Tinerii din Generația Z merg cu mama sau cu tata de mână la interviu: „CV-ul vostru va ajunge direct la gunoi”

1 din 5 tineri își aduce părinții la interviu

Potrivit unui studiu realizat de platforma de carieră Zety, aproximativ 1 din 5 candidați din Generația Z a mers la un interviu de angajare împreună cu unul dintre părinți.

În unele cazuri, părinții nu sunt doar prezenți pentru sprijin moral. 

Unii ajung să participe activ la discuții, să contacteze recrutorii sau chiar să negocieze salariul pentru copilul lor.

Sondajul arată că:

• 20% dintre tineri au fost însoțiți de părinți la interviu;
• 1 din 5 respondenți spune că un părinte a contactat un angajator în numele lor;
• aproape o treime a primit ajutor din partea părinților la negocierea salariului;
• 10% au lăsat părinții să negocieze direct cu angajatorul.

Implicarea nu se oprește neapărat după angajare. Mai mult de jumătate dintre respondenți (56%) spun că părinții le-au vizitat locul de muncă în afara unor evenimente oficiale.

Angajatorii văd un semnal de alarmă

Pentru mulți recrutori, acest tip de comportament ridică semne de întrebare despre independența și maturitatea candidaților.

Unii manageri spun că tinerii angajați sunt concediați la doar câteva luni după angajare din cauza lipsei unor abilități de bază la locul de muncă, așa cum ar fi comunicarea eficientă sau capacitatea de a accepta feedback.

Criticile au fost exprimate public și de investitorul Kevin OLeary, cunoscut din emisiunea „Shark Tank”. El a povestit despre un caz în care un părinte a intervenit într-un interviu online al copilului său.

„Este un semnal oribil”, a spus OLeary într-un interviu pentru Fox Business. Potrivit lui, dacă un candidat are nevoie de părinți pentru a gestiona un interviu, este dificil pentru angajatori să aibă încredere că va putea lua decizii singur la locul de muncă.

Mesajul său pentru astfel de situații este direct: „CV-ul vostru va ajunge direct la gunoi.”

Părinții au o influență puternică asupra carierei tinerilor

Studiul mai arată că aproape 70% dintre tinerii din Generația Z primesc în mod regulat sfaturi de carieră de la părinți. 

Pentru aproximativ o treime dintre ei, părinții sunt chiar factorul principal care le influențează deciziile profesionale.

Specialiștii spun că sprijinul familiei poate fi util, însă implicarea directă în procesul de angajare poate transmite angajatorilor un mesaj greșit.

Ajutorul la redactarea CV-ului sau la pregătirea pentru interviu este considerat normal. Însă participarea efectivă a părinților la interviu sau negocierea salariului în locul candidatului poate fi percepută drept lipsă de autonomie.

În loc să crească șansele de angajare, acest tip de implicare riscă, spun recrutorii, să le reducă drastic.

Toate acestea se întâmplă într-o perioadă în  care numărul tinerilor care nici nu participă la cursuri, nici nu muncesc este foarte mare.

De exemplu, în România, șomajul  în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 27 de ani a ajuns la 27%, ceea ce plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană în privința tinerilor care nu muncesc, potrivit INS.

De altfel, în 2024, România a înregistrat cea mai mare rată NEET din Uniunea Europeană, de 19,4%, în creștere față de 16,8% în 2019. Este singura țară din UE unde situația s-a înrăutățit în ultimii ani, în loc să se îmbunătățească.

Din această cauză, Guvernul ia în calcul să le acorde acestora o primă de stabilitate, cu o condiție: dacă se angajează cu contract pe perioadă nedeterminată.

Cum s-a ajuns aici

Mirela Husaru, terapeut format în Compassionate Inquiry, by Gabor Mate, a explicat pentru Libertatea de ce tinerii ajung atât de dependenți de părinți sau de alți adulți.

„Părinții își iubesc copiii profund și vor să îi protejeze de orice suferință sau eșec. Problema nu este intenția, ci modul în care această protecție se manifestă. De multe ori, încă de mici, copiii nu mai sunt lăsați să treacă singuri prin provocările firești ale vârstei: părinții intervin imediat când apare o dificultate,rezolvă conflictele în locul lor, negociază pentru ei la școală sau în alte contexte, le netezesc drumul pentru a evita frustrarea sau eșecul.”, spune terapeuta.

Practic, tinerii nu au primit abilitățile necesare pentru a se descurca singuri în situațiile în care sunt puși ca adulți. Iar părinții rămân plasa de siguranță mai mult decât ar trebui.

„Dacă un copil crește într-un mediu în care adultul intervine constant pentru a rezolva situațiile dificile, el învață – inconștient – că siguranța vine din faptul că altcineva gestionează provocările. Astfel, când ajunge în fața unui moment important, cum este un interviu de angajare, reacția lui naturală poate fi să caute aceeași formă de protecție. Nu pentru că nu ar vrea să fie independent, ci pentru că nu a avut suficient spațiu să exerseze autonomia atunci când era mai mic.”, adaugă Mirela Husaru.

Mai exact, din dorința de a-i proteja de orice suferință, părinții nu le oferă copiilor ocazia de a se dezvolta emoțional așa cum trebuie, prin „experiența directă a provocărilor, cu sprijin, dar fără a lua controlul în locul copilului”.

„Cu alte cuvinte, autonomia se construiește treptat. Copiii au nevoie să fie susținuți, dar și lăsați să greșească, să negocieze singuri, să își gestioneze emoțiile și să își asume responsabilități. Doar astfel ajung, la maturitate, să se simtă suficient de încrezători pentru a intra singuri într-un interviu și a-și susține propriile decizii.”, conchide Mirela Husaru.

Astfel, tinerii ajung adulți fără a avea niște competențe necesare pentru a se descurca.

„Nu au avut ocazia să învețe abilitățile necesare pentru a se descurca. Părinții celor din Generația Z reprezintă prima generație de părinți care a ales să își crească copiii cu blândețe, lucru minunat, de altfel. Dar în același timp, fără reguli, limite ferme și responsabilități”, a spus Mirela Husaru anterior.

Și sociologul Robert Santa a atras atenția că șansele tinerilor de a se angaja scad cu cât mai mult timp sunt șomeri.

„E clar că tinerii se simt pierduți în multe perspective. În clipa în care ajungi izolat e foarte greu să ai curajul sau să faci pasul în afara bulei tale și să cauți oportunități, ești efectiv izolat de ele. Nu mai ajungi natural la oportunități noi. Emanciparea asta a tânărului e puternic dependentă de ce networkuri are. Dacă persoanele ajung să fie mai singure, să traiască mai izolate, amploarea acestor networkuri scade și asta nu ajută în procesul de emancipare deloc.”, a  subliniat sociologul într-un articol anterior pentru Libertatea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE