- Dincolo de pasiunea pentru inovație, lui Andrei Dulgheru îi place să călătorească, iar experiențele trăite le documentează în vloggurile sale.
- Pe parcursul anilor de studiu, tânărul ploieștean a obținut două medalii la olimpiade internaționale și 12 premii la concursuri și sesiuni de comunicări științifice desfășurate în România.
- Aceste realizări i-au adus mai multe burse și granturi, atât din partea statului român și a Universității Petrol-Gaze din Ploiești, cât și din partea unor parteneri din mediul privat.
Nu am fost într-un tur controlat – am filmat pe străzi, în bazaruri aglomerate, în sate, școli și parcuri.
Cuprins:
50 de țări, în 4 ani: „Viața nu înseamnă doar resorturi de lux și postări pe Instagram”
În ultimii 4 ani, Andrei Dulgheru a călătorit în peste 50 de țări, multe dintre ele considerate „periculoase”. Fiecare etapă a acestor experiențe a fost documentată pe canalul său de YouTube, cu scopul de a arăta publicului din România realitatea dincolo de prejudecăți.
„Despre destinațiile pe care le-am ales, pot spune doar că le-am simțit chemarea. După 20 de ani în care, alături de familia mea, am avut privilegiul de a explora o bună parte din locurile turistice și convenționale ale lumii, am înțeles că viața înseamnă mai mult decât resorturi de lux și postări pe Instagram”, a explicat Andrei.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_88b1986b9c8a55f4378b20d25a933c12.jpg)
Tot ce era convențional și turistic mi se părea lipsit de identitate, de autenticitate, controlat, artificial și gândit să te limiteze. Experiențele deveniseră repetitive, indiferent de țară. De cele mai multe ori, singura diferență era prețul.
Este și motivul pentru care într-un top al preferințelor sale la capitolul țări vizitate se numără zone aride, sărace din punctul de vedere al nivelului de trai, dar bogate pe linie de cultură și tradiții.
Cum a ajuns în Afganistan
Cu un buget de 700 de dolari, a reușit să acopere toate zborurile internaționale din această călătorie: București – Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), Abu Dhabi – Islamabad (Pakistan), Islamabad – Kabul (Afganistan), Kabul – Dubai și Dubai – București.
Viza turistică pentru Afganistan l-a costat în jur de 80 de dolari.
Cu un buget de aproximativ 70 de dolari pe zi, și-a acoperit toate cheltuielile de bază: mâncare, cazare, șofer local, suveniruri și transport intern.
Andrei a vizitat, luna trecută, mai multe zone din Afganistan, inclusiv Kabul, Maidan Wardak și Bamiyan (centrul și estul țării). A ajuns din sate izolate, unde viața pare încremenită în timp, până în districtul Shahr-e-Naw din Kabul.
Sentimentul că aproape tot ce știam despre Afganistan, ca european, venea din ce spun alții, fără să fi pus vreodată piciorul acolo, m-a împins să plec.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_f3007858113c72442158496db4a1645a.jpg)
În Afganistan, el a trăit și bune și rele. A înțeles ce înseamnă sărăcia lucie și lipsa aproape totală a serviciilor medicale, diferența din punctul de vedere al educației care se face între băieți și fete, dar și cum e ca cineva care deține o armă să îți poată decide soarta, undeva, în mijlocul pustietății.
„Nu mi-a fost teamă. Am fost în Mali și Mauritania”
„Dacă n-aș fi avut deja multe experiențe similare, probabil aș fi simțit teamă. Dar în trecut am vizitat țări precum Turkmenistan, Republica Arabă Democratică a Saharei de Vest sau regiuni din Sahel, precum Diéma, în Mali, sau Choum, în Mauritania, unde prezența militară e la fel de copleșitoare”, a explicat el. „Sunt obișnuit cu soldați și arme automate în jurul meu, cu scanere de bagaje la intrarea în hoteluri, pază înarmată la intrare, controale sub mașină cu detectoare de bombe și legitimări repetate când călătorești între regiuni”, adaugă Andrei.
„Șansele de a fi jefuit sau agresat în capitala Kabul sunt mai mici decât în multe capitale europene”, a declarat studentul. Legea Sharia, o interpretare strictă a legii islamice, a redus criminalitatea.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_4948ef602e67c1b00d206a1b1a7adcf4.jpg)
Am fost martor la o scenă șocantă: doi bărbați cu saci pe cap, legați la mâini, escortați de patru soldați talibani, erau plimbați într-un portbagaj deschis de mașină chiar prin centrul Kabulului. Era un mesaj vizibil pentru toată lumea: „Asta pățești dacă furi, înșeli sau agresezi.
„După ce ieși din capitalele de provincie, aproape nimeni nu mai are acces la educație”
Accesul la educație este limitat, mai ales în zonele rurale. „După ce ieși din capitalele de provincie, aproape nimeni nu mai are acces la educație”, a explicat Andrei.
În satele uitate ale Afganistanului, unde casele încă poartă urmele gloanțelor, iar maidanul e plin de steaguri talibane și pietre funerare nemarcate, care indică locul de odihnă al victimelor și soldaților căzuți în ultimele două decenii, educația este aproape inexistentă.
Pentru un copil născut acolo, cea mai mare șansă este un program de un an în care învață să citească, să numere și câteva cuvinte de bază în engleză.
Andrei a vizitat o școală mixtă: „Băieții stăteau în partea stângă a clasei, fetele în dreapta. Paradoxal, erau mai multe fete decât băieți. Când am întrebat-o pe profesoară de ce, mi-a spus ceva ce m-a cutremurat: pentru că educația nu continuă, băieții ajung să muncească de mici, în special în cariere de marmură sau în mine. Fiind mai mici de statură, pot intra în spații înguste și periculoase unde adulții nu pot ajunge. În schimb, fetele rămân acasă, iar familiile le oferă această minimă educație, considerând că, fiind viitoare mame, e important să știe măcar să citească și să scrie”.
Sistemul de învățământ
Până la vârsta de 12 ani, băieții și fetele învață împreună. După aceea, școlile devin separate pe criterii de gen. Mulți afgani optează pentru învățământul privat, pentru că sistemul de stat este la pământ. Profesorii din școlile de stat sunt adesea doar pe hârtie, nu se prezintă la ore. De aceea, apar multe școli private, unele cu doar 10 elevi în apartamente.
Problema reală apare la nivel universitar. Universitatea din Kabul nu are suficiente cadre didactice pentru a susține un sistem educațional separat pe genuri. Fetele care vor să obțină o diplomă universitară au ca opțiuni studiile online, programele IF/FR (individual/ fără frecvență): „În Turkmenistan, de exemplu, anul trecut am întâlnit o studentă din Afganistan care, la fel ca mine, studia ingineria petrolului și gazelor”.
Femeile muncesc în Afganistan, doar că separat de bărbați. De exemplu, ambele surori ale prietenului meu Farid din Kabul sunt medici, însă lucrează exclusiv cu femei și fete, într-un spital dedicat lor. Există malluri și bazaruri unde femeile au propriile lor afaceri și vând doar altor femei. Sunt profesoare, lucrează în restaurante, in aeroporturi, ori sunt învățătoare.
Dacă o femeie părăsește provincia, are nevoie de un însoțitor bărbat: „Dar, sincer, la cât de periculoase sunt unele drumuri montane, nici eu, ca bărbat, n-aș merge singur. Este absolut rezonabil să fii într-un grup de cel puțin două persoane”.
„Sistemul medical este praf”
Sistemul medical este „praf”. Medicamentele se vând fără rețetă, iar în farmacii lucrează simpli vânzători, nu farmaciști”.
Orice medicament este disponibil și poate fi cumpărat în cantități mari, fără nicio restricție. Oamenii se tratează „după ureche”. La sate, nu există noțiunea de servicii medicale, cel mult poate fi găsit câte un cort de la ONG-uri.
Andrei a subliniat că există reguli stricte privind ținuta și comportamentul în public. De exemplu, fumatul pe stradă este interzis, iar muzica dată tare în mașină trebuie evitată.
- De la preluarea puterii, în august 2021, talibanii au emis peste 20 de decrete care vizează femeile, interzicându-le educația, locurile de muncă și limitându-le vizibilitatea publică. Recent, culturista braziliană Nathalia Santoro a călătorit 10 zile prin Afganistan pentru a documenta viața femeilor sub regimul taliban. Sportiva a descris țara ca un loc de „frumusețe și brutalitate“ și a menționat că femeile sunt private de drepturi de bază, dar rămân puternice și merită atenția lumii.
A filmat, fără să-și dea seama, un punct de control
Singura situație tensionată pe care Andrei a trăit-o în Afganistan a fost în Kabulul Vechi. Filma în aglomerația bazarului și, fără să-și dau seama, a surprins un punct de control. N-a observat semnalul făcut de soldat și a continuat să filmeze: „Cinci minute mai târziu, un bărbat mascat, cu Kalașnikovul în mână, m-a bătut pe umăr. Nu vorbea paștună, dar mi-am dat seama imediat ce voia. M-a condus înapoi, am șters secvența video cu punctul de control și apoi m-au lăsat să plec”.
Pe străzi, „de multe ori, ești la mila ofițerilor, iar, deși cei cu care am interacționat eu au fost politicoși, faptul că cineva în mijlocul pustietății deține o armă și îți poate decide soarta contribuie la un nivel constant de stres”.
Ținută și reguli peste reguli
„Ținuta trebuie să fie decentă și modestă: atât bărbații, cât și femeile trebuie să poarte haine largi care acoperă corpul complet – pantaloni lungi și cămăși cu mânecă lungă sau salwar kameez tradițional pentru bărbați. Femeile, deși nu toate poartă burqa albastră devenită simbol internațional, preferă în general rochii lungi și un șal pe cap. În multe cazuri, acest șal lasă totuși părul la vedere, deci nu poate fi considerat un hijab în sens strict”, spune Andrei.
Există și alte reguli importante: fumatul pe stradă este interzis, mai ales în luna sfântă a Ramadanului. Muzica dată tare în mașină, mai ales în apropierea punctelor de control ale talibanilor, este de evitat. Alcoolul, drogurile sau orice alte substanțe care alterează starea sunt complet interzise. Nu ai voie să stai la hotel cu o persoană de sex opus dacă nu poți dovedi că sunteți căsătoriți. Același lucru se poate aplica și dacă ieșiți împreună la restaurant.
Andrei Dulgheru consideră că experiența sa a fost „una dintre cele mai umane și autentice” din călătoriile sale, chiar dacă cei 20 de ani de război care au lăsat urme adânci. Infrastructura este distrusă în afara capitalei. Drumurile poartă și astăzi semnele bombardamentelor, iar în afară de capitalele de provincie, școlile, spitalele și instituțiile publice sunt aproape inexistente.
„Afganistanul nu este, clar, o destinație pentru începători
Întrebat dacă ar recomanda și altora o aventură într-o astfel de țară, tânărul a precizat: „Afganistanul nu este, clar, o destinație pentru începători. Birocrația e prezentă la fiecare pas. În fiecare provincie trebuie să te înregistrezi la biroul local al talibanilor. Engleza nu este vorbită aproape deloc, autoritățile nu poartă uniforme, iar unul dintre primele lucruri pe care le înveți este că nu orice persoană cu armă pe stradă este neapărat taliban”.
Cu respect, răbdare și deschidere, poți trăi una dintre cele mai transformatoare și autentice aventuri ale vieții tale
În Maidan Wardak, a fost invitat la un grătar de către soldații talibani și a jucat volei cu ei pe marginea drumului, iar în Bamyan, i s-au deschis porțile ruinelor statuilor lui Buddha chiar și în afara programului oficial.
:quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/06/afganistan-3-1.png)
Vezi Rezultate BAC 2025 – notele la Bacalaureat 2025 au fost afișate! Cum depui contestație la BAC 2025 – model contestație!
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_baf396da0bd72189054210db8fc64a2f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_50cf2d4e94cdf65ec3439baa4e4de752.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_197828ef6ac102045a69d75aee5bfd14.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_ee054ec0f4a14290921d665db6e45720.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_a781334dcf6443e531704693ff73a92c.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_06499203f8c804acfb3f8a1258329ef7.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_d7a94eb5d34b6ceea0c709dde7fac0f9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_d66c8bf4b7ba403b4b2536beedeb3363.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/233_7394912e2fb15a867bdc115a831a937f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/278_97bdc03bb10c5f88ecc46e5e39d8ceca.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_2381c71f4ec384526173657aa5a671fe.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_adbd44b762c676fe65c55cb2e95128d9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_17d5564212c120126d363265e54dc4d9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_c49949ea89ae2ff5933ce8978246834c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_16e0fa4e0e37eb0d14a43ad7d99733cf.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_439ef289ea7183c2e15d74cec04a9046.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_b9424f1cb3e4ab0f8649fa2d8c72bc1a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_0cd78c6144875336c825fc1feec7a567.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.