O mamă de 80 de ani își împiedică fiica de 53 de ani să se bucure de dragoste

Sunt multe ciudățenii pe lume, însă cea despre care vă voi vorbi în rândurile ce urmează este cu adevărat incredibilă. Incredibilă, dar, din păcate pentru prietenul meu, 100% adevărată. Repet ceea ce vă ziceam mai sus, cu riscul de a deveni enervant, Valerică nu poate face dragoste cu iubita sa din cauza mamei acesteia. și asta în condițiile în care Alina are 53 de ani, iar maică-sa… 83!

Prietenul meu de o viață trăiește așadar unul dintre cele mai urâte coșmaruri posibile. Având în vedere că Valerică are 55 de ani, iar iubita sa, deși în vârstă de 53 de ani, arată superb, ca un manechin de 40 de ani, e de înțeles frustrarea amicului meu, care îmi mărturisește adesea că nu mai rezistă. Dorința îl macină.

II cunosc pe Valerică din studenție. Încă de atunci, de pe băncile facultății, noi doi am devenit buni prieteni, și așa am rămas până în ziua de astăzi, deși au trecut aproape patruzeci de ani. Pot spune, fără să exagerez, că, amândoi fiind singuri la părinți, am fost unul pentru celălalt fratele pe care fiecare dintre noi și l-a dorit, dar pe care nu l-a avut.

De-a lungul timpului, atât eu, cât și Valerică aveam să trecem prin multe încercări ale vieții, dar de fiecare dată ne-am sprijinit și ne-am ajutat unul pe celălalt. Chiar și după ce fiecare dintre noi s-a căsătorit și a avut copii, am rămas tot aproape, asta însemnând că ne vizitam deseori cu familiile sau că ieșeam în oraș numai noi doi, ca băieții, la una mică. Ba, de câteva ori, am mers împreună și la fete, dar asta nu o știm decât noi, băieții…

Din păcate, o mare tragedie mi-a lovit prietenul în urmă cu circa șapte ani, atunci când soția sa a murit de cancer. Desigur că am fost lângă el, ajutându-l să meargă mai departe. și, din fericire, a mers. Cum cei doi băieți ai săi, amândoi de profesie stoma-tologi, erau deja la casele lor, căsătoriți cu nemțoaice și stabiliți în Germania, iar Valerică era încă tânăr, eu am fost printre primii care l-au încurajat să își refacă viața. N-a fost ușor, dar, în cele din urmă, după un trai auster, în continență și privațiuni, care a durat vreo cinci ani, am reușit să-l conving…

În urmă cu vreo doi ani, prietenul meu mi-a dezvăluit o idee destul de năstrușnică. Astfel, la vernisajul unei expoziții de pictură, care tocmai avusese loc cu puțin timp în urmă, Valerică se reîntâlnise cu fosta sa flacără din tinerețe, pe nume Alina. Aceasta, la 51 de ani, era o femeie divorțată și singură. și, cum arăta incredibil de bine, fiind slăbuță, cu forme încă ferme, tenul încă proaspăt și pielea încă întinsă pe pulpe, prietenul meu a simțit renăscând pasiunea de odinioară.

— Omule, crede-mă, Alina e beton! mi-a spus el cu mult entuziasm.

— Nu te contrazic, dragul meu prieten, deși, după cum mi-ai zis, a trecut de 50…

— Așa e, dar nu-și arată deloc vârsta… Doamne, cât ne-am iubit pe vremea liceului! Dacă nu s-ar fi băgat atunci scorpia de mă-sa și nu ne-ar fi despărțit, cred că ne-am fi căsătorit!

— Cum așa, Valerică? am întrebat, amuzat și curios deopotrivă. Dacă vă iubeați, cum a reușit totuși să vă despartă?

— Păi, ne-a surprins odată sărutându-ne pătimaș și îmbrățișându-ne frenetic, iar de atunci i-a interzis

Alinei să mai aibă de-a face cu mine.

— Iar ea a acceptat? Îmi pare rău că spun asta, Valerică, dar înseamnă că te nu iubea, prietene…

— Ba mă iubea, mult încă, însă hoașca i-a îndrugat verzi și uscate, cum că nu am intenții serioase, ci urmăresc să o necinstesc, și astfel a îmbrobodit-o… Biata Alina, influențată de mă-sa, s-a speriat și a bătut în retragere, așa că ne-am despărțit… Nici măcar nu am făcut o dată dragoste…

— Așadar, chiar aveai de gând să o pângărești, banditule! am zâmbit eu, dându-i un ghiont în coaste.

— Evident că îmi doream să mă culc cu ea, doar aveam 17 ani, și știi cum clocotește sângele în vene la vârsta aceea! Nici nu mai trebuia să duc multă muncă de lămurire cu ea să fie a mea, cred că, într-o săptămână, mi-ar fi cedat, numai că… A intervenit scorpia, fir-ar să fie!

— Mda, mare păcat, dar lamentările sunt de prisos, prietene! Spune-mi ce ai de gând acum, după ce v-ați revăzut! Spui că ai resimțit fiorul de atunci?

— Puțin spus, Bogdane, puțin spus… Femeia asta parcă nu are vârstă. Arată nemaipomenit de bine, are pielea fină și fața curată, încât nu îi dai nici 40 de ani, și pe deasupra are un corp de invidiat. Așa că mă bate gândul să reiau relația din punctul în care am lăsat-o în liceu.

— Bine, te înțeleg și chiar mă bucur că ieși din nou la joc, dar pentru asta trebuie să fie și ea de acord. și, bine-înțeles, mama ei, dacă mai trăiește! l-am tachinat eu, râzând cu poftă.

— Nu știu dacă mai trăiește, dar o să aflu curând. Am stabilit o întâlnire cu Alina chiar mâine seară.

— Iți urez mult succes, amice! Din păcate pentru bunul meu prieten, mama femeii pe care o plăcea și cu care dorea să reia legătura întreruptă în mod brutal în urmă cu circa 35 de ani trăia! Veți înțelege imediat de ce m-am exprimat în felul acesta, și anume cu „din păcate, trăia”. Căci femeia nu numai că trăia și era bine mersi, având o sănătate de invidiat, dar devenise o octogenară la fel de aprigă, de nesuferită și de afurisită precum fusese și în tinerețe, ba poate mai mult. Iar cel care urma să aibă de suferit de pe urma aceasta era chiar amicul meu. Dar să revin… Așadar, Valerică și Alina s-au întâlnit în seara stabilită, urmarea fiind aceea că s-au simțit atât de bine împreună, încât aveau să decidă să se vadă în continuare. și… s-au văzut. Iar sentimentele ferecate în urmă cu câteva decenii în adâncul sufletelor lor au erupt precum un vulcan furios, în numai câteva luni cei doi devenind, în mod oficial, dacă se poate spune așa, un cuplu în adevăratul sens al cuvântului. Valerică era tare fericit și, de fiecare dată când ne întâlneam, îmi vorbea numai despre iubirea minunată pe care o trăia.

Că, de fapt, lucrurile nu stăteau tocmai grozav, existând niscaiva probleme în paradisul îndrăgostiților, aveam să aflu cam la jumătate de an de la reunirea prietenului meu cu feblețea sa din tinerețe. Eram singuri la o masă retrasă de pe o terasă, băuserăm trei beri și discutam ca între băieți.

— Ei, și cum e, omule, amorul cu Alina? l-am provocat eu să îmi dezvăluie detalii intime ale relației sale. Este așa cum ți-ai închipuit? Ai realizat acum ce ai pierdut în liceu, când v-a despărțit maică-sa cea rea?

— Cum să fie, Bogdan? A răspuns el, adoptând deodată o atitudine de om blazat. Habar nu am cum e. Mă crezi dacă îți spun că încă nu am făcut dragoste cu iubita mea?

Nu mi-a venit să cred una ca asta. Am rămas perplex auzindu-l.

— Bine, Valerică, dar sunteți împreună de șase luni de zile! m-am revoltat îndată ce mi-am revenit din uimire. Cum de încă nu ați făcut dragoste? Așa ceva este incredibil, iartă-mă că-ți spun, mai ales la vârsta pe care o aveți!

— știu că e greu de crezut, însă Alina mă tot roagă să mai amânăm marele moment, dacă înțelegi. Spune că încă nu e pregătită sufletește și moral, că mai are nevoie de confirmări privind sentimentele mele…

— și tu pui botul la bazaconiile astea cu confirmările? Chiar dacă arată mai tânără decât este, ea are totuși o vârstă, Valerică! Până când să mai amânați? Vreți să deveniți iubiți la 60 de ani’?

— Nu, îți dai seama că nu vrem asta… Eu mi-am dorit să mă culc cu ea încă din prima zi în care ne-am regăsit. și chiar am curtat-o cu asiduitate, am încercat în fel și chip să o conving să facem dragoste…

— Așa, și?

— și… nimic! Abia am ajuns în faza în care ne sărutăm, iar asta se întâmplă destul de rar, numai dacă sărbătorim vreun eveniment deosebit. În rest, ne ținem de mână, ieșim în oraș, mergem la film, la teatru, la expoziții, la concerte, la restaurant… Petrecem mult timp împreună, dar nu în intimitate.

— Of, mi-e așa milă de tine, măi băiete! știu cât de mult ți-ai dorit să te culci cu Alina în liceu și cât de mult tânjești și în prezent… Bănuiesc că treci prin clipe de cumplită frustrare, însă tot nu înțeleg cum de o femeie de 51 de ani mai poate sta pe gânduri atunci când îi bate dragostea la ușă…

Dincolo de faptul că eram stupefiat, îmi compătimeam sincer prietenul. Eu crezusem că Valerică este un om fericit și, când colo, bietul de el trăia în abstinență și în cumplite privațiuni, înghițind în sec atunci când venea vorba de sex. Grea încercare!

Cu toate astea, cei doi erau împreună, dacă mă pot exprima așa, numai de jumătate de an, așa încât nu era totul pierdut. Existau șanse ca la fiecare întâlnire pe care o aveau, Alina să îi cedeze la pat prietenului meu.

Asta însă teoretic; practic, lucrurile au stat altfel. Din păcate pentru Valerică, avea să treacă încă un an și jumătate, iar el tot nu a ajuns să o seducă pe frumoasa, dar alunecoasa Alina. Iar pentru asta, din câte urma să aflu, o mare parte din vină o avea mama ei, adică nimeni alta decât cea care îi despărțise în liceu.

Mda… Hoașca, fiindcă altfel nu pot să o numesc, trăia, avea 83 de ani și era sănătoasă tun. Ea nu numai că îi interzisese fetei sale să își aducă iubitul în casa în care locuiau amândouă, dar, mai mult chiar, îi pusese în vedere să nu cumva să se încurce cu Valerică, fiindcă, chipurile, la fel ca în tinerețe, și acum, în pragul senectuții, el ar urmări doar să o batjocorească și apoi să o abandoneze! Doamne sfinte, ce lunatică!

Într-una din discuțiile din urmă cu ceva timp cu prietenul meu, acesta îmi mărturisea că, dacă nu ar fi foarte îndrăgostit de Alina, ar fi renunțat de mult la relația cu ea. Libidoul său ajunsese la cote atât de mari încât, potrivit spuselor sale, îi venea să se urce pe pereți, și nu altceva. Cum însă era – și este – prins strâns în mrejele iubirii, el continuă să accepte supliciul la care era supus și să trăiască în martiriu, sperând că va veni și ziua în care își va vedea visul cu ochii.

— Bogdan, sunt aproape, nu mai am mult și o conving să mi se dăruiască! mi-a destăinuit el destul de emoționat. Crede-mă că o simt, Alina mă dorește la fel de mult precum o doresc și eu!

— Bine, și atunci, dacă e așa, de ce se încăpățânează să nu îți cedeze, Valerică? l-am iscodit, încercând să par ușor nedumerit, deși cunoșteam motivul pentru care femeia întârzia acuplarea cu bărbatul iubit. În fond, au trecut doi ani și, indiferent ce tâmpenii i-ar băga mă-sa în cap și oricât de mult ar influența-o, ea ar trebui să simtă că sentimentele tale pentru ea sunt curate și sincere.

— Așa e, ai mare dreptate! și, de fapt, chiar într-una din zilele trecute Alina îmi dezvăluia că, în ciuda fitilelor băgate de mama sa și a insistențelor bătrânei ca să nu se culce cu mine, ea s-a convins că nu încerc numai să o seduc, după care să o părăsesc.

— Păi, asta e o veste minunată, prietene! Înseamnă că, în curând, ar trebui să urmeze și marea noapte a contopirii… O meriți pe deplin, după câtă răbdare ai avut.

— Da, sunt convins că, în scurt timp, vom săvârși miracolul iubirii, mai ales că – nu îmi e rușine să-ți spun – deunăzi, în trecere, i-am atins un sân cu cotul, iar Alina nu s-a înfuriat, dimpotrivă, simțind atingerea, s-a îmbujorat și a părut ușor înfiorată.

Ei bine, sincer să fiu, ceea ce am auzit la final nu prea mi-a plăcut, însă nu am zis nimic, căci nu am vrut să îi stric cheful prietenului meu. Dacă după doi ani, de când sunt împreună, Valerică se arăta entuziasmat doar fiindcă a reușit să atingă cu cotul pieptul femeii iubite și dorite, atunci lucrurile nu păreau a fi tocmai în ordine. Sau, cel puțin, mai aveau până să intre pe făgașul normal.

Recent, cu nu mai mult de două săptămâni în urmă, prietenul meu m-a sunat și m-a invitat la un jogging în parc, prilej cu care, într-una din pauzele dintre alergări, atunci când stăteam pe o bancă, a redeschis subiectul, aruncând bomba:

— Bogdan, ține-te bine! Eu și Alina ne-am sărutat franțuzește! Ce zici de asta? A fost minunat, amândoi ne-am excitat foarte tare.

Ce puteam să spun fără să îl supăr? Personal, găseam jalnic faptul ca doi adulți, de 55, respectiv 53 de ani, abia să consume un prim sărut francez după doi ani de relație.

Dar, cum Valerică era în culmea fericirii, nu am vrut să îi ruinez bucuria și m-am abținut de la comentarii răutăcioase.

— Asta e grozav, prietene! am exclamat. E clar că ești pe drumul cel bun, mai ai puțin și o răpui! Dar sfatul meu este să grăbești lucrurile, să bați fierul cât e cald, dacă înțelegi.

— Sigur că înțeleg, Bogdane. Acum e momentul. O să pun presiune pe ea până când va ceda.

Sper din suflet ca prietenul meu să reușească! și mai sper ca scorpia, adică mama Alinei, să nu își mai bage iar nasul unde nu-i fierbe oala. Dar, din păcate, trebuie să recunosc că sunt destul de sceptic în privința asta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE