MENIU CAUTĂ
, de Claudiu Săftoiu

OPINIE | Fostul șef al SIE Claudiu Săftoiu, despre bugetul serviciilor de informații românești: de la lăcomia asigurată politic, la rezistența prin profesionalism

Distribuie

Construirea Bugetului de Stat al României este - în 2019, da! - tributară algoritmului neschimbat structural al economiei socialiste a anului 1968. Atunci au fost publicați și aprobați, prin decizie de stat,  parametrii de performanță economică ai săracului stat român, în "competiția comunistă" gestionată de URSS.

Capacitatea specialiștilor români în macroeconomie nu a putut fi depășită de pragul post-comunist și post-decembrist. Au trecut 50 de ani, de când țările CAER și-au armonizat capacitățile naționale, mai curând printr-un efort de prudențialitate națională, decât printr-o cooperare efectivă, menită să mențină progresul printr-o competitivitate mimată falimentar și anti-umanist.

Vremurile au trecut. Economia românească, construită pe edificiul schimonosit al unui socialism de tip autarhic sovietic – nu și-a abandonat formula de construire a Bugetului de Stat.

Altminteri, de ce trăim de azi pe mâine azi, ca și ieri – noi, românii?

Funcționăm după un Buget de Stat atemporal, pe care numai indispendabilii specialiști Gheorghe Ghergina și Florin Georgescu – parcați de ani buni la BNR – l-ar mai putea închide, pentru votul final din Parlament al anului financiar 2019.

Și cu serviciile de informații românești, cum rămâne? Le periem, le speriem, sau le „manageriem”?

În acest „Pat al lui Procust” financiar  original, nu-i așa? – în care încape totul, până nu mai rămâne nimic întreg – se află Bugetul de Stat al României, de 30 de ani. Bugetul serviciilor de informații ale României este „manageriat” de jupânul politic Liviu Dragnea. Astfel: taie de la la SRI, 445 de milioane de lei, de la SIE 30 de milioane, iar de la SPP – 50 de milioane de lei.

Ce face acest Dragnea? Nimic deosebit: ia de la alții, să dea la alții. Adică aplică fix formula Bugetului de Stat din 1968 – probabil cu abilul concurs invizibil al lui L.Voinea, G. Gherghina și Fl.Georgescu, socialiștii înstăriți de la BNR -.

„Atât s-a putut!”,  ar spune o vorbă haz-de necaz din „advertising”-ul autohton.

Ba, nu! Atât au putut să tragă sforile politice din bugetele serviciilor românești, înainte ca acestea să crape de tot.

Argumentele pesedistului șiret Dragnea fac casă bună cu campania electorală din acest an, a PSD. Sperietoarea umflată mediatic – privind carența de vitamina D -, prinde la o polulație lipsită oricum de o educație de sănătate adecvată, dar nu ține loc de confortul de securitate obligatorie, în context regional și euro-atlantic.

Un program național de conduită imunologică este perfect compatibil cu un porgram național de conduită securitară națională. Unul nu îl exclude pe celălalt.

Cum stăm, la nivel comparativ, cu finanțarea serviciilor de informații?

Din 2016, bugetele serviciilor de informații românești au crescut constant. Guvernările Ponta și cele care au urmat au majorat, an de an, banii pentru servicii.

Informația costă: aliații NATO alocă sume exorbitante pentru contra-spionajul național și spionajul internțional. Cifrele oferte de România sunt bază de analiză privind preocuparea pentru securitate a unei țări aflate între uriașe interese geopolitice și militare.

De exemplu, SRI depinde fundamental de priorităţile informative stabilite de la an la an, iar buffer-ul de finanțare este obligatoriu, pentru asigurarea capabilității inter-aliate.

Ca să răzbești, ai nevoie de personal înalt calificat, de tehnică specială, de mașini, de bugete operaționale pe măsură. La rândul său, SIE, ale cărui efective sunt tot mai reduse, de la an, la an, scoate eficiență informativă din piatră seacă.

Un indicator optimist clasează Bucureștiul pe locul al 10-lea între țările membre ale Alianței, în 2018. România este a 10-a forță ca număr de trupe în cadrul NATO și cu o forță de agnajare finaciară în limita angajamentului NATO, pentru apărare comună.

SUA rămâne cel mai mare contributor la bugetul Alianței, alocă de 2 ori mai mulți bani pentru domeniul Apărării. Număarăm acum 28 de aliați, cu noua Macedonie integrată, plus Canada.

De unde vin necesitățile suplimentare de apărare pentru contra-spionajul și spionajul românesc, în 2019?

  • Anexarea Crimeei de către Rusia, destabilizarea estului Ucrainei, intensificarea războiului informațional,
  • Provocările venite dinspre sud generează creșteri proporționale ale cheltuielilor aliate în domeniul apărării și securității.
  • Mult înaimte de 2014, când a avut loc summitul NATO din Țara Galilor, cifrele arătau că statele Europei, mai ales cele din flancul estic, deveneau componentele cele mai consumatoare de securitate.

Rata anuală de creştere a cheltuielilor pentru apărare va creşte în perioada 2017-2021. Prioritizarea cheltuielilor de apărare (cheltuieli ca procent din PIB) şi postura de securitate, comparativ cu aliații. Creşterea cheltuielilor de apărare proiectate pentru perioada 2017 – 2021  va compensa declinul înregistrat în perioada 2012-2016, în 45% dintre țările partenere.

Ţările NATO şi-au asumat ţinta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare.

În perioada următoare, una dintre cele mai mari provocări ale ţărilor NATO va fi respectarea angajamentului de a aloca 2% din PIB pentru apărare.

Pentru România, obligaţia de a aloca 2% din PIB către armată, iar acest lucru este valabil şi în bugetul pentru 2018 și 2019.

Stabilirea bugetelor SRI și SIE, la mâna lui Dragnea – drumul propriului proiect prezidențial!?

O diminuare a bugetului SRI poate vulnerabiliza capacitatea instituţiei de a-şi îndeplini atribuţiile la parametri optimi.  Dacă sunt daţi afară oameni, va creşte bugetul la pensii, fără a se realiza o creştere asupra bugetului general consolidat”. „Nu vom avea salarii pe patru luni, nu vom putea plăti utilităţi, cheltuieli de funcţionare”, a subliniat un oficial SRI.

Diminuarea bugetului SRI va fi cu 150.000.000 de lei, a SIE – cu 30.000.000 de lei, iar a SPP – cu 50.000.000 de lei.

PSD impune cu forța serviciilor de informații românești o loialitate, plătită cu pielea de pe os, în dauna apărării și securității inter-aliate. Bugetul politic asupra capabilității de apărare a României ne întoarce la formarea Bugetului de Stat din 1968, când un conducător suprem indica înălțimea gardului care împrejumuia șopronul familiei, dat de la partid.

Serviți patria, luptători din entitățile de securitate ale României.

Patria nu așteaptă.

Citește și:

Comentarii