Portretul mai puțin cunoscut al lui Philip Roth. O nouă biografie dezvăluie felul în care scriitorul american a tratat femeile din viața sa

„Mereu, totul se rezuma la femei”, scrie Blake Bailey în cartea sa, „Philip Roth: The Biography”, care va fi publicată la începutul lunii viitoare.

Biografia oferă amănunte relatate chiar de faimosul scriitor înainte de moartea sa în 2018, în numeroasele sale interviuri cu autorul cărții, Blake Bailey, pe care Roth l-a instruit: „Nu vreau să mă reabilitezi, vreau să mă faci interesant”. (Citatul este acum epigraful biografiei de peste 900 de pagini).

Prima femeie din viața lui Roth a fost mama sa, Bess, atât de iubitoare, încât nicio altă femeie nu s-a mai putut ridica la înălțimea așteptărilor. „Cel care este iubit de părinți este un conchistador”, spunea Roth.

În ciuda antisemitismului prezent în societatea americană în acea perioadă, scriitorul își amintește de copilărie ca de un sanctuar. Newark-ul era pentru el ca Dublinul pentru James Joyce, un loc de unde a evadat, dar nu a plecat, de fapt, niciodată.

În facultate, Roth a descoperit plăcerea de a scrie, moment în care a abandonat planul de a deveni avocat.

„Bibliografie ziua, femei noaptea”, cam așa suna ideea de viață a lui Roth, care însă, la 23 de ani, a întâlnit-o pe Maggie Martinson, prima dintre cele două „catastrofe” maritale.

Recomandări

Clotilde Armand, trimisă în judecată în ziua în care și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat. De ce e acuzată și cum a reacționat

„O ratată, cu patru ani mai în vârstă decât mine”, așa cum a descris-o ulterior, Martinson era mai tumultuoasă decât orice altă iubită anterioară a lui Roth. Dar asta era și ideea, scriitorul a văzut-o ca pe un test de maturitate.

Doar că în momentul în care deja devenea faimos, mulțumită primei cărți, „Goodbye, Columbus” („La revedere, Columbus”), el se săturase deja de Martinson.

„Nu este corect”, a spus aceasta, suspectând pe bună dreptate că el avea deja relații cu alte femei. „Tu ai totul, iar eu nu am nimic și acum crezi că te poți descotorosi de mine”, i-a spus ea.

De aceea, într-o tentativă de a-l ține aproape, femeia l-a păcălit spunând că este însărcinată și i-a spus că va accepta un avort, dacă Roth promite să se căsătorească cu ea, lucru pe care el l-a făcut, menționează cartea.

A avut nevoie de trei ani pentru a descoperi că a fost mințit și, furios că a fost păcălit așa de ușor, a început procedurile de divorț. Doar că Maggie a murit într-un accident de mașină, iar Roth a scăpat de povara de a împărți cu ea veniturile, care în acel an ajunseseră la 800.000 de dolari (echivalentul a 6 milioane de dolari acum).

Deși ușurat că a scăpat de haosul generat, el a continuat să se răzbune în scris, în lucrările de ficțiune, botezându-și fosta soție „maimuța”, din cauza picioarelor butucănoase, sau folosindu-și alter ego-ul literar, pe Nathan Zuckerman, pentru a-și exprima disprețul față de vaginul ei „uscat și decolorat”, scrie The Guardian, citând biografia.

Recomandări

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul său: „Vor deveni cu siguranţă o ţintă”

Versiunea descrisă de Bailey în cartea sa prezintă felul în care a văzut Roth această relație, dar autorul folosește și extrase din jurnalul lui Maggie, în care aceasta realiza că „lui Philip nu îi pasă de mine – doar îi pare rău pentru mine”.

Nici a doua căsătorie a lui Roth, cu Claire Bloom, nu a decurs prea bine, judecând după ce a scris aceasta în cartea sa de memorii „Leaving a Dolls House” („Părăsind o casă de păpuși”).

Inițial, el își consideră a doua soție „un minunat suflet-pereche”, care l-a salvat dintr-o perioadă de dureri atroce, cauzate de o problemă cu spatele, care l-a chinuit toată viața. Dar armonia nu a durat.

Lui Roth îi displăcea fiica lui Bloom, Anna, care trăia împreună cu ei la Londra. Iar Bloom se simțea izolată la ferma uriașă a lui Roth din zona rurală a statului Connecticut.

Printre multele motive de nemulțumire s-a aflat și avansul făcut de Roth către prietena lui Anna, Felicity, care le-a scandalizat pe toate cele trei femei.

Roth însă nu a considerat că incidentul merită scuzele sale. „Ce rost are să ai o fată drăguță în casă dacă nu poți face sex cu ea” („Whats the point of having a pretty girl in the house if you dont fuck her”), a spus el, potrivit biografiei.

Recomandări

Emmanuel Macron spune că „Europa ar putea muri”. Propunerile șefului statului francez pentru recăpătarea „autonomiei strategice”

Cele mai multe dintre relațiile lui Roth au fost însă cu femei mai tinere.

„Aveam 40 de ani, iar ea avea 19 ani. Perfect”, spunea el despre una dintre tinere. Iar diferența de vârstă a continuat să crească, pe măsură ce el a îmbătrânit.

The Times scrie, citând biografia, că în perioada în care era profesor la Universitatea din Pennsylvania, în anii 1970, studentele care se înregistrau târziu pentru seminarul lui foarte căutat erau selectate pe baza aspectului, nu doar a inteligenței, de un asistent care a admis ulterior că juca rolul de „pește” pentru Roth.

Scriitorul avea o teorie cum că interesul sexual dispare după doi ani, dar relația sa de 19 ani cu Inga Larsen (nume fictiv, n.r.), cea care i-a servit drept model pentru Drenka, în „Sabbaths Theater” („Teatrul lui Sabbath”), pare să îl contrazică.

Printre femeile cu care a flirtat sau pe care le-a cunoscut drept prietene s-au numărat Jackie Kennedy, Mia Farrow, Ava Gardner și Barbra Streisand.

Alte femei nu sunt numite sau primesc un pseudonim. În schimb, în carte sunt nominalizate Alice Denham, model Playboy sau Ann Mudge, pe care a părăsit-o deoarece „blândețea ei începuse să îl plictisească”.

Dacă admiratorii lui Roth vor considera că aceste realități sunt greu de acceptat, detractorii nu pot ignora cât de conjugal și generos putea fi scriitorul, notează The Guardian.

Așa cum nu pot ignora nici faptul că fostele iubite vorbesc cu căldură despre el sau că l-au vizitat pe patul de moarte. Sau cum scriitoare precum Zadie Smith, Nicole Krauss și Mary Karr sunt admiratoare ale sale.

„Nu-mi place felul în care scrie despre femei”, spunea în 2012 scriitoarea Nell Freudenberger. „Și nu îmi place felul în care sunt eu atunci când mă plâng de treaba asta”, mărturisea ea.

Când aceste nemulțumiri au apărut, încă de acum 40 de ani, Roth a fost furios. „Feminismul este noua formă de afirmare a neprihănirii”, a spus el.

Nu că aceste critici ar fi încetat. Într-o recenzie a cărții „The Dying Animal” („Animal pe moarte”), în 2001, scriitoarea și jurnalista Linda Grant observa că în scriitura lui Roth există „un dispreț sumbru pentru femei, o repulsie care nu poate fi descrisă decât prin cuvântul misoginie”.

În 2011, scriitoarea și editoarea australiană Carmen Callil s-a retras din juriul Premiului Booker în semn de protest după ce Philip Roth a fost cel premiat.

Relatarea lui Bailey despre ultimii ani de viață ai lui Roth, după ce acesta s-a lăsat de scris, este emoționantă.

Scriitorul a reînviat noi prietenii, dar a continuat și relațiile cu femei tinere. Doar că, menționează biografia, nimic nu se mai întâmpla în pat, cu excepția îmbrățișărilor.

Nemulțumirea lui Roth cu privire la faptul că nu primise încă Nobelul pentru literatură s-a îndulcit și a făcut loc ironiei. Întrebat ce părere are despre faptul că Nobelul pentru literatură a mers la Bob Dylan (în 2016), el a glumit: „E în regulă, dar anul viitor sper să-l primească Peter, Paul and Mary”.

Urmărește-ne pe Google News