“Dacă trăia azi, Molière ar fi scris și despre coronavirus, și despre Vestele galbene”. Reportaj Libertatea în orașul lui Molière
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ziaristul Mihai Toma a străbătut Franța în pandemie. După podgoria iubitului actor Pierre Richard, reporterul a ajuns, tot în Languedoc, pe urmele lui Molière, membru în cercul select al fondatorilor satirei, un obicei pe care în acest an ciudat îl invocăm mereu.
Cuprins:
- Tiennouche, Brâncuși și atracția francezilor pentru asociații
- Orașul lui Molière și al rugby-ului
- “Burghezul gentilom”
- Cum și-a conturat personajele
- Miezul Languedocului și mascota Molière
- Fotoliul pe care se tundea, răscumpărat cu 100.000 de euro
- Actorul care face limonadă
- Hôtel d’Alfonce, o vizită
- Despre ce ar fi scris astăzi Molière
19 iulie. E 15.00, cald și zăpușeală. Fără urmă de briză. Marseilhan Plage și Mediterana sunt, totuși, la 20 de minute de mers cu mașina.
Coborâm spre Pézenas, orașul lui Molière, venind din Castelnau-de-Guers, un sătuc medieval cocoțat pe un deal, de la gazda noastră, sculptorul în lemn Tiennouche.
Tiennouche, Brâncuși și atracția francezilor pentru asociații
Tiennouche, fost pedagog, s-a născut în Normandia, a trăit în Maroc și Tahiti, are cinci copii, unul în Columbia, unul pe lângă Casablanca... Vorbește la fel de ușor despre Brâncuși și despre furnici. Iar ultima soție e o cameruneză.
“La noi, în Castelnau, sunt 800 de locuitori și vreo 50 de asociații. Unii apără clopotnița, alții contestă sunetele din turla bisericii. Sunt asociații care protejează pisicile, cocoșii, găinile... Poate și furnicile!”, zâmbește maestrul Etienne.
Ajungem la Pézenas. Soarele bate așa de tare pe monumentul Molière, ridicat de sculptorul Injalbert la sfârșitul secolului al XIX-lea, încât ai impresia că materialul marmurat va începe să curgă.
Orașul lui Molière și al rugby-ului
Discutăm cu “Prietenii din Pézenas”.
“Prietenii” e o societate fondată în 1921. Împreună cu Myriam Sirventon, șefa asociației, cu vicepreședintele Francis Medina și cu Anne-Mary Nightingale, am dedicat o zi descoperirii tuturor mărturiilor trecerii lui Molière prin Languedoc, acolo unde patrimoniul cultural și istoric e protejat de autoritățile locale.
“Bine ați venit în orașul lui Molière și al rugby-ului”. Cum adică? Pézenas, dincolo de Molière, are mai multe echipe de rugby. Iar formația de veterani se numește chiar Poquelin.
“În Pézenas, sunt două asociații importante, vechi de 100 de ani. Les Amis de Pézenas protejează cultura, patrimoniul, tradiția, dar avem și rugby tot de un secol. Sunt două dimensiuni, culturală și sportivă, fac parte din identitatea orașului”, întărește Myriam Sirventon.
“Burghezul gentilom”
La mijlocul secolului al XVII-lea, gonit de datoriile lăsate de teatrul în care juca fiscului din Paris, cel care avea să devină maestrul satirei a jucat aici, în Pézenas, orășel cu puțin peste 8.000 de suflete din Departamentul Herrault, în propriile comedii, puse în scenă în hoteluri cu ștaif, unde distra burghezimea epocii.
Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proză e vers; şi tot ce nu e vers e proză.
Domnul Jourdain: Şi când vorbeşte omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proză.
Domnul Jourdain: Adică aşa să fie? Când zic: Nicole, adu-mi papucii şi dă-mi cămașa de noapte, e proză?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pe legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să ştiu!
“Burghezul gentilom”, de Molière (1670)
Cum și-a conturat personajele
În 1653, Molière și trupa din care făcea parte, devenită itinerantă, rămâne la Pézenas, sub protecția prințului de Conti, Alteță Regală, al treilea om în regat, lord libertin și mare iubitor de teatru.
Se deschide o epocă de prosperitate pentru Molière și oamenii săi, până la criza mistică a prințului, care a dus la alungarea comedianților.
Cei șase ani în Languedoc sunt pecete pe capodoperele lui Molière, mai cu seamă că multe dintre personajele sale sunt, probabil, inspirate de întâlnirile sale.
“Don Juan l-a avut ca model pe prințul de Conti, Tartuffe a luat unele trăsături ale abatelui Rouquette, cel care i-a gonit din Pézenas, contesa de Escarbagnas e simbolul aristocrație vremii”, explică Myriam Sirventon, președintele asociației.
Miezul Languedocului și mascota Molière
“De ce a venit Molière aici? De ce a jucat aici? Pentru că Pézenas era în centrul Languedocului și capitala istorică a lui. Pezenas a fost și capitală politică. Până înainte de Revoluția franceză, din 1789, grație poziției sale geografice, era un oraș în care se reunea Consiliul Regiunii”, spun “Prietenii”.
Pézenas era un oraș-târg, cu mulți comercianți. Venea multă lume, familii de rang înalt... Existau posibilități de cazare în hotelurile particulare. Și ei jucau aici pentru a distra nobilimea din Languedoc.Francis Medina, “Prietenii” din Pezenas:
“Molière este ca o mascotă pentru Pézenas. A venit aici, în Languedoc, de trei ori. A jucat în 1650, 1653, și 1655-1656. Era o trupă de teatru foarte tânără. Această trupă pe care a format-o pe vremea când el era doar Jean-Baptiste Poquelin, înainte de a deveni Molière”, spune Medina.
Fotoliul pe care se tundea, răscumpărat cu 100.000 de euro
“Grație unei subscripții publice lansate în 2009, faimosul fotoliu-observator în care Molière obișnuia să stea când îl vizita pe prietenul său, frizerul Gély, e expus la Muzeul Vuillod. De acolo, studia personajele de pe stradă, iar multe dintre tiparele pe care le vedea și pe care le asculta sunt transpuse în comediile sale”, spune Myriam Sirventon.
Iar limba lui Molière e graiul din Pézenas.
100.000 de euro a costat scaunul de frizerie expus azi în Muzeul Vuillod, sumă plătită descendenților frizerului.
Fotoliul a fost transmis din familie în familie până în secolul al XVIII-lea.
“Descendenți direcți ai lui Molière nu mai sunt. În schimb, din familie în familie, s-a păstrat acest fotoliu. Am făcut investigații, căutări. Am colectat euro cu euro și am reușit să convingem familia să ne cedeze celebrul scaun al bărbierului Gely. E unul dintre rarele obiecte autentice pe care marele comediant le-a lăsat la Pézenas”, mai spune Myriam.
Frizeria Gely e azi în Place Gambetta, unde inițial se afla magazinul lui François Astruc, comerciant de cereale, proprietar al fotoliului la mijlocul secolului XIX.
600.000 de turiști străini vizitează anual Pézenas, conform unei statistici din 2018. Cam jumătate dintre cei care vizitează Bucureștiul, conform INS. Bucureștiul are 2.000.000 de suflete, orășelul francez - 8.000.
Actorul care face limonadă
Împreună cu ghizii noștri, sub o umbrelă de soare, parcurgem străduțele din Pézenas.
În drumul nostru care reface trasee de trei secole și jumătate vom afla despre L’illustre Théâtre, îl vom întâlni pe aristocratul actor Philippe Charleux, care a jucat în comediile lui Molière și care e proprietatul Hôtel d’Alfonce, azi Maison Aubert, și vom afla de rețeta secretă și de succes a limonadei artizanale, elixirul de la aproape 40 de grade Celsius.
Hôtel d’Alfonce, o vizită
Hôtel d’Alfonce, reședință istorică și emblematică din perioada când Pézenas era capitala Languedoc, e locul în care, în 1655, s-a jucat “Doctorul zburător”, de Molière.
Hotelul, construit între 1590 și 1603 de Jean de Plantade, primarul din Pézenas, mai este denumit și “teatrul antic al lui Molière”. Molière a jucat aici cu trupa sa între 1650 și 1656. Din 1944, clădirea e monument istoric.
Achiziționată de oraș în 1857, clădirea teatrului - fostă capelă - a suferit diverse modificări, păstrând structura generală, în special bolta și fațada, s-a închis în 1947. În mai 2012, a fost reabilitată, în sfârșit, datorită cooperării statului, regiunii și a comunității, în amintirea lui Molière, care și-a făcut debutul în Pézenas.
Despre ce ar fi scris astăzi Molière
Francis Medina, vicepreședintele Les Amis de Pézenas, stă în fostul turn al cetății.
Despre ce-ar fi scris Molière dacă trăia azi? îl întrebăm pe Medina. “Probabil că ar fi scris despre mișcarea Vestelor galbene, dar și despre coronavirus și oamenii care nu respectă măsurile sanitare și nu poartă măștile de protecție. Orice fapt din realitate era interesant pentru el”.
Dacă ne-ar fi văzut Molière, poate ar fi scris și despre stângăciile noastre. Ne uităm peste umăr și-l vedem. În posterul care stă cuminte în fața frizeriei lui Gely.
După izgonirea de la Pézenas, Molière (1622-1673) a revenit la Paris, unde regele Ludovic al XIV-lea l-a protejat.
Bolnav de tuberculoză, Molière ar fi murit pe scenă, în timp ce juca “Bolnavul închipuit”. În 1817, rămășițele sale au fost transferate la Cimitirul Père-Lachaise.
Căsătorit cu tânăra actriță Armande, Molière a avut patru copii, doi băieți și două fete. Doar Esprit-Madeleine a trăit mai mult, dar n-a avut urmași.
Gazdele noastre spun că maestrul o iubea mai degrabă pe mama lui Armande, o colegă de scenă. Bârfa îl urmărește și azi.
Au contribuit: Eli Toma, Mihaela Bondoc
Video: Lucian Bondoc
Montaj: George Capoeanu
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
