România și UE. Cum ar fi trebuit să fie

Budapesta, unul dintre cele mai strălucitoare din Europa, și-a trăit apogeul în plină Epocă Frumoasă. Imperiul și-a marcat puterea, Budapesta a fost redefinită de acel moment. Clădiri de câte nouăzeci și șase de metri, nouăzeci și șase de trepte în marile edificii… Totul a căpătat și mai multă strălucire. Două decenii mai târziu, splendoarea Imperiului avea să fie năruită în marele război. Secolul care a urmat a prelungit căderea.

România a primit Transilvania, pe care o așteptase de secole și a fost și ea, pentru o vreme, mare, îndurând ulterior de toate: fascism, comunism, post-comunism de jaf.

În 2007 am intrat în Uniunea Europeană. E cea mai importantă dată din istoria recentă a românilor – de departe.

Scriu aceste rânduri din Budapesta. De douăzeci de ani România crește economic, de peste cincisprezece ani Ungaria se prăbușește sub autoritarismul orbanist, Orban fiind pe față un lacheu al lui Putin.

Pe 1 ianuarie 2027 am fi putut să sărbătorim. Am fi putut avea autostrăzi, am fi putut avea sisteme publice funcționale, justiție funcțională, educație funcțională, sistem funcțional de sănătate. În loc de toate acestea au parașutele politice de toate sexele colecții de genți și amintiri din voaiaje, voaiaje. Îl mai avem pe toporul de Bolojan la Palatul Victoriei, îl avem  și pe Nicușor care încă n-a reușit să facă un pas dincolo de pădure, unul singur, așa, de prăsilă.

Acesta a fost interbelicul nostru. Aceste două decenii. Ar fi trebuit să fie o epocă de înflorire fără egal în istoria românilor. 

Parțial, așa a și fost, în ciuda lui Ciucă, Ciolacu, Cîțu, Grindeanu, Tudose și cine a mai fost călare pe buget și l-a făcut praf.

Douăzeci de ani mai târziu, România nu e mai europeană, ba chiar are milioane de români turbat anti-europeni, prostiți de boții lui Putin pe internet că Europa e bau-bau, când a fost, este și va fi mereu singura noastră șansă de a ieși din subsolul piramidei trebuințelor și de a ne pune cât de cât la adăpost de ruși, dușmanul nostru natural.

Dar dușmanul și mai mare a fost dintotdeauna înăuntru. Monstruoasa coaliție a hoților cu proștii.

Teoretic, ar fi putut fi frumos. Practic, ar fi trebuit să fie frumos, dar românii au preferat să se fure între ei, să-și fure căciula, să-și trucheze educația, să facă găști și haite, să paraziteze buget, să avorteze gândirea critică, să abolească solidaritatea și să facă din empatie un cuvânt uitat. Și apoi, firește, de vină va fi ungurul și evreul Soros (96 ani). Firește, ne-a furat Ursula, că altfel urmașii dacilor erau deja pe lună, făceau alba-neagra în spațiul cosmic…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.