Moțiunea ca lovitură de stat și nevoia despotului luminat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În urmă cu peste 90 de ani, în 1935 mai precis, într-un interviu cu Mihail Sebastian, Constantin Argetoianu își arăta disprețul pentru vot și democrație. „Chestiunea mi-e indiferentă. Dau atât de puțină importanță votului bărbaților, încât la urma urmelor, nu văd de ce n’ar vota și femeile”.
Sebastian insistă, îl numește democrat pe Argetoianu și vrea să afle de unde acest dispreț pentru democrație & vot. Fostul politician, ministru și premier în perioada interbelică, spune că, da, votul este util, dar doar datorită faptului că prin regimul electoral se creează corpuri speciale, „care îi dispensează pe guvernanți de răspundere”. În final, agasat de întrebările lui Sebastian, Argetoianu, cinic, cum îi plăcea să se autogratuleze, scurtează discuția despre vot și voința cetățenilor. Politica nu este o chestiune de reprezentativitate, e doar o tehnică, „o metodă prin care permiți oamenilor să trăiască împreună, fără ca să-și spargă capul unul altuia”.
Iată de ce, o spune franc Argetoianu, voința oamenilor nu ar trebui să conteze. / Vezi Mihail Sebastian. D. Const. Argetoianu în intimitate. În Constantin Argetoianu (2024). Însemnări zilnice. Volumul 6: 1 ian. - 30 iun. 1939. București: Paul Editions, pp. 375-384.
Azi, oameni importanți din stat, jurnaliști, analiști politici, profesori universitari, cu toții se arată stupefiați, deranjați de un mecanism democratic simplu: moțiunea de cenzură. S-a ajuns până într-acolo încât moțiunea PSD-AUR să fie echivalată cu o lovitură de stat, „Lovitură de stat! Ce înseamnă o lovitură de stat? Înseamnă o lovitură împotriva statului dată de o anumită grupare”, iar Nicușor Dan, din eroul națiunii, s-a transformat în Popa Prostu’ - link aici.
S-a ajuns foarte repede la istericalele obișnuite, atunci când nu le ies onoratelor fețe luminate pasiențele politice. Bunăoară, „oamenii se vor năpusti să-și retragă banii” din bănci, băncile însele își vor pune coada pe spinare și-și vor lua tălpășița, va fi demență totală, vom regresa până într-acolo încât vom ajunge de râsul lumii, vom fi ca pe vremea sfârșitului de regim Ceaușescu - link aici. Adică un fel de sfârșit al lumii, deși regizorul Jude ne spune să nu așteptăm prea mult de la sfârșitul lumii.
E un spectacol demn de Caragiale, un fel de Conul Leonida față cu reacțiunea, cu mențiunea că aici recțiunea e lumea pesedisto-auristă, iar progresul și lumina (ne) vin de la Bolojan.
Când colo, lucrurile sunt tot timpul mult mai simple, fusta-n cap nu ne spune prea multe, știm doar că e mic scandal.
Moțiunea face parte din jocul democratic, e o chestiune discutată preventiv de PSD inclusiv la Bruxelles, asta ca să nu se trezească cu vreo mini-revoluție iscată prin social media și terminată apoi la Girafa de la Antipa.
Iată ce spune Constituția României:
„ARTICOLUL 113
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.”
Pasămite, ce contează Constituția, e și ea o foaie volantă acolo. Stimabilii noștri comentatori pasionali întru și despre politică, aidoma lui Argetoianu pe vremuri, și-ar dori un regim electoral mai pe placul lor, ce contează lupta politică.
Guvernul, prin premierul Ilie Bolojan, știe el ce are de făcut, par să-și spună oamenii noștri, există doar o singură versiune a guvernării, o despoție luminată cu floarea austeritate la butonieră. „There is no alternative”, obișnuia să spună Margaret Thatcher, nu există nicio alternativă, repetă în cor toată floarea cea vestită. Poate că nu ar fi o idee rea ca, în numele „interesului național”, că tot avem democrația pe hold, să-l numim pe Bolojan despot luminat. Cu mențiunea că, spre deosebire de despoții luminați din trecut, care promovau educația, premierul nostru o taie ca s-o eficientizeze.
În final, moțiunea „lungului prilej de vorbe şi de ipoteze” re-devoalează un aspect al vieții noastre post-1989: autointitulații suporteri fideli ai democrației de la noi nu se comportă deloc ca niște democrați. Ei văd votul nu ca pe o chestiune de reprezentativitate, ci ca pe un exercițiu prin intermediul căruia îi dispensezi pe guvernanți de răspundere. Ei răspund în fața poporului, adică în fața nimănui. Ca pe vremea lui Argetoianu!
journo 06.05.2026, 06:28
Voie ai să faci multe lucruri. De exemplu să te îmbraci în roșu de sus pînă sus. Sau să iei salariul și să-l joci la păcănele într-o singură zi. Dacă e un lucru deștept, asta e altceva. Să dărîmi un guvern fără să ai ce pune în loc, în timp ce în jurul tău lumea arde și riști să pierzi bani grei, e, vorba ceea, cumplit meșteșug de tîmpenie.
LucianMarin 10.05.2026, 07:43
Articol foarte bun. "Toate cele obscure tind spre claritate", spunea într-o poezie Eugenio Montale. Astfel: un istoric se luptă în justiţie pentru a reabilita memoria lui Ion Antonescu; un jurnalist, 10 ani, consecutivi, personalitatea anului în România, pare că se luptă, astăzi, în aceste vremuri tulburi, pentru reabilitarea plutonului de execuţie. "C'est la vie!" Dar trebuie să încercăm să vedem fotografia mare, întregul. ...Schneider, nepotul