Sunteți gata de anii 80? Sunteți gata de diminuarea consumului, de autogestionare până la sărăcie, sunteți gata să vă dați singuri centralele la minimum, în loc să vă închidă căldura comuniștii? O istorie prost spusă a României imaginează un soi de Ceaușescu sadic care începe să taie resursele populației la sfârșitul anilor ‘70 și pe tot parcursul următorului deceniu. 

O istorie seacă și mult mai corectă economic ar suna așa: criza petrolului, creșterea prețurilor de acum 45 de ani, a generat o criză pentru care un regim care trebuia să țină toată populația ocupată cu locuri de muncă, o criză peste care a trecut sacrificând consumul de orice fel. Anii ‘80 au ajuns reperul austerității în România. Dar de atunci am mai experimentat astfel de perioade, iar acum ne apropiem de cea mai urâtă dintre ele.

Există provocare politică mai mare decât criza facturilor de acum? Toți politicienii ar trebui să se bată cu soluții radicale, nu cu soluții și mai costisitoare prin care să îmblânzim piața, mituindu-i pe speculatori („compensare”, se numește). 

Iohannis, în loc să abereze despre rolul României în războiul cu Rusia, ar trebui să vorbească zilnic despre facturi, cum vorbea despre COVID. 

Așteptând factura la curent. Pregătiți-vă de revenirea unui personaj de anii ’90: masele furioase
Klaus Iohannis | Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Cărătorii de servietă

ANRE și ministerul de resort au reacții de cărători de servietă – ceea ce și sunt, o mână de rentieri cărora le e frică doar pentru propriul salariu și atât. Aici trebuie intervenit în forță. Fie cu amenzi care să ducă la o preluare/naționalizare a companiilor. Fie cu reglementări draconice. 

Comportamentul companiilor care livrează energie e unul de manual al pieței libere. Lobbyiștii lor vă vor spune că e de la China, de la Rusia, niciodată că e pur și simplu ce se întâmplă când liberalizezi o resursă strategică într-o mare de sărăcani români. Dacă speri să rezolve tribunalul sau Consiliul Concurenței, vor scăpa fix cum au scăpat ieftin și băncile cu taxe abuzive, sub ochii oblăduitori ai BNR, și constructori de autostrăzi fictive precum Bechtel, și vânzători de benzină și supermarketuri etc.

Pentru prima dată în istoria recentă, România e nevoită să ia o decizie împotriva UE. Fără ii și ițari, fără fantezii suveraniste, pur și simplu pentru că trebuie. Nu mai e de glumă. Cel târziu până în luna mai, străzile țării vor fi umplute de tot felul de categorii, de la bugetari la mici și medii întreprinzători care își văd viața distrusă de piața liberă de energie. 

Am văzut săptămâna trecută și muncitorii de la fabrica de armament din Cugir în stradă: ăștia suntem!, cheltuim 4 miliarde pe arme și nu suntem în stare să dăm salarii normale măcar în acel sector!

Politicieni moi

Tot pentru prima dată e momentul să vedem cât de la unison sunt partidele în România care, altfel, se pretind adversare de moarte, dar în chestiuni cheie tac și fac același lucru. Singurul partid mai de pe margine, AUR, împrumută ceva din agenda populară, dar asta pentru că e un partid încă foarte slab organizat și trăiește din trenduri pe Facebook și Google. 

În mod normal, ar trebui să fie competiție între soluții radicale. Când arunci cu „piața liberă” în populație, iar aceasta sărăcește simțitor în numai jumătate de an, mai trebuie să și plătești polițe: USR, PNL, zeci și sute de ziariști-analiști care funcționează ca lobbyiști pentru mari afaceri, toți ar trebui să dispară din spațiul public. Și pentru iresponsabili ar trebui să existe și facturi. Nu doar scuze.

Dar nu. Aceiași ne dau acum lecții despre cum o putem rezolva prin „compensări”. Adică să cumpărăm de la „eroii” pieței care fac bani cu lopata și să dăm cu țârâita sărăcanilor. Se știa dinainte de pandemie că românii vor sărăci îngrozitor de la această măsură. Între timp au venit și scumpiri globale fabuloase, și pandemie și noi tot îi dăm cu piața liberă. E momentul să fie pedepsit liberalismul iresponsabil. Din păcate, pare că se întâmplă fix invers. Cioloș, un politician de tip administrator rezonabil, cu care mai aveai ce vorbi, e dat la o parte și preia USR o ciurdă de apucați libertarieni. 

Dacă îi zici lui Drulă să rezolve piața energiei, îți va zice să privatizăm și poliția, că în felul ăsta se dau mai ușor amenzile pentru neplată. 

Statul e din nou la modă

Dar ne uităm și la liderii partidelor mari. Cîțu nu există, deși se încăpățânează să-l facă să existe unii ziariști și organe de presă care au primit bani grei de la guvernul condus de el. Ciolacu e un funcționar molcom, i se blochează sângele în instalație la simpla idee că ar putea supăra pe cineva. 

Așteptând factura la curent. Pregătiți-vă de revenirea unui personaj de anii ’90: masele furioase
Marcel Ciolacu și Florin Cîțu | Foto: Inquam Photos / George Călin

Deci cine are tupeul să-i spună UE, fără sunet de bucium, ițari și alte bălării naționaliste, că situația e critică și că liberalizarea va fi încheiată și punct? Prețurile vor fi tot mari, că așa-s peste tot, dar nu vor fi și expuse speculei și bursei de la Viena. 

Aici nu e vorba de suveranisme și de fosile politice vii care visează la state-națiune glorioase. Aici e vorba de organizații statale care să asigure plasă de siguranță. UE nu poate și nu vrea să fie asta. 

Până și umbra războiului aduce din nou în prim-plan măsurile de organizare și salvare de tip statal. E stupid să aștepți de la piața liberă să-ți aducă un container cu mărfuri ieftine din China, dacă diplomația nu mai poate curăța drumul pentru vaporul care aduce containerul.

Salvarea eco-burgheză

Ne punem toți panouri solare și mori de vânt și ne salvăm, strigă unii care se cred progresiști. De acord, dar care „noi”? Iar luăm măsuri protectoare pentru 20% din populație, cei care-și permit chiar și inițierea unor proiecte gratuite europene de panouri solare, și ăilalți rămân undeva la margine? 

E un trend eco-burghez fără sens. Este un proiect distopic, mai curând, nu o utopie cât de cât constructivă. Clasa de mijloc cu eoliene, sărăcimea cu trei plăpumi și două lemne în sobă (vorba aia, dacă ți-e frig, dă și tu o raită pe la mall).

A înviat personajul colectiv

Pandemia a reușit ce n-a reușit prin estul Europei criza financiară devastatoare din 2010. Să învie categorii întregi, să readucă în prim-plan masele populare. Protestele de tip „anticorupție” și „procorporații” din România nu au fost propriu-zis de masă deși au adunat mulți oameni acolo. Pentru că în Piața Victoriei se strângeau iubitorii fie de individualism liberal, fie de individualism naționalist, toate animate de cele mai proaste idei.

Una din temele de mândrie pentru acest tip de proteste era: „noi nu ieșim pentru salarii!”. Adică, subînțelegeam, cine iese doar pentru salariu e un sărac indecent. Ei, adevărații cetățeni „quality” ai României, ieșeau pentru prințipuri. Nu mai conta că pe sub prințipuri zburau contractele și comisioanele. Războiul era declarat poporului adormit și prost, pesedist etc. 

Nici ăștia cu măștile și circul lor, de la AUR, nu au activat masele pe bune. Mai mult au urlat că „noi suntem poporul”. Dar interesele lor vin în mod clar mai mult din zona afacerilor locale, care se sprijină pe evazionism precar, nu pe evazionism de lux, precum corporațiile.

Ei bine, bucăți din respectivul popor vor fi nevoite să se trezească. E prima oară când văd categorii inclusiv din clasa de mijloc, nu doar bugetari și muncitori, care se vaită de facturi uitând fițele de tip „eu nu cer bani”. Păi, singurele revolte adevărate, normale, sunt tocmai alea unde vrei să repari nedreptăți materiale. 

Nu mai credeți în aburelile pentru principii. Nu au existat și nu vor exista pe lumea asta mișcări sociale care să schimbe principii. Principiile/mentalitățile se schimbă abia după ce ai pus ceva în stomac.

Facturile ne aduc cu picioarele pe pământ, pe scurt. Nu e nevoie să fii Dragnea sau Simion ca să critici cum trebuie multinaționalele sau o piață liberă europeană care distruge în loc să construiască. Dimpotrivă, șmecheria e să apară politicieni lucizi care să evite zorzoane periculoase naționaliste și să meargă drept la țintă. 

N-am mai văzut mase furioase din anii 90. Eu zic că o să le vedem în următoarea perioadă. Dacă nu vom reuși să scoatem din această furie politicieni mai buni, lideri de sindicat mai buni sau dacă vom încasa și aceste lovituri fără nicio reacție, ca-n 2009-2011, atunci nu pot decât să le urez tuturor speculatorilor spor la cheltuit profiturile pe mașini de lux și vacanțe în spațiu.

Foto: Agerpres

Urmărește-ne pe Google News