Am început să murim în epoca uitării

Unul dintre istoricii mei preferați este Tony Judt; cu care am avut șansa să fim contemporani până acum un deceniu și jumătate.

Judt a înțeles foarte bine epoca postbelică, despre care a scris un volum remarcabil tradus în română chiar așa: Epoca postbelică.

Profitând de desele întârzieri de pe căile ferate italiene, am citit deunăzi, într-o călătorie improbabilă de la Bologna spre Calabria, în italiana mea perfectibilă, eseurile sale de după 1994 despre epoca uitării, care a explodat după căderea Uniunii Sovietice și nu s-a mai încheiat. Ceva am înțeles.

Lucru uimitor la un istoric, Judt își înțelege epoca în timp real. Pricepe mersul istoriei în timp ce istoria e în marș.

Când a intrat în scenă uitarea? În minunații ani 1990, într-un Occident înnebunit de iluzia că istoria s-a încheiat și ei au câștigat, ca și cum nu ar fi toți oamenii, prin însăși natura lor, învinși.

Atunci au devenit goale de sens instituțiile create să ne apere de tiranii, atunci s-a născut slăbiciunea din sângele căreia s-a hrănit un deceniu, înainte să înceapă să atace, Putin, care se vrea nemuritor, ca orice monstru în trecerea timpului.

Secolul XXI s-a prăbușit în acest gol îmbrățișând entuziast revoluția tehnologică. Cea care a distrus vechea lume lăsând în locul ei teren viran pentru fascism și populism.

Cazul clasic e în America. În anii ’90-2000, Trump era un magnat excentric și stupid, care a falimentat cazinouri, bun să râzi de el în coloanele de bârfe ale marilor știri. 

Astăzi am abonament la zece canale de substack ale unor oameni inteligenți și școliți din America. Oameni care caută să explice de dimineața până seara comportamentul unui cinic iresponsabil, un imoral, un nihilist senil, gogoman cerșind nonstop atenție. Și caută rațiunea acolo unde e doar show.

Timpurile noastre strâmbe, în care ne conduc destinele psihopați bătrâni sau copiii defecți ai Războiului Rece, s-au născut din uitare. 

Din uitarea care a dat credința tâmpă și comună în cazul repetenților la istorie, că răul epocilor trecute chiar a trecut. 

Și, firește, a mai fost și trădarea intelectualilor, care au ieșit din istorie pentru a face loc emanațiilor gloatei, circului gustului comun. Dar despre ei, cu altă ocazie. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.