Mama mea vitregă a vrut să-mi fure iubitul

După moartea prematură a bunei mele mame, care a pierdut lupta cu cancerul, am rămas în casă numai cu tata. Până la treizeci și opt de ani, câți aveam când s-a prăpădit mama, nu locuisem niciodată în altă parte. Locuința părintească părea să fie căminul meu de totdeauna. Nu fusesem căsătorită niciodată, dar aveam, de câțiva ani, un iubit – și mă duceam la el aproape în fiecare zi. Formam un cuplu asemănător celor maritale.

Ne era bine numai în doi (mie și tatei), după ce durerea pricinuită de pierderea suferită s-a mai estompat; nu ne mai trebuia altcineva prin preajmă. Dar tata, la doi ani de când rămăsese văduv, deși avea șaizeci și cinci de ani, s-a recăsătorit și a adus-o în casă pe neprețuita lui găselniță, care trebuia să-mi servească drept mamă vitregă. Creatura se numește Despina.

Ne-am dezavuat, eu și femeia respectivă, de la bun (adică prost, pardon) început. Era tare nesuferită creatura. Pot spune că n-am avut niciun moment o relație apropiată cu mama mea vitregă, o femeie stupidă care se apropia de șaizeci de ani, arăta de cincizeci și pretindea – de față cu străinii – că avea patruzeci și opt. și dacă natura avea s-o lase baltă, i-ar fi venit în ajutor chirurgia estetică. „în cazul în care mi-aș dori”, după cum se fandosea ea.

Mă scotea din sărite. și îmi dădeam seama indubitabil că ea contractase acest mariaj după ce pusese ochii pe banii tatei. N-a trecut multă vreme și a pus ochii și pe iubitul meu, Valentin Agopian. Era ceva de neînțeles. Eu mai auzisem despre băbăciuni nebune sau depravate care să râvnească din scârboase considerente la bărbați mult mai tineri (Valentin era de vârsta mea), dar să ai una în casă și să vrea să-ți seducă iubi-tul… era… ceva de domeniul nopții minții.

Așa cum mă duceam eu la Valentin în fiecare interval de timp liber, venea și el pe la noi cât putea de des. Iritarea mea creștea pe măsură ce observam tot mai cordialele lui raporturi cu tot mai mieroasa doamnă Mușat (eu fiind dom-nișoara Mușat).

Doamna mamă vitregă se pornise să-l vrăjească pe Valentin prin toate mijloacele, urgie. Trebuie să vă spun că iubitul meu se purta frumos cu ea pentru că așa e felul lui, politicos, îndatoritor. însă doamna Mușat, sorbindu-l din ochii ei negri (un tăciune și-un cărbune, băbăciune, spurcăciune), credea că Valentin flirtează cu ea. și pentru că nerușinata putea lesne să-l tapeze pe tata de bani, cu acești bani se căznea să-l mituiască pe Vali, cumpărându-i cadouri la orice prilej. Era enervant și faptul că Vali le accepta. Nu din pragmatism, însă le lua de fiecare dată.

— Astăzi, Despino, am împlinit optzeci de kile. Ce mi-ai cumpărat? glumea el.

în opinia mea, putea să-și bage unde-va gluma tembelă, făcută sul. Dar să vedeți cum s-a îngroșat gluma când Despina a luat-o razna la maximum…

Ea a reușit, într-o zi de romantică toamnă, să-l ademenească pe Valentin în oraș, așadar la o întâlnire privată, fără știrea mea sau a tatei. Pe furiș. S-au dus într-un restaurant de mare ținută, unde mămicuța mea vitregă, după ce l-a răsfățat cu toate bunătățile, i-a propus, nici mai mult, nici mai puțin decât să-și ia lumea în cap amândoi, să plece din Ploiești, fără să le mai pese de mine sau de tata.

Probabil acesta a fost momentul în care Valentin a realizat, în sfârșit, că baba e nebună. Iată ce credea Despina că va atârna greu în înfăptuirea propunerii sale, pe lângă frumusețea ei răpitoare și pe lângă marea ei deșteptăciune: casa de vacanță din Predeal, pe care o avea de la un fost soț. Plus ceva bani (adunați, desigur, din cotidiana jecmănire a tatălui meu, care îi acorda „subvenții” cu larghețe, pentru shopping).

— Ce zici? s-ar fi arătat ea nerăbdătoare să afle răspunsul.

— Zic că trebuie să plecăm! ar fi spus Vali, ridicându-se și chemând ospătarul.

Evident, nu să plece unde voia Despina, la Predeal, ci de unde veni-seră. S-au urcat într-un taxi și nu și-au mai vorbit până la despărțire.

Acasă la el, mi-a povestit grozăvia -și am fost șocată. Mai întâi am crezut că Vali face „caterincă”, zău. Când m-am întors acasă, m-am dezlănțuit împotriva Despinei (care făcea pe neștiutoarea). Tata nu era acasă. M-am exteriorizat la un volum care le-a oferit vecinilor o audiție pe cinste. Monologul urletelor mele s-a încheiat așa: „Curvă bătrână și nerușinată!”. Ca și cum ar exista curve rușinoase, dar așa mi-a venit la gură.

Peste trei ceasuri, cu ceva bagaje, reveneam în apartamentul iubitului meu. A fost seara în care m-am mutat la el definitiv (azi, tot la el sunt), căci n-aș mai fi suportat să stau sub același acoperiș cu denaturata. Cine știe la ce contondență m-aș fi dedat dacă rămâneam acolo?

Tata, fără să fi cunoscut, la momen-tul respectiv, motivul plecării mele, mi-a înțeles, îngăduitor, dorința de a locui cu Valentin. Eram fată mare, sărisem de patruzeci de ani. Așa s-a sfârșit conviețuirea mea cu femeia care voia să-mi fure iubitul. Tata, când vrea să mă vadă, mă vizitează sau îmi dă întâlnire prin oraș. Are grijă să nu-mi lipsească nimic. E cel mai bun părinte din lume.

Dacă-i fericit cu Zuza Nebuna, mă bucur pentru naivul meu tată, dar rămân la părerea mea, că-si bate joc de el

în definitiv, viața lor îi privește. Au împreună 128 de ani, deci sunt majori. Cert este că femei ca Despina, care fac lucruri trăsnite la vârsta la care ar trebui să fie respectabile, aruncă o lumină proastă asupra întregului nostru sex, de la buric până la șira spinării.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE