MENIU CAUTĂ
12 Mar. 2019 11:44

Un tablou de Jan Brueghel cel Bătrân de la Muzeul de Artă din București, lalele, bitcoin și o întrebare de marketing

Distribuie

Sunt puține clădiri prin care sunetul Bucureștiului nu trece. Există acel zgomot gri, ca un musafir nedorit, care trece impunător de uși și ferestre, indiferent de cartier și de trafic, în toată Capitala. Dar devine complet neputincios la Muzeul de Artă din București. O fi o formă de respect.

de Mitruț Docan

Înauntrul Palatului Regal, printre sălile cu fundal roz prăfuit, în sala olandeză, drept în față cum intri, e un tablou uriaș atribuit lui Rembrandt și atelierului marelui olandez. În obscurul unei pânze cât peretele, sclipesc mânecile aurite ale Esterei. Impunătoare scenă. Atențiofagă. Mai ales că anul acesta se celebrează 350 de ani de moartea autorului. Dar nu asta este pânza despre care vreau să vorbesc.

În stânga, luxuriantă și aparent comună, întâlnim o imagine mai puțin dramatică. Un tablou mărișor, mult mai colorat. Un buchet de flori care pare că sfidează gravitația se înalță impunător dintr-un ghiveci turtit. E „cel mai complet” buchet al flamandului Jan Brueghel cel Bătrân (1568-1625), fiul mult mai celebrului Pieter Bruegel cel Bătrân.

Jan, cunoscut și ca „Brueghel de catifea” sau „Brueghel al florilor, și-a adăugat un „h” în Bruegel, într-un efort ușor disperat al urmașilor de a se diferenția de marele maestru.

„Buchetul de flori” al lui Jan Brueghel, de la București, e special.

Descrierea de pe siteul Muzeului Național de Artă e grăitoare: „Tabloul este o adevărată enciclopedie vizuală. Printre zecile de specii şi varietăţi de flori, unele dintre ele studiate luni întregi în grădina din Bruxelles a arhiducelui Albrecht de Habsburg, se ascund circa 20 de tipuri de insecte. Florile înmugurite, înflorite sau ofilite, omizile care se metamorfozează în crisalide şi apoi în fluturi, măsoară trecerea timpului şi sugerează caracterul ciclic al vieţii. Contemplarea tabloului devine astfel prilej de meditaţie asupra fragilităţii şi caracterului efemer al frumuseţii şi al vieţii dar şi asupra naturii divine a artei. Doar bâzâitul muştei de pe marginea vasului pare a întrerupe această meditaţie”.

Ce nu se amintește e că, în stânga, jos, sunt vizibile celebrele lalele care aveau să răvășească economia din Țările de Jos în secolul 17. Mania lalelor, cum avea să fie cunoscută, avea să ofere o lecție de economie mondială despre speculație pe bursă.

Prețul bulbilor aduși inițial din Turcia avea să escaladeze geometric, iar unele exemplare aveau să depășească prețul unui Rembrandt. Una dintre aceste flori, cea albă cu fine irizări vișinii, din mijlocul tabloului, pare o Semper Augustus, cea mai prețioasă din toată mania, vândută cu mii de guldeni, cât o casă.

Ca o curiozitate, rata de creștere a prețului lalelelor din acea perioadă avea să fie predată în școlile americane până în prezent și depășită abia în 2017 de saltul incredibil al bitcoinului.

Muzeul de Artă mai face, totuși, o ofertă interesantă. Fix lângă tablou, pe o cută din zid, stă o cutiuță interesantă. Un botanist și-a imaginat cum ar mirosi acel buchet în realitate, iar rezultatul este incredibil. Și ideea e incredibilă, de altfel. De neînțeles e de ce Muzeul de Artă nu o marketizează, fiindcă la magazinul de la parter nu există produsul.

Cu tot acest pachet, Jan Brueghel merită o vizită. Fie și ca să scapăm de zgomot.

Descriere lucrare

Jan Brueghel cel Bătrân

(Bruxelles, 1568 – Anvers, 1625)

Școala flamandă

ulei pe lemn

162 x 132 cm


Citește și:

Recomandările culturale ale săptămânii. De la spectacolul care-l transformă pe Hamlet într-un adolescent rocker, la documentarul despre cum ne repară liniștea din păduri

Citește mai multe despre muzeul de arta și tablou pe Libertatea.

Comentarii