Soțul meu avea fantezii cu femei în uniformă

Vântul îmi sufla în păr și îmi făcea firele răsfirate să se îndoaie neputincioase. Ochii îmi lăcrimau și mă usturau îngrozitor, iar fața mi se uscase. M-am apostrofat în gând pentru că iar plecasem de acasă fără să-mi dau tenul cu cremă.

Era prima mea întâlnire cu un bărbat. Aveam numai 19 ani când am fost angajată în cadrul Poliției. Tata condamna dur această decizie a mea de a-i călca pe urme.

— Pentru o fată atât de tânără e greu să se adapteze în această structură! Tu poți să ajungi mult mai sus. Eu te sfătuiesc să faci Facultatea de Drept. Dacă vei ajunge procuror sau judecător, o să uiți de Poliție. întotdeauna am ținut cont de sfaturile tatei, numai că de data aceasta dorința mea puternică a învins rațiunea lui.

— Tată, eu vreau să fiu polițistă, ca tine!

— și ce o să faci când o să fii trimisă în cartier să alergi după drogați? E periculos pentru o fată!

Tata era îngrijorat. I-am promis că o să mă descurc și mi-am depus dosarul pentru concurs. Am fost admisă. Mă pasiona meseria mea. în fiecare zi îmi oferea noutatea experienței, mă ținea în priză. în plus, îmi oferea confortul unei munci la stat, un salariul bunicel și stabilitate.

întâlnirea pentru care mă pregătisem atât în acea zi nu era una ca oricare alta. Lucram sub acoperire. La acea vreme, proxeneții își racolau victimele din rândul tinerelor sărace, dornice să-și facă o carieră în modelling și să câștige bine. Sărmanele naive nici nu își imaginau că intrau pe mâna unei rețele din care nu mai puteau scăpa cu viață. Răspundeau unui anunț din ziar în care erau invitate să se prezinte la un inter-viu cu „impresarul”, așa cum făcusem și eu. Misiunea mea și a colegilor mei era să deconspirăm o astfel de rețea și să eliberăm câteva tinere forțate să se prostitueze.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Am răspuns acelui anunț și iată-mă la prima întâlnire cu impresarul. Jucam rolul unei tinere inocente, din Buzău, dornică să câștige mulți bani într-un timp foarte scurt. M-am întâlnit cu Lucian în fața unui cinematograf. Aveam o bluză ieftină din pânză, transparentă, și o fustă scurtă, de proastă calitate, dar care lăsa să mi se vadă picioarele în toată splendoarea lor. Tata, fost colonel în rezervă, era îngrijorat pentru mine. Câțiva colegi polițiști mă urmăreau atent din locuri foarte apropiate. Oricând aș fi simțit că mă aflam în pericol trebuia să dau alarma și ar fi intervenit imediat.

Ceea ce nu știam era că, atunci când secretara secției de poliție în care lucram îmi lăsase pe birou numărul de telefon al tipu-lui, făcuse o confuzie. încurcase numărul cu al altui Lucian, impresar al unei formații cunoscute ce cânta R&B. Datorită unei amenzi de circulație, numele și numărul său de telefon s-au încurcat cu ale proxenetului.

Ne-am întâlnit și el m-a salutat politicos. I-am întins mâna și m-am simțit privită cam ciudat. Mă bucuram în sinea mea crezând că planul a prins și în curând avea să se afle în arestul Poliției.

M-a invitat să discutăm la o cafea. L-am întrebat de ce nu discutăm în biroul său și mi-a spus că biroul se află în incinta studioului de înregistrări.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

— Dacă ajungem la concluzia că suntem pe aceeași lungime de undă și că putem lucra împreună, o să vă invit săptămâna viitoare în studio să dați o probă!

— Sigur, pot să merg chiar acum! i-am spus încântată. Ca orice polițistă ambițioasă, aflată la început de drum, fără experiență, îmi doream să demonstrez cât mai repede ce capacități aveam.

— Este prea devreme. Propun să nu ne grăbim, a adăugat Lucian. Avem nevoie de o colegă serioasă care să o înlocuiască pe Cristina. După cum bine știți, e în concediu de maternitate și nu își mai poate onora contractele!

— 0, nu știam!

„0 prostituată însărcinată? Pesemne încerca să iasă din rețea”, mi-am spus eu.

— Dar știți, domnule Lucian, eu îmi doresc mult să fiu artistă! Ce avem de pierdut dacă ne grăbim puțin? am insistat eu.

— Domnișoară, mi-a retezat-o el, de ce vă grăbiți ca fata mare la măritat? Săptămâna asta studioul este ocupat. Avem înregistrări de dimineață până seara. în plus, aș vrea ca la preselecție să fie prezentă și doamna Cristina…

Când a rostit numele complet al cântăreței, am realizat că se produsese o încurcătură. M-am scuzat politicos și m-am grăbit să ajung la secție ca să aflu ce se întâmplase. Colegii au început să râdă. Atunci când secretara a descoperit greșeala i-a sunat și s-au retras, lăsându-mă singură „în misiune”.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

— Măcar ai flirtat și tu cu el? glumeau ei. Stupiditatea situației mă enerva. Am continuat să merg pe firul rețelei și să îmi fac treaba. Uitasem de Lucian când, o săptămână mai târziu, m-a sunat.

— Domnișoara Carmen, am stabilit că ne vedem în studio să dați o probă. Doamna Cristina vă poate vedea astăzi la ora 14.

— Vă mulțumesc, i-am zis, dar sincer nu cred că sunt făcută pentru asta! Nu aș vrea să vă încurc.

— Dar ce-i cu neîncrederea asta în talentul dumneavoastră? Până acum vă grăbeați să ajungeți artistă și acum refuzați să dați proba?

Mă simțeam datoare cu o explicație așa că m-am dus în studio unde Lucian și Cristina, însărcinată în luna a opta, mă așteptau. Ca să înțeleagă mai bine, am păstrat uniforma pe mine. Când am intrat, Lucian m-a privit lung.

— Sunteți polițistă? Fenomenal! 0 polițistă cântăreață! 0 să faceți senzație!

Am încercat să le povestesc că motivul pentru care purtam uniformă și mă întâlnisem cu el era altul. Abia acum observam cât de atrăgător era bărbatul din fața mea. Când a înțeles, a început să râdă.

— Chiar mă întrebam de ce o fată atât de frumoasă era îmbrăcată în felul acela! Noi căutam o cântăreață, nu o fată… ușoară.

Am început să râdem amândoi. Lucian mi-a întins mâna. I-am oferit-o pe a mea și am rămas așa, preț de câteva minute. Inima a început să îmi bată cu putere. Mă simțeam ca într-o misiune periculoasă. Nu știam că era cea mai importantă din viața mea.

Am început să ne vedem des. Lucian își făcea câte un drum pe la secție ca să îmi aducă prânzul, eu mă opream la studioul său când terminam programul. M-am îndrăgostit iremediabil. Timp de două luni a tot căutat o cântăreață. Nu a reușit să găsească. Atunci ne-am gândit că nu aveam nimic de pierdut dacă dădeam totuși o probă. Vocea mea i-a impresionat atât pe Luci, care între timp îmi devenise iubit, cât și pe colega de trupă. Ideea că urma să fim tot timpul împreună, să avem concerte în toată țara, m-a încântat. Mi-am dat demisia din Poliție și m-am apucat serios de muzică. Lucian mi-a devenit soț, iar mai târziu, tatăl copilului nostru.

După naștere, a trebuit să aleg între con-certe și familie. Am optat să rămân lângă copil și să îi ofer o educație aleasă. Soțul meu pleca des în deplasări cu formația. Peste un timp, am aflat că mă înșela chiar cu fosta mea colegă de trupă.

I-am cerut divorțul și m-am întors în casa părintească. Tot tata a fost cel care a propus să îmi continui studiile și m-a susținut financiar să urmez cursurile Facultății de Drept. Anul acesta am intrat în Magistratură. Băiatul meu, Corneliu, toc-mai a împlinit 6 ani. Lucian nu ne caută nici măcar de Sărbători.

Toate informațiile legate de noile sale aventuri le găsim în ziare. De altfel, mi-am făcut chiar o colecție cu articole despre el. Pentru iubirea lui am renunțat la marea mea iubire: Poliția. Pentru liniștea tatei, am ales să îi fac măcar o dată pe plac. Dar inima îmi va rămâne mereu devotată meseriei. Ultima dată când am vorbit cu fostul meu soț, mi-a mărturisit un lucru la care nu mă așteptam:

— Carmen, tu ai fost o fantasmă devenită realitate pentru mine. întotdeauna am visat să mă culc cu o polițistă dură. Când ai venit la studio îmbrăcată în uniformă, mi-am spus că aceea era ocazia mea. Numai că atunci când ți-ai dat demisia… fantasma mea a luat sfârșit! Am crezut că te iubeam, dar m-am înșelat. îmi pare rău, Carmen Poate că ar fi bine să te gândești la posibilitatea reangajării în Poliție dacă vrei să ne salvăm căsnicia!

Din acea zi am vrut să uit de existența lui. Am întrerupt orice legătură.

Deși Corneliu îmi amintește în fiecare zi că are un tată, pentru mine acest om a murit odată cu fantasma lui.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News