O simplă căzătură poate cauza o fractură serioasă. Dr. Radu Ciuvică: „Întârzierea recuperării poate duce la pierderea mobilității”

O căzătură aparent banală poate provoca o fractură la nivelul mâinii, mai ales în zona încheieturii. În momentul impactului, forța este preluată de palmă și transmisă către oasele fine ale articulației, care pot ceda.

„Cele mai frecvente sunt fracturile de epifiză distală de radius, adică la nivelul încheieturii mâinii. Radiusul este unul dintre cele două oase ale antebrațului, iar această zonă este cea care cedează cel mai ușor în timpul unei căzături pe palmă”, explică dr. Radu Ciuvică, medic primar Ortopedie și Traumatologie în cadrul Ponderas Academic Hospital.

Încheietura mâinii, cea mai vulnerabilă zonă

Medicii spun că majoritatea acestor fracturi apar după căzături de la același nivel, atunci când o persoană alunecă sau se împiedică și încearcă să atenueze impactul sprijinindu-se în palmă.

În funcție de forța impactului, osul poate suferi de la o simplă fisură până la o ruptură completă, iar fragmentele osoase se pot deplasa. Rezultatul: durere puternică, umflătură și dificultăți majore de mișcare.

Ce alte fracturi ale mâinii pot apărea

Pe lângă fracturile de încheietură, specialiștii întâlnesc frecvent și alte tipuri de leziuni:

• Fracturi ale metacarpienelor, oasele lungi din palmă, provocate de lovituri directe sau accidente sportive; 
• Fracturi ale falangelor, oasele degetelor, întâlnite în accidente casnice sau la locul de muncă; 
• Fracturi cominutive, când osul se sparge în mai multe fragmente și necesită aproape întotdeauna intervenție chirurgicală; 
• Fracturi de stres, mai rare, cauzate de suprasolicitare repetată, în special la sportivi. 

Cine are cel mai mare risc

Deși o fractură poate afecta pe oricine, anumite categorii sunt mai expuse.

Sportivii și persoanele active se confruntă frecvent cu astfel de accidente în urma loviturilor sau căzăturilor. În cazul practicanților de box și arte marțiale apare deseori așa-numita „fractură a boxerului”, care afectează osul asociat degetului mic.

„Un antrenament necorespunzător la sacul de box poate duce la astfel de fracturi, iar aceste accidentări sunt din ce în ce mai frecvente”, spune medicul.

La polul opus se află persoanele vârstnice și femeile aflate la menopauză. În aceste cazuri, osteoporoza și scăderea nivelului de estrogen reduc densitatea osoasă și cresc riscul de fracturi chiar și după traumatisme minore.

„La aceste categorii, fracturile pot apărea chiar și după căzături sau lovituri ușoare”, avertizează dr. Ciuvică.

Semnele care nu trebuie ignorate 

Durerea intensă este primul simptom. La aceasta se adaugă umflarea rapidă a mâinii, apariția vânătăilor și dificultatea de a mișca degetele sau încheietura.

„Durerea intensă, tumefacția, deformarea vizibilă a mâinii sau imposibilitatea de a o mișca sunt semne clare. Dacă există și plagă sau sângerare, este o urgență și pacientul trebuie să ajungă imediat la medic”, subliniază dr. Ciuvică.

În unele situații, pacientul poate auzi sau simți un trosnet în momentul producerii fracturii.

Ce trebuie făcut imediat după accidentare

Medicii recomandă să nu se încerce realinierea osului și nici mobilizarea forțată a mâinii.

Primul ajutor presupune:

• imobilizarea membrului afectat; 
• menținerea mâinii ridicate deasupra nivelului inimii; 
• aplicarea de gheață pentru reducerea inflamației; 
• prezentarea cât mai rapidă la medic. 

Cum se stabilește diagnosticul

După examinarea clinică, radiografia este investigația de bază care confirmă existența fracturii și arată dacă fragmentele osoase sunt deplasate.

„Verificăm dacă există plăgi, ceea ce ar indica o fractură deschisă, evaluăm circulația și funcția nervoasă, iar diagnosticul este confirmat prin radiografii”, explică ortopedul.

În cazurile mai complexe, pot fi necesare investigații suplimentare precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN).

Când este suficient ghipsul și când este nevoie de operație

Pentru fracturile stabile, fără deplasări importante, medicii recomandă imobilizarea în ghips sau orteză timp de patru până la șase săptămâni. Totuși, perioada de repaus poate avea și dezavantaje.

„În timpul imobilizării pot apărea redori articulare și atrofie musculară, iar recuperarea începe efectiv abia după îndepărtarea ghipsului”, precizează dr. Ciuvică.

În cazul fracturilor instabile sau cu fragmente deplasate, intervenția chirurgicală este considerată soluția optimă.

„Tratamentul chirurgical este preferat în multe cazuri, mai ales la pacienții activi. Fixarea cu plăci și șuruburi permite reluarea mișcării mult mai rapid și evită efectele negative ale imobilizării prelungite”, afirmă specialistul.

Potrivit medicului, operația stabilizează fractura în poziția corectă și reduce riscul unei vindecări defectuoase. În plus, recuperarea poate începe mai devreme, ceea ce ajută la păstrarea forței musculare și crește șansele unei reveniri rapide la activitățile de zi cu zi sau la sport.

Recuperarea începe cât mai repede

Indiferent de tratament, recuperarea medicală joacă un rol esențial. Kinetoterapia ajută la recâștigarea mobilității, forței și coordonării mâinii și trebuie începută cât mai devreme, după recomandarea medicului.

„Unii pacienți amână exercițiile de teamă că vor simți durere. Însă întârzierea recuperării poate duce la pierderea mobilității și, în cazuri extreme, chiar la necesitatea unei noi intervenții chirurgicale”, avertizează dr. Ciuvică.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE