“Poate că povestea mea poate părea tristă. Dar este un câmpei din viaţă, pe care-l spun cu mândrie. Chiar dacă durerea din suflet nu-mi dă voie să mă bucur aşa cum aş fi vrut de fericirea de a fi mamă.

Eşec după eşec

Trecusem deja prin două încercări ale soartei când l-am adus pe lume pe Cristian George. Am mai născut două fetiţe, care au murit la doar o zi de viaţă. Medicii mi-au spus atunci că nu voi mai putea avea copii, cel puţin nu în România. Întâmplarea a făcut ca soţul să ajungă în Germania, din dorinţa de a ne asigura un viitor mai bun. Aşa am avut şansa să-l urmez, după doar câteva luni de la plecarea lui. Şi iată că Dumnezeu a vrut ca, acolo, să vadă lumina zilei Cristian, darul nostru nepreţuit. Am revenit în ţară, pe când micuţul avea cam 6 luni.

Din nefericire, ceva mai târziu, în urma unei otite netratate, după cum au spus medicii, copilul meu şi-a pierdut auzul. Am umblat pe la diverşi specialişti, am ajuns să-l operăm şi de polipi, dar adevărul crud nu ne-a iertat: Cristi nu va auzi şi nu va vorbi niciodată. Vestea ne-a lovit ca un trăsnet şi am plâns necontenit, întrebându-mă de ce tocmai copilul meu trebuie să sufere astfel. Doar l-am dorit atât de mult!

Citește mai departe pe libertateapentrufemei.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.