Prima iubire a fost cea adevărată și a devenit căsnicie

Nu am iubit decât la vârsta de douăzeci și șase de ani. Mă refer la iubire veritabilă, nu la amorurile fugitive care multora le presară viețile. Desigur, eu mai avusesem relații cu fete, chiar de durată câteva dintre ele (de până la un an), însă cu Carmen a fost altceva.

Eram coleg cu ea la un call-center din Constanța, oraș în care locuiam amândoi. La serviciu, mă păstram încă rezervat în privința ei, dar anumite mesaje „subliminale” îmi spuneau că se țese ceva între noi. Mai eram coleg cu alte douăzeci de fete, dar ea mi se părea specială și îmi lăsa senzația că și eu îi par ei deosebit, între toți ceilalți treizeci de masculi din call-center. Eu, supremul!

Într-o zi de sâmbătă, când eram amândoi liberi, am reușit s-o scot la o cafea. Trebuie să vă spun că mie îmi place cafeaua în combinație cu coniacul. De data aceea, ca să nu fac o impresie proastă, m-am abținut de la alcool. Am făcut economie și de cuvintele șmecherești.

Carmen avea douăzeci și doi de ani și tot atâtea fațete ale grației feminine. Vis în carne și oase. Cafeneaua, găzduită de o clădire veche de un secol, avea ceva romantic ce i se adăugase chiar atunci: rochia de mătase a însoțitoarei mele. 0 frumoasă și clasică rochie roșie, a cărei ușoară atingere (pe drum) m-a înfiorat, iar auzul meu participa și el la înfiorare, căci nimic nu-i mai plăcut auzului decât foșnetul unei rochii de mătase, cu condiția să fie în ea o persoană adecvată.

— Te simți bine aici, cu mine? m-a întrebat ea cu aerul că aveam ceva.

I-am zis:

— Mă simt întotdeauna în largul meu. Sunt un om plin de resurse.

M-a iscodit despre ce îmi plăcea să fac în afara orelor de serviciu. Oare îmi plăcea să dansez? Am răspuns că eram dispus să fac orice, dar poate că nu încă. I-am spus că am talent de chitarist, de actor și de pictor. Poate mă tenta să ies și cu alte fete? Răspuns:

— Nu! Nici n-aș avea timp. Sunt și instructor de fitness.

— Dacă ai atâtea talente, Sergiu, de ce lucrezi la un nenorocit de call-center?

— Destinul a vrut să te întâlnesc pe tine, Carmen.

Cu asta, am dat-o gata. A renunțat la falsa nepăsare și a început să se uite la mine cu niște ochi plini de un candid interes feminin. Nu cred că mă suspecta de ironie. Băuserăm cafea turcească, făcută la ibric. Când mi-am terminat cea de-a doua cafea, am început să privesc în ceașcă. Dar știți cum? Fix!

— știi să ghicești în zaț? a întrebat Carmen.

— De când eram de-o șchioapă.

— Poți să-mi ghicești viitorul?

Am săvârșit o lungă pauză, o tă-cere plină de semnificații lăsate la latitudinea ei, după care am rostit pe un ton grav:

— Dragă Carmen, trebuie să mă uit în ceașca ta.

A băut ultima gură de cafea și mi-a dat ceașca. Iarăși tăcere plină de semnificații…

— Ceașca ta, prințeso, spune că viitorul tău este alături de mine. Se potrivește cu ce spune ceașca mea.

— Asta-i vrăjeală! s-a rățoit ea.

— Vrăjeală, nevrăjeală, așa văd eu. După episodul cafelei, am dus-o la Siutghiol și am plimbat-o cu șalupa. Curentul îi răvășea pletele. Părea din ce în ce mai captivată de faptul că eram împreună. Părea chiar fericită. Nu mai zic de mine…

înclin să cred că zarurile au fost aruncate chiar de la acea primă întâlnire. Am continuat să ieșim amândoi prin locuri romantice, iar întâlnirile noastre au devenit calde și apoi fierbinți: săruturi, îmbrățișări… Ii tot spuneam că suntem suflete-pereche. și îmi tot spunea că nu mă crede, până într-o seară de Septembrie, când a arătat că mă crede: mi-a acceptat cererea în căsătorie.

A trecut aproape un an de când suntem soț și soție, dar iubirea noastră inițială nu dă semne de oboseală, dimpotrivă, pare să crească, să frizeze infinitul. E ceva ca-n basme.

— Cât de mult mă iubești, Sergiu? mă întreabă ea, deseori.

— Până dincolo de cer!

— E un clișeu, dar eu îl simt în suflet.

Eu îmi iubesc nevasta ca pe lumina ochilor, este purul adevăr, vă rog să mă credeți. Aceasta este toată povestea mea – și scuzați-mi stângăcia și graba; nu prea mă pricep la scris, e prima oară când încerc ceva de genul acesta. Aspir însă la publicarea poveștii mele, căci este sinceră.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE