În epoca internetului, cum să îți motivezi copilul să citească. Sfaturi de la peste 100 de personalități
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alături de alți peste o sută de scriitori, artiști sau oameni care conduc mari companii internaționale, autoarea americană Rebecca Solnit are un mesaj pentru copii: cărțile deschid noi lumi, adeseori mult mai bune decât cea oferită de realitatea imediată.
Cuprins:
Peste o sută de scriitori, muzicieni, artiști, filosofi, cercetători și antreprenori de talie mondială au contribuit la volumul pentru copii „A Velocity of Being: Letters to a Young Reader”, iar fiecare dintre ei oferă câteva motive pentru care adolescenții ar trebui să citească. Pledoaria a apărut pe site-ul de recomandări de lectură The Marginalian, fostul Brain Pickings.
„Pline de prieteni, chiar și când nu ai prieteni”
„Aproape orice carte are aceeași arhitectură – coperți, cotor, pagini –, însă pe fiecare o deschizi spre lumi și surprize dincolo de ceea ce sunt hârtia și cerneala, iar în interior are toate formele și forțele. Unele cărți sunt truse de instrumente pe care le iei pentru a repara lucrurile, de la cele mai practice la cele mai misterioase, din casă până în inimă, sau pentru a crea lucruri, de la prăjituri la vapoare.
Unele cărți sunt aripi. Altele sunt cai care fug departe cu tine. Unele sunt petreceri la care ești invitat, pline de prieteni care sunt acolo pentru tine chiar și atunci când nu ai prieteni.Rebecca Solnit:
În unele cărți întâlnești o persoană remarcabilă; în altele, un grup întreg sau chiar o cultură. Unele cărți sunt medicamente, amare, dar lămuritoare. Unele cărți sunt puzzle-uri, labirinturi, încâlciri, jungle. Unele cărți lungi sunt călătorii, la sfârșitul cărora nu mai ești același om care erai la început. Unele sunt lumânări cu care poți face lumină în aproape orice.
Cărțile copilăriei mele erau cărămizi, nu pentru aruncat, ci pentru construit. Mi-am stivuit cărțile în jur pentru protecție și m-am retras în crenelurile lor, ridicând un turn în care să evadez circumstanțelor mele nefericite. Am locuit acolo mulți ani, îndrăgostită de cărți, refugiată în cărți, învățând din cărți o versiune bogată și învechită despre ce înseamnă să fii om. Cărțile mi-au oferit refugiu. Sau mi-am construit eu un refugiu din ele, din aceste cărți care erau atât cărămizi, cât și vrăji magice, vrăji protectoare în care m-am învăluit. Pot fi uși, corăbii sau fortărețe pentru oricine le iubește.”
121 de scrisori pentru a-i convinge pe copii că cititul e important
Aceasta este pledoaria pentru citit a scriitoarei americane Rebecca Solnit, care în 2018 a fost coautor al volumului „A Velocity of Being: Letters to a Young Reader”.
Editată de Maria Popova și Claudia Bedrick, cartea este alcătuită din 121 de scrisori, nu mai lungi de o pagină, semnate de artiști, filosofi, antreprenori și cercetători ai lumii contemporane. Fiecare scrisoare este însoțită de o ilustrație realizată de un grafician sau ilustrator cunoscut.
Toate beneficiile materiale care vin din vânzarea cărții sunt donate sistemului de Biblioteci Publice ale orașului New York.
Cărțile îți deschid mintea și nu te lasă singur
Printre semnatari se numără și Alain de Botton. Romancierul și jurnalistul britanic îi îndeamnă pe copii să citească pentru că astfel pot scăpa de singurătate și pot merge pe cea mai sigură cale de a-i înțelege pe cei din jur.
„N-am avea nevoie de cărți atât de mult dacă toată lumea din jurul nostru ne-ar înțelege bine. Dar oamenii nu o fac. Și atunci intră în scenă cărțile. Ele ne dau explicații despre noi nouă înșine și celorlalți, ne fac să ne simțim mai puțin ciudat, mai puțin izolați și mai puțin singuri. Ele sunt prietenii care ne așteaptă oricând, iar ele mereu ne vor vorbi cu onestitate despre lucrurile care contează cu adevărat”, scrie de Botton.
Pentru autorul de literatură SF Cory Doctorow, cărțile sunt un portal către mințile celorlalți.
„De fiecare dată când citești un roman e ca și cum știi ce gândește altcineva – ca și cum poți experimenta starea mentală internă a altei persoane”, explică scriitorul canadian.
Cărțile mijlocesc multe alte descoperiri, mai scrie Doctorow: „Felul în care știi cine sunt prietenii tăi, felul în care știi cum să-ți ceri iertare, felul în care știi cum să-i convingi pe părinți să te lase să rămâi treaz încă 20 de minute este pentru că ai modele în acei oameni care rulează un mic simulator în mintea ta.”
Un sfat de pe Silicon Valley: cărțile pot porni o revoluție
Omul de afaceri Chris Sacca a folosit psihologia inversă într-un text presărat cu multă ironie: „Atenție! Încetați să mai citiți!”, își începe afaceristul scrisoarea.
„Poveștile vă pot duce în locuri îndepărtate, fără permisiunea părinților. Tot ele s-ar putea să vă țină treji după ora culcării, cu o lanternă sub așternuturi. Cunoscând legendele marilor eroi, s-ar putea să susțineți discursuri vibrante în fața colegilor de clasă și să începeți o revoluție împotriva temelor pentru acasă. Dacă vă scufundați în cărți de bucate, s-ar putea să vă faceți propriile mâncăruri delicioase și să fiți pentru totdeauna eliberați de cafeneaua școlii. Alte cărți s-ar putea să vă arate cum să codificați software-ul pentru un robot care vă face curățenie în dormitor. O, nu!”, scrie Christopher Sacca.
Cristopher Sacca e proprietarul companiei Lowercase Capital și a investit încă de la început în companii precum Twitter, Uber și Instagram. A colaborat o vreme și cu Google.
De ce e importantă lectura pentru un fizician?
Unul dintre cei 121 de autori este și Lisa Randall, fizician teoretic ce lucrează în fizica particulelor elementare și cosmologie și profesoară la Universitatea Harvard. Deși vine dintr-un domeniu rigid, Lisa Randall vorbește atât despre cărțile de ficțiune, cât și despre cele care expun istorii reale. Fiziciana explică și de ce lectura este importantă pentru un cercetător în științele reale.
„S-ar putea să vă întrebați de ce contează cărțile pentru un om de știință. În ce privește știința însăși, cărțile m-au învățat să-mi explorez imaginația și m-au ajutat să recunosc atunci când am ajuns la o concluzie de succes”.
„Însă cărțile m-au introdus și unor oameni care gândesc așa cum aș vrea să o fac și eu. Am întâlnit oameni care împărtășesc aceleași idei și atitudini – fie că sunt științifice sau nu. Dar am întâlnit, de asemenea, și oameni care gândesc diferit și care m-au invitat să o fac și eu. Însă în final citesc, pur și simplu, pentru că îmi place. Cărțile fac ca singura viață pe care o avem să fie mai bogată”.
Viața nu este întotdeauna frumoasă sau agreabilă, dar o scriitură bună întotdeauna este.Lisa Randall:
Cărțile care au ținut spiritul viu în vremea Holocaustului
O istorie surprinzătoare este relatată de Helen Fagin, o supraviețuitoare a Holocaustului, care în anul lansării cărții a împlinit 100 de ani. Helen s-a născut în Radomsko, în apropiere de Łódź, Polonia, pe 1 februarie 1918.
Trecuse de majorat atunci când a început persecutarea evreilor de către naziști, însă a reușit să supraviețuiască Holocaustului. După terminarea războiului mondial, Helen a emigrat în SUA, unde a învățat singură limba engleză și a reușit să devină profesoară la Universitatea din Miami. În timpul mandatului președintelui Bill Clinton, a fost numită în consiliul de administrație al memorialului celui de-al Doilea Război Mondial din Washington DC.
Scrisoarea Helenei conține o poveste din ghetoul pentru evrei, înființat de naziști, unde a pus bazele unei școli în ilegalitate:
„La vârsta de 21 de ani, am fost internată într-unul dintre ghetourile Poloniei din al Doilea Război Mondial, acolo unde dacă erai prins citind ceva interzis de naziști însemna, în cel mai bun caz, muncă grea; în cel mai rău caz, moartea.
Acolo, am condus o școală clandestină, oferindu-le copiilor evrei șansa la o educație de bază, care le era refuzată de cei care îi țineau captivi. Într-o zi, o fetiță m-a implorat: «Ne poți spune, te rog, o carte?»
Cu o noapte în urmă, citisem «Pe aripile vântului» – una dintre puținele cărți de contrabandă care circula printre oamenii de încredere, printr-un canal subteran, pe cuvânt de onoare să citească numai noaptea, în secret. Nimănui nu-i era permis să țină o carte mai mult de o noapte – astfel, dacă erai raportat, cartea deja se afla în mâinile altcuiva până veneau căutătorii.
În timp ce le-am zis cartea, au împărtășit dragostea și necazurile lui Rhett Butler și Scarlett O’Hara, ale lui Ashely și Melanie Wilkes”.
Preț de acea oră magică, am evadat într-o lume nu a crimelor, ci a manierelor și a ospitalității. Toate fețele copiilor erau din ce în ce mai animate de această nouă vitalitate.Helen Fagin, supraviețuitoare a Holocaustului:
Istoria aceasta are însă ecou peste ani. Dintre cei 22 de elevi ai școlii secrete, numai patru au supraviețuit Holocaustului. Însă printre ei s-a numărat și fetița care îi ceruse să i se zică o carte. Helen Fagin povestește că a întâlnit-o peste ani, la New York, unde se afla alături de soțul ei. Când le-a făcut cunoștință, femeia a prezentat-o pe Helen ca „sursa speranțelor și viselor mele într-o vreme a privațiunii totale și a dezumanizării”.
Foto: Shutterstock
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
