Turturica este o pasăre îndrăgită pe plaiurile mioritice, numele speciei în română venind chiar de la cântecul pe care aceasta îl are. Turturica seamănă destul de mult cu un porumbel, dar este mai mică. Descoperă lucruri interesante și legende despre turturică!
Cuprins:
Turturica sau turtureaua este o specie de păsări ce are denumirea științifică de Streptopelia turtur. Este o pasăre migratoare, din familia columbidelor. Potrivit Societății Ornitologice Române, numele genului provine din cuvintele grecești streptos - răsucit sau colier și peleia - denumire pentru unele specii de Columbidae. Numele de specie - turtur- reprezintă o onomatopee, cu referință la sunetul pe care îl scoate specia.
Turturica are o lungime de 26–31 cm și o greutate de 150 g, este mai mică decât guguștiucul. Masculul este puțin mai mare decât femela. Corpul este subțire, coada alungită, aripile lungi și ascuțite.
Capul și creștetul capului la turturică sunt de culoare albastru-cenușiu. Penele din spatele capului prezentă adesea vagi margini. Spatele și tectricele au o culoare cafeniu-roșie, dar cu centrul penelor negru, dând acestei părți un aspect foarte solzos.
Potrivit AJVPS, turturica are părțile laterale ale gâtului cu dungi albe și negre repartizate în 3-4 rânduri. Gâtul și pieptul sunt roz-violaceu sau cenușiu-roz. Abdomenul și restul părții inferioare sunt albicioase, mai deschise decât la guguștiuc. Coada este lungă, rotunjită, neagră, bordurată cu alb pe margini, cu excepția rectricelor centrale. Ochiul galben este înconjurat de un inel roșu. Ciocul este brun. Picioarele sunt roșu-vișinii.
În perioada împerecherii, masculul turturică scoate cunoscutele sunete ,,turr-turr-turr”, urcă în zbor glisant și coboară din nou. Cuibul ei este format din crengi prin care ouăle se întrevăd de jos. Este instalat pe copaci și arbuști, la înălțimi care variază între 1 și 5 m. În general, clocește o singură dată pe an.
Turturica trăiește în jumătatea vestică a Palearcticii, de la Atlantic până în stepele Asiei centrale. În nord ajunge până în zona Țărilor Baltice, iar în sud cuibărește și în nordul Africii. Iernează în Africa Sub-sahariană .
În România, turturica cuibărește pe întreg teritoriul țării, în zonele de câmpie și dealuri joase. Sosește de obicei la începutul lunii aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile august-septembrie. Este migratoare pe distanță lungă, iernând în Africa Sub-sahariană.
Cuibărește în păduri deschise de foioase din zone joase cu subarboret abundent din apropierea zonelor agricole, zăvoaie, desișuri de tufe cu arbori sau aliniamente cu subarboret abundent. În zonele de iernare este prezentă în zone semi-deschise, precum și stepă și semi-deșert; ocupă și habitatele cu plantații de măslin, palmieri, salcâm și tufărișuri.
Se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, în special semințe, pe care le adună de pe sol. Ocazional consumă și nevertebrate: insecte, pupe, râme și melci mici.
Puii sunt hrăniți de părinți o perioadă de patru săptămâni, apoi încep să zboare și își caută singuri hrana.
Daniel9090 29.01.2024, 15:07
este o pasăre mică și grațioasă, apreciată în multe culturi pentru frumusețea și comportamentul său
Daniel9090 29.01.2024, 15:08
Turturica este cunoscută pentru cântecul său duios și melodios
Daniel9090 29.01.2024, 15:08
Cântecul turturicii este adesea asociat cu primăvara și cu romantismul
Daniel9090 29.01.2024, 15:09
turturica are un aspect elegant și atrăgător
Daniel9090 29.01.2024, 15:09
Turturica este cunoscută pentru comportamentul său legat de formarea cuplului