Iubirea lui m-a salvat de umilință și sclavie

M-am născut la țară, într-o familie de oameni sărmani, cu mulți copii, abia aveam ce mânca de la o zi la alta. Pe tata nu mi-l amintesc altfel decât beat. Zilnic venea pe trei cărări acasă, tunând și fulgerând, și ne lua pe rând la bătaie, începând cu mama și terminând cu fratele meu cel mai mic.

După ce mama, biata de ea, s-a îmbolnăvit grav și s-a prăpădit, viața noastră a devenit și mai grea. Am plecat de acasă, unul câte unul, sperând într-un trai mai li-niștit. Cel care a dat tonul a fost Sandu, fratele nostru cel mai mare, care s-a angajat muncitor pe un șantier și care, la vreun an

după aceea, l-a chemat și pe Vasi la el. A urmat apoi Elena, soră-mea, care s-a măritat doar ca să scape de bătăile tatei și, la urmă, m-am hotărât și eu să fac acest pas, chiar dacă nu aveam pe atunci decât 15 ani. într-o zi, după ce abia am reușit să scap de pumnii tatei, mi-am spus că, gata, plec la oraș! Mi-am îndesat câteva lucrușoare într-o traistă și m-am urcat în tren, fără să mă uit înapoi. Nu știu ce a fost în capul meu, dar credeam că, odată scăpată de acasă, lumea se va deschide în fața mea… Am realizat cât de tare mă înșelasem când am ajuns în Ploiești, în gară. Unde să mă duc? Cui să cer ajutorul? Am zăbovit pe o bancă ore bune, plângând, căci nu voiam să mă întorc acasă… La un moment dat, s-a apropiat de mine un bărbat care m-a întrebat ce am pățit.

— Sunt o proastă… Am plecat de acasă ca să scap de tata, dar acum văd că nu am unde să mă duc… i-am zis eu, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji.

— Nu accept ca o fată așa de frumoasă ca tine să plângă! mi-a zis el. Uite, cred că eu pot face ceva pentru tine… Te pot găzdui o vreme, până îți găsești ceva de lucru și câștigi niște bani. Asta dacă nu vrei să te întorci de unde ai plecat…

— Vă mulțumesc, dar nici nu vă cunosc…

— Mă numesc George Dobrin, dar prietenii îmi spun Geo. Sunt un om bun, care îți întinde o mână de ajutor. N-ai să regreți dacă vii cu mine, te asigur!

L-am privit cu atenție și atunci, la cei 15 ani ai mei, l-am văzut ca pe salvatorul meu! Am acceptat să merg cu el și, din clipa aceea, mi-am văzut și toate pro-blemele rezolvate…

Geo mi-a oferit un acoperiș deasupra capului, mâncare bună, promisiunea că îmi va găsi și o slujbă, ca să am cu ce mă întreține, ceea ce a contat enorm pentru mine. în plus, mă încuraja tot timpul și îmi spunea că o fată așa de frumoasă este imposibil să nu reușească să se descurce… Curând, în nici o săptămână, ajunsesem să-l iubesc cu toată ființa mea, nu trecea o secundă fără să mă gândesc la el, nu puteam sta un minut fără el.

Când a început să aibă pretenții de la mine, nici nu am crâcnit să i le îndeplinesc, chiar dacă ele însemnau și debutul suferințelor mele.

— Dacă vrei să mai fim împreună, trebuie să faci ce îți spun eu! mi-a zis el. Ți-am promis o slujbă, uite că ți-o ofer! și încă e una care ne aduce mulți bani! Eu am să te iubesc la fel de mult, chiar dacă tu te duci cu alții…

Timp de cinci ani am făcut ce a vrut el, de teamă să nu mă dea afară din casă și să se despartă de mine. în plus, Geo știa să mă țină lângă el: îmi oferea iubirea de care aveam nevoie și, în plus, îmi dădea partea mea din ce câștigam. Mă obișnuisem cu viața pe care o duceam, nu mai visam la altceva.

Într-o seară însă, așteptând să-mi „pice” vreun client, mă aflam într-o cafenea și priveam pe fereastră în gol. La un moment dat, s-a apropiat de mine un bărbat cam de 45 de ani, care mi-a cerut permisiunea să ia loc la masa mea.

— Unde vreți să mergem? l-am întrebat, cum eram obișnuită. Locuiți în apropiere?

— Vizavi, mi-a răspuns, dar aș prefera să rămânem aici, să bem o cafea împreună și să stămde vorbă…

— îmi pare rău, n-am timp de așa ceva…

— știu ce faceți… Vă urmăresc de multă vreme. Vă plătesc, mi-a răspuns el. Cât face? Atât e bine?

M-am uitat la bani și am încuviințat.

— Da, e foarte bine.

Am petrecut împreună câteva ore, a fost primul meu client, după ani buni de meserie, care n-a vrut decât să stăm de vorbă. M-a întrebat de unde sunt, dacă am rude, ce vise am, cum de am ajuns în situația în care mă aflam, iar eu, deși la început am fost destul de reticentă, am sfârșit prin a-i povesti viața mea. El nu mi-a spus nimic despre el, dar nici eu nu l-am întrebat.

La despărțire, m-a întrebat dacă nu vreau să ne mai vedem, contra unei sume rezonabile de bani, firește, ca să nu am probleme. Am acceptat. îmi plăcea compania lui, îmi dădea un senti-ment de siguranță.

Când am ajuns acasă, i-am povestit lui Geo ce mi s-a întâmplat. El a rânjit și mi-a cerut banii.

— Sper că n-ai pierdut ore să faci gargară pe gratis cu vreun impotent!

— Nu, nu, mi-a dat bani… Mi-a plătit tariful normal. și mi-a spus că vrea să mă mai vadă…

— Mie nu prea-mi place individul ăsta, pare dubios! în fine, dacă tu vrei să-ți pierzi vremea cu el și tipul te plătește… Faci ce vrei, dar ai grijă să nu fie vreun nebun!

— E mult mai mare ca mine, cred că se apropie de 50 de ani, așa că nu te gândi că vreau să mi-l fac iubit… Eu pe tine te iubesc…

— știu asta, așa cum știi și tu că eu țin la tine, că nu vreau să te pierd… mi-a zis el, deși cred că se gândea mai mult la paguba de bani pe care i-o produceam, în cazul ăsta. Mai bine nu te mai vezi cu el!

Deși până atunci nu-i ieșisem nicio-dată din cuvânt, m-am hotărât să mă abat de la regulă și să mă mai întâlnesc măcar o dată cu Vlad, așa cum îmi spusese că îl cheamă bărbatul de la cafe-nea. M-am mai văzut o dată cu el, apoi încă o dată și încă o dată… Până când am realizat faptul că începe să-mi placă din ce în ce mai tare. Probabil că nici lui nu-i eram indiferentă, de vreme ce insista să ne întâlnim și nici nu îmi vorbea ca unei femei ușoare. Ba chiar, într-o zi, mi-a spus:

— Dacă-ți face plăcere, poți să vii să-mi faci o vizită. Stau la etaj… Jos am maga-zin, sus, casă, mi-a zis el, râzând.

I-am onorat invitația în a doua seară, fără să-i spun că vin. Avea un magazin cu țesături de tot felul, dar și mercerie. Mi-a ieșit în întâmpinare, bucuros că mă vede, și m-a poftit sus. Mi-a povestit multe despre el, atunci.

— Soția mea a vrut să deschidem magazinul, după ’90. Eu am fost croitor, așa că mă pricep la astea, iar cu croitoria nu prea mai mergea. Lumea își cumpără acum lucruri de-a gata, nu prea și le mai face pe comandă. Când ea a murit, acum 7 ani, am vrut să renunț, dar ce să fi făcut?, nu eram îndeajuns de tânăr să mă apuc de altceva și nici prea bătrân ca să stau degeaba. Așa că am păstrat magazinul și mă descurc destul de bine…

— Bravo ție… i-am zis, încet, gândindu-mă ce fericită aș fi fost eu dacă aș fi avut un asemenea magazin.

— Mă întrebam dacă n-ai vrea să te muți aici, să renunți la viața ta de până acum… M-ai ajuta cu magazinul, poate și câte puțin la menaj, și n-ar mai trebui să faci ceea ce faci acum… în rest, nu ai avea nicio obligație. Să nu crezi că urmăresc ceva de la tine, mi-aș dori doar să duci și tu o viață normală.

— Ar fi grozav, dar nu cred că pot scăpa așa de ușor de Geo! îi aduc bani… în plus, nu-l cunoști, e un om foarte periculos…

— Dacă vrei, vin eu să vorbesc cu el, i-aș da și ceva bani. Poate așa îl înduplecăm mai ușor…

— Nu, în niciun caz, te va omorî în bătaie! Să nu faci asta!

Până atunci, nu îmi mai dorisem așa de tare să nu mai fiu cu Geo. Se mai întâmplase de câteva ori să mă supăr pe el, dar îmi tre-cuse repede. Nici când am ajuns acasă, nu eram chiar convinsă de asta, dar… Am găsit ușa încuiată și lanțul pus, semn că Geo era înăuntru cu o femeie. Era a treia oară când mi se întâmpla așa ceva… Am bătut, dar n-a vrut să-mi deschidă. Supărată, m-am întors la Vlad și l-am rugat să mă lase să dorm la el. M-a culcat în camera de oaspeți; așternuturile miroseau tare frumos, totul era curat și îngrijit…

Dimineața îmi schimbasem total gândurile. Ce mult mi-ar fi plăcut să rămân acolo, să am grijă de magazin și de Vlad! Dar Geo m-ar fi găsit și în gaură de șarpe, și atunci ar fi fost vai de pielea mea…

Îl credeam în stare de orice și, pe dea-supra, n-aș fi vrut ca Vlad să pățească ceva din cauza mea. După ce am mâncat și mi-am băut cafeaua, m-am dus acasă.

— Unde ai umblat până acum? m-a luat Geo încă de la ușă.

— Am venit aseară și era pus lanțul la ușă sau ai uitat? Am dormit la Vlad.

— Acum vă tutuiți? Bani ți-a dat? Ia să-i văd! știi bine că de mine nu scapi ușor, așa că bagă-ți mințile în cap! Așa îmi ești tu recunoscătoare pentru tot ce am făcut pentru tine? Dacă nu aș fi fost eu atunci, te-ai fi întors la taică-tău și ai fi încasat pumni zi de zi!

— Dar nu am făcut nimic… îmi place să vorbesc cu el și atât…

— Nu înțeleg cum de-i convine ăstuia să-ți dea bani pe de-a moaca. Cred că are bani gârlă dacă-și permite așa ceva. Ar trebui să-i ceri mai mult de acum înainte. Spune-i că a crescut tariful.

— Nu pot să fac așa ceva. De ce să-l mint? Mi-a propus chiar să mă mut la el, fără nicio obligație, să lucrez în magazinul lui… i-am zis, înfuriată, deși îmi propusesem să-i ascund lucrul ăsta.

— Ce spui, dom’le, nu cumva vrea și să te înfieze? Vezi că-ți trag un dos de palmă de nu te vezi! N-ai decât să te vezi cu el ori de câte ori vrea, dacă-ți dă bani, dar scoate-ți din cap prostia asta! Până-mi găsesc vreo prospătură să te înlocuiască, n-ai decât să pui osul la muncă, altfel îți arăt eu ție! Mai lasă-mă cu bazaconiile astea, cine te-oi fi crezând? Ce prostii ți-a băgat ăsta în cap? Dacă mă enervezi, îți interzic să te mai vezi cu el. Sau mai bine…

— Mai bine, ce? am întrebat, cumva sperând că-mi spune să plec de la el.

— Mi-a venit o idee: să aranjez cu băieții să-l golim de bani… Află unde-și ține banii, altfel îi căutăm noi, și atunci nu mai garantez pentru viața lui! îi știi pe băieți că n-au nicio milă când vine vorba de bani…

Mi s-a făcut teamă. Geo nu glumea niciodată cu chestiile astea. Nu știam cum să procedez, cu cine să vorbesc, mi-era teamă pentru Vlad. Băieții lui Geo erau toți niște drogați, iar pentru bani de droguri erau în stare de orice.

M-am tot gândit cum să fac și, până la urmă, m-am hotărât să vorbesc cu un polițist pe care îl cunoșteam de mai mult timp – fetele ca mine au cu toate dosare la poliție – și care mi se păruse mai îngăduitor ca ceilalți; în plus, știa cum trăiesc și-l știa și pe Geo. Tot el îl mai băgase de câteva ori la pușcărie, așa că îi știa toate potlogăriile…

Tot el mă scăpase de câteva ori și de pumnii lui, dar mi-a fost teamă să fac plângere. Unde era să mă duc? Tot la Geo ajungeam până la urmă…

L-am sunat pe mobil, căci îmi dăduse numărul în caz că am nevoie de el. Am sta-bilit să ne întâlnim într-o librărie din centru, singurul loc unde Geo nu m-ar fi căutat niciodată. Când ne-am întâlnit, i-am spus ce are de gând să facă așa-zisul meu iubit, i-am dat și adresa lui Vlad și a rămas să-l anunț îndată ce aflu ziua când Geo și băieții lui urmau să dea lovitura.

— Cel mai bine ar fi să nu-i spui omului nimic, să nu-l sperii. Cu Geo prefă-te că îi cânți în strună, spune-i că tot la el ții cel mai mult. La cât e de orgolios, precis te crede. Trebuie să știu exact când au de gând să dea spargerea. Pe urmă, îi bag pe toți la pușcărie, iar tu ai face bine să-ți iei prietenul și să plecați încotro vedeți cu ochii!

Seara, am fost drăguță cu Geo, i-am spus că numai pe el îl iubesc și că nu l-aș putea părăsi niciodată, pentru că el a fost primul bărbat din viața mea… Am reușit să-l îmbăt și după aceea mi-a fost mai ușor să-l trag de limbă și să aflu tot ce aveam nevoie. A doua zi dimineața, el nu-și mai amintea nimic. Am ieșit din casă și l-am sunat pe polițist, iar el a venit imediat. I-am spus tot ce aflasem.

— De acum, ai grijă de tine și de prietenul tău. Poate ar trebui totuși să-l pre-venim, să nu se sperie… Am să mă duc eu să vorbesc cu el, căci tu ar fi mai bine să nu mai dai pe acolo o vreme…

În seara următoare am ieșit iar la treabă, am adunat bani frumoși, dar am sperat că va fi pentru ultima oară când îmi câștig așa existența. Când m-am dus să-i dau banii lui Geo, ușa avea iar lanțul pus. își adusese iar altă femeie în casă… M-am înfuriat și am dat cu picioarele în ușă. Mi-a deschis, furios, și mi-a spus să-l las în pace, să mă duc să dorm la Vlad, că el e ocupat… Probabil că îmi găsise o înlocuitoare, pe care începuse s-o „instruiască”, așa cum făcuse și cu mine la început. și mai mult ca sigur avea de gând să mă arunce în stradă, așa că era cel mai potrivit moment să-i vin de hac.

A doua zi, spre seară, când s-au dus să spargă magazinul și casa lui Vlad, polițiștii i-au luat ca din oală. și Geo, și băieții au luat fiecare câte 10 ani de pușcărie, fiind în vizorul poliției de mult… Vlad mi-a mulțumit pentru ce am făcut pentru el și mi-a spus, emoționat:

— Cred că ai putea încerca să-ți schimbi viața. Eu pot să-ți ofer o altă viață, în care să te simți iubită și în siguranță…

Nimeni nu mi-a mai vorbit vreodată așa. Când mi-am început viața ca prostituată, am îngropat speranța că mă va iubi cineva vreodată. Cine să iubească o femeie ca mine? și uite că totuși minunea s-a înfăptuit!

Vlad mi-a propus să plecăm în Australia, la fratele lui, și am fost de acord. Aș vrea însă ca, înainte, să-mi mai văd o dată frații, de care nu mai știu nimic de ani buni.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE