Un gest cavaleresc i-a distrus viața

Neluțu, fratele meu mai mic, a fost întotdeauna altfel decât noi, băieții. Era rușinos ca o fată mare, milos și sărea în ajutor oricui, fără să aștepte mulțumire. De câte ori nu m-am supărat pe el… De fiecare dată când îl muștruluiam, el ridica din umeri, zâmbea și mă dezarma.

— Bă, tu ar trebui să te faci popă sau călugăr, îi spuneam, în glumă. și-mi trecea de fiecare dată supărarea. Nu plecam niciodată fără el în vacanțe sau în excursii. De fapt, toți prietenii mei îl iubeau. în felul lui, Neluțu era și simpatic, îi plăcea să glumească de unul singur pe seama lui, iar fetele din grupul nostru țineau foarte mult la el. La 18 ani, când era în clasa a XII-a, nu avusese încă nicio prietenă și nu sărutase nicio fată. îl luam deseori în tărbacă pentru asta. El se amuza împreună cu noi, firește.

După ce eu am intrat la facultate și am plecat din oraș, Neluțu își petrecea mai tot timpul citind. După ce a dat bacalaureatul, am insistat să vină să stea cu mine și să facă aceeași facultate, să fim iar împreună. Neluțu m-a ascultat. Ne despărțea numai an, așa că mai aveam destul timp de distracții, mai ales că toți din gașcă aveam de gând să ne înscriem și la masterat. Ne vedeam de treabă, luam examenele, dar aveam vreme și să ne simțim bine.

În weekenduri, ne duceam în cluburile unde vin mai mult studenții și erau mai pentru buzunarul nostru. Silviu, unul dintre prietenii mei, student la Geologie, ne-a invitat într-o vacanță de vară să mergem cu el în prospecțiuni prin țară. Era o idee bună pentru vacanță și ne-o și puteam permite, dormeam pe la oameni, prin cabane, mâncam pe la stâne, oricum nu aveam nevoie de bani mulți. Ne-am adunat aproape tot grupul. Numai Sânziana a lipsit. Sânziana a fost prima dintre noi care s-a așezat la casa ei și în vara aceea aștepta să nască. I-a fost ciudă rău că nu putea umbla cu noi pe coclauri, dar i-a trecut supărarea după ce s-a trezit cu copilașul ei în brațe. Ne-a trimis poze cu bebelușul îndată ce a venit pe lume. Soțul ei a vrut să filmeze nașterea, dar, când să vadă copilul lumina zilei, a leși-nat. Sânziana a rugat-o pe una dintre asistente să-l filmeze leșinat și ne-am amuzat luni de zile pe seama asta.

Așadar, iată-ne plecați prin munți, străbătând sate și comune, cunoscând oameni de tot felul, mai primitori sau mai ciufuți. La un moment dat, am ajuns într-o comună unde se făceau pregătiri pentru o nuntă mare, a fetei primarului. Era întins un cort mare, toată lumea participa, își aducea contribuția cumva. Primarul ne-a primit în biroul lui, așa am aflat că fusese coleg de liceu cu unul din-tre profesorii lui Silviu, și ne-a invitat să fim și noi nuntași.

„0 petrecere e oricând bine-venită”, ne-am spus și, în ziua cea mare, iată-ne în păr la nuntă. Mesele erau pline până la refuz cu tot felul de bunătăți, gospodinele care le pregătiseră ne-au pus și la pachet, să avem ce mânca pe drum, am cântat și am dansat în cor cu nuntașii până s-a luminat de ziuă, iar a doua zi spre seară am luat-o de la capăt. Nunta a durat trei zile, ca-n povești.

Cum era de așteptat, Neluțu s-a lipit de o fetișcană ce părea mai amărâtă, îmbrăcată sărăcăcios, care stătea tot timpul cu ochii plecați. Neluțu a zărit-o imediat, stătea singură-cuc în colțul unei mese. S-a dus la ea și a între-bat-o de ce e tristă. Ea l-a privit cu niște ochi negri, mari și înlăcrimați, și i-a spus: „Mă tem că pe mine n-o să mă invite nimeni la dans, nu sunt îmbrăcată frumos și nici frumoasă nu sunt.”. Cum era de așteptat, lui Neluțu i s-a înmuiat inima și nu s-a mai desprins de ea cât a durat nunta. Au stat de povești, au dansat și, când totul s-a terminat, iar noi trebuia să ne vedem de drum, și-a luat la revedere de la ea. La plecare, primarul ne-a spus, pe scurt, povestea Smărăndiței, fata de care se apropiase Neluțu.

— E o amărâtă. Părinții i-au murit și acum stă și muncește în gospodăria uneia dintre surorile maică-sii, o țin ca pe o slugă. Bărbatul mătușii ei e un neisprăvit, gurile rele zic că intră deseori peste ea nopțile și o siluiește. Am încercat s-o trag de limbă, dar îi e frică să vorbească, așa că nu am cum s-o ajut. M-am oferit s-o trimit la școală, la oraș, dar m-a refuzat. Nemernicul acela n-o lasă din mână.

Noi ne-am văzut de drum, am avut parte de o vacanță plină de aventuri, iar în toamnă, ne-am întors la cursuri. Pe Neluțu l-am surprins de multe ori cu gândurile aiurea și am început să glumim pe seama lui. „Neluțu e îndrăgostit!”, strigam la el toată ziua. În primăvara următoare, Neluțu a fost chemat la decanat. Ne-am mirat cu toții. M-am dus cu el, să văd despre ce vorba. Când a ieșit din biroul decanului, Neluțu era desfigurat.

— Ce s-a întâmplat, omule?

în urma lui, au ieșit din birou un bărbat și Smărăndița, care părea că stă să nască. Am intrat valvârtej în biroul decanului și am început să strig:

— Domnule decan, nu știu ce vi s-a spus, dar fratele meu nu a făcut în viața lui dragoste cu o fată, credeți-mă, știu ce spun!

— Să ne păstrăm calmul, a spus decanul. Sigur că, probabil, fătuca aceea minte, dar eu trebuie să iau măsuri, să mă lămuresc ce e adevărat și ce nu din spusele ei. Bărbatul acela, un-chiul ei, a amenințat că face plângere penală, îl acuză pe fratele dumneavoastră că i-a violat nepoata. Eu am încercat să-l conving să nu facă asta, să vedem dacă nu găsim altă soluție.

— și care ar fi soluția?

— Fratele dumneavoastră s-a oferit s-o ia de soție și să-și asume paternitatea copilului. Unchiul ei a fost de acord.

— Domnule decan, totul este o minciună, fratele meu nu are niciun amestec, credeți-mă!

— Vă cred, dar el a venit cu propunerea, a spus că se căsătorește cu ea și…

— De ce să nu facem mai întâi un test de paternitate? Lumea din comuna lor spune că acest bărbat își siluiește de ani de zile nepoata.

— Nu putem face asta decât dacă fata e de acord și dacă solicită acest lucru fratele dumneavoastră. Există niște reguli, niște legi, știți asta. De vreme ce fratele dumneavoastră vrea să-și asume totul… eu nu mai am ce să fac. Vorbiți cu el.

Smărăndița și unchiul dispăruseră. Neluțu stătea liniștit într-un colț și mă aștepta.

— Tu ți-ai pierdut mințile? Vrei să te însori cu o necunoscută și să crești copilului unei brute? știi doar că, mai mult ca sigur, e copilul unchiului ei. îți amintești doar ce ne-a spus primarul.

— Tocmai pentru că știu asta vreau s-o fac. Cineva trebuie s-o salveze pe biata fată.

— și recunoști că ai violat-o?

— Nu, am recunoscut, și ea a confirmat, că am făcut dragoste liber con-simțită.

— Ești nebun! îți distrugi viața! Omul ăsta oribil va face parte din viața ta pentru totdeauna! Va apărea când îți va fi lumea mai dragă, te va șantaja… Dumnezeule, fii rațional, nu te mai lăsa condus de… Simt că-mi pierd mințile. și cum o să te descurci, din ce o să trăiți, unde o să stați?

— 0 să renunț la facultate și o să muncesc. Ne descurcăm noi cumva.

Nu am reușit să-l conving pe fratele meu să renunțe la ideea aceea nebunească. Părinții noștri au înmărmurit când au auzit ce are de gând să facă. Unchiul Smarandei a vrut ca nunta să se facă în curtea lui, să afle toată comuna că nepoata lui a păcătuit și că cel care a pângărit-o o ia de soție. Vă puteți imagina cum s-au simțit părinții noștri stând la masă cu individul acela sub privirile localnicilor. Toată lumea știa că la mijloc e o minciună, dar dacă Neluțu a intrat în joc… în tot timpul acesta, Smărăndița n-a scos un cuvânt. Din când în când, plângea și-i cerea iertare lui Neluțu, iar el o liniștea.

Din fericire, părinții noștri au plăcut-o și i-au chemat pe tinerii însurăței să stea cu ei. La naștere, au apărut complicații, și doctorii au avut de ales între a salva viața mamei sau a copilului. Au ales mama. Se pare că, oricum, copilul nu avea șanse să trăiască. Neluțu a fost foarte impresionat și a plâns. Smaranda s-a bucurat însă.

— Acum pot să-ți spun. îmi pare rău de el, era un suflet curat, fără vină, dar nu l-aș fi putut iubi, mai bine că s-a dus. Unchiul meu m-a batjocorit de când eram o copiliță. Pe ceilalți prunci am reușit să-i lepăd, ăsta însă parcă n-a vrut să se dea bătut. Iartă-mă pentru necazul pe care ți l-am pricinuit! 0 să-mi văd de drum și poți divorța când vrei. Trebuia să scap de acolo, altfel muream.

într-o dimineață, deși Neluțu îi spusese că ține la ea și că vrea să rămână împreună, Smaranda s-a făcut nevăzută. Oricât a căutat-o, n-a reușit să dea de ea. într-un târziu, a renunțat, dar n-a divorțat. S-a întors la facultate și a terminat-o. Eu, după ce mi-am terminat masteratul, m-am înscris la doctorat. Neluțu a început să muncească. S-a mutat la București și a muncit ca un apucat. După vreo trei ani petrecuți într-o firmă mare, s-a făcut PFA și își alegea singur contractele și clienții. Fratele meu are o minte foarte ageră, iar când vrea să facă ceva, nimic nu-l poate opri. A început să-i meargă bine și să le trimită bani părinților noștri, care ieșiseră la pensie. și-a cumpărat un apartament și și-a deschis o mică firmă. Eu am ales să mă stabilesc în Germania. M-am căsătorit cu o nemțoaică. Pe Neluțu l-am revăzut la nunta mea. încărunțise și-și lăsase barbă. Arăta foarte bine. Se făcuse un bărbat în toată puterea cuvântului. Am încercat să-l iscodesc, să aflu dacă există vreo femeie în viața lui, dar a refuzat să vorbească despre asta. Câteva prietene de-ale soției mele au încercat să-i intre în grații, dar degeaba. La câteva zile după nuntă, a plecat.

Soția mea a rămas apoi însărcinată și, înainte să nască, a ținut morțiș să mergem s-o vizităm pe bunica ei la căminul de bătrâni unde stătea de aproape doi ani. A fost dorința ei să fie dusă acolo, nu voia să deranjeze pe nimeni la bătrânețe, când va deveni neputincioasă. E adevărat că acel cămin semăna mai mult cu un hotel. Omama locuia într-o garsonieră pe care o aranjase cu lucrurile ei, după gustul ei, iar niște asistente îi aduceau de mâncare la ore fixe, îi administrau medicamentele, un medic venea o dată pe săptămână, aveau bibliotecă, sală de mese pentru cei care voiau să ia masa la comun, sală de sport cu tot felul de aparate, o sală de cinema, mă rog, am rămas fără grai când am văzut ce condiții le oferă Germania oamenilor vârstnici. Bunica lui Gertrud s-a bucurat mult când ne-a văzut. Am stat la o cafea într-o sală special amenajată pentru primirea oaspeților. După vreo oră, a apărut o asistentă, care i-a șoptit ceva la ureche.

— E timpul să mă retrag, e ora mesei. Cred că și voi aveți altceva mai bun de făcut… Vă aștept cu drag oricând.

Asistenta s-a apropiat din nou de Omama, și atunci am privit-o mai atent. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor.

— Smaranda, tu ești? am întrebat-o în românește.

Femeia nu mi-a răspuns.

— Vă cunoașteți? a întrebat Omama. Femeia m-a străfulgerat cu privirea.

Mi-am dat seama că ar fi mai bine să tac.

— Nu, cred că am confundat-o, am spus încurcat.

Femeia m-a privit recunoscătoare.

— Ilinca e româncă. E preferata mea. Ne înțelegem foarte bine, e un om deosebit, nu-i așa, draga mea?

După întâlnirea de atunci, n-am mai avut liniște. Trebuia să găsesc cumva ocazia să vorbesc cu Smaranda. De dragul lui Neluțu. După ce a născut soția mea, am profitat de ocazie că era foarte preocupată de copil și m-am oferit s-o vizitez eu pe Omama. 0 vreme, m-am temut ca nu cumva Smaranda să fi plecat, să-i pierd urma. Nu plecase însă. I-am spus că vreau să stăm de vorbă și am ieșit în parcul căminului, la o cafea.

— Mă bucur că ai reușit să pleci de acolo și să-ți găsești liniștea. Aș vrea să spun același lucru și despre fratele meu. La el te gândești vreodată, Smaranda? am întrebat-o cu răutate în glas.

— Nu e zi în care să nu mă gândesc la el. A fost singura ființă din viața mea de până atunci care m-a tratat ca pe un om, nu ca pe o slugă. Cum să nu mă gândesc la el?!

— Atunci de ce nu-i dai un semn de viață?

— Am sperat că mă va uita și-și va reface viața.

— Ei bine, nu te-a uitat și e tot singur. Dacă ai ținut vreodată cu adevărat la el și-i vrei binele, atunci dă-i un semn de viață! Uite aici numărul lui de telefon și adresa de e-mail. Vreau să cred că ai meritat gestul lui.

Peste câteva zile, Neluțu m-a sunat în culmea fericirii și mi-a spus că vine în Germania, poate pentru totdeauna. Ce să vă mai spun: fratele meu e în sfârșit fericit acum, și asta e tot ce contează. Din păcate pentru ei însă, Smaranda nu mai poate avea copii.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE