea exact starea arterelor de la picioare înainte ca situația să devină critică.
Ultima barieră: Cum desfundă medicul arterele de mărimea unui fir de ață pentru a salva un picior amenințat de amputație?
Revascularizarea este metoda salvatoare înainte de amputații. Există revascularizarea endovasculară, care înseamnă un abord prin interiorul arterei cu niște catetere pentru a desfunta zonele de stenoză sau ocluzie, cu sau fără stenturi. Avem specialiști care reușesc să abordeze arterele de calibru mic la nivelul gambei și chiar sub maleolar (sub gleznă), proceduri care necesită o expertiză foarte bună.
Când este „depășită” situația?
Se poate ajunge la amputarea piciorului atunci când leziunile sunt atât de sever și difuz afectate, cu gangrene extrem de extinse. Dar, în modul ideal, n-ar trebui să ajungem în acest punct. Scopul nostru este să evităm amputațiile semnificative de gambă sau coapsă, care înseamnă un handicap enorm ce schimbă total viața.
Cazul care dă speranță: „Mersul este o metodă de tratament”
Aveți vreo poveste recentă, care ar putea servi drept exemplu pentru cei aflați în situații asemănătoare?
Chiar de curând am avut un pacient care a venit pentru un control cardiologic periodic. Este un pacient cu o patologie cardiacă importantă, având deja un bypass aorto-coronarian la activ. La evaluarea făcută la un an de la operație, am descoperit și niște leziuni incipiente la nivelul arterelor carotide, un prim semnal de alarmă care ne-a indicat că trebuie evaluat mult mai atent. Am făcut anamneza pentru screening-ul bolii arteriale periferice. Pacientul fusese fumător și era diabetic. Mi-a confirmat că are dureri la mers, dar pe care le-a neglijat complet; le vedea ca pe un simplu disconfort care apărea după aproximativ 500 de metri. Surpriza a venit la ecografia Doppler: am descoperit o afectare difuză și destul de severă la nivelul întregului ax arterial al piciorului (femuro-popliteu și trunchiurile gambiere).
Cum s-a terminat cazul? A fost nevoie de operație?
Din fericire, datorită unei circulații colaterale încă bune, acest prag de 500 de metri ne-a permis să nu intervenim chirurgical imediat. I-am recomandat un „tratament” extrem de simplu, dar salvator: oprirea definitivă a fumatului și mersul pe jos. În boala arterială periferică, mersul este efectiv o metodă de tratament, pentru că forțează corpul să dezvolte acea circulație colaterală. Sunt recomandări simple, ușor de făcut, dar care pot evita progresia către ischemia critică și amputație.
Recomandarea medicului: 20.000 de pași pe zi
Ce pot face pacienții acasă pentru a nu ajunge la operație?
Mersul este efectiv o metodă de tratament. Recomandăm 15.000 - 20.000 de pași pe zi, mers la pas normal, pentru a dezvolta circulația colaterală. De asemenea, pacientul trebuie să-și urmărească foarte atent pielea, spațiile dintre degete, pentru a depista micile leziuni care pot evolua spre gangrenă. Și, extrem de important: să nu fumeze, pentru că asocierea fumat-diabet este una dramatică.
Cifrele negre ale diabetului în România
Conform datelor furnizate de dr. Raluca Popescu, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice, realitatea din spitale este alarmantă:
- Ritmul amputațiilor: În România, la fiecare 22 de minute se efectuează o amputație la un pacient diabetic.
- Mortalitate ridicată: Supraviețuirea la 5 ani după apariția unui ulcer diabetic este de numai 50-60%, fiind mai redusă decât în cazul multor tipuri de cancer.
- Neuropatia tăcută: Aproximativ 67% dintre pacienții cu diabet suferă de neuropatie, ceea ce îi face să nu simtă durerea atunci când apar răni.
- Riscul de recidivă: Un pacient care a suferit o amputație la un picior are 50% șanse să dezvolte o leziune și la cel de-al doilea picior în următorii 2 ani.
- 67% dintre pacienții cu diabet au neuropatie diabetică, ceea ce înseamnă că nu mai simt durerea, favorizând apariția rănilor.
Dr. Rareș Nechifor, medic primar radiologie, cu supraspecializare în radiologie intervențională și formator internațional, e de părere că amputația poate fi evitată, nu este o sentință. Conform datelor prezentate de Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, unul din 9 români trăiește cu diabet.
Programul Național de Diabet beneficiază în prezent de una dintre cele mai mari finanțări din sistemul de sănătate românesc, aproximativ 3 miliarde de lei fiind alocați anual.
