OPINIE/ Unitatea transatlantică - singurul răspuns realist la nevoia de securitate a Europei. Analiză a fostului șef al SIE Claudiu Săftoiu despre conducerea armatei române și securitatea europeana
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În plină reuniune, la București, a miniștrilor apărării și de externe din Uniunea Europeană și a șefului NATO, armata română rămâne fără cap. Curtea de Apel București a suspendat decretul preşedintelui României, prin care a prelungit mandatul comandantului Nicolae Ciucă la conducerea Statului Major al Armatei. Soluţia nu e definitivă.
Cuprins:
Instanța a decis că propunerea a fost nefondată. Până probabil se vor epuiza atacurile ambelor părți - Președinție și Guvern - prin tribunale, Armata Română va fi condusă de un locțiitor. Care se va așeza doar pe jumătate pe scaunul de comandant al Statului Major al Armatei, gata oricând să facă pasul înapoi. În aceste condiții, generalul Laurian Anastasof va prelua funcția.
Încropeala e la ea acasă, la vârful armiei române: Generalul Laurian Anastasof a fost consilierul ministrului Apărării, Gabriel Leș, iar în urmă cu două zile a fost numit noul locțiitor al șefului Statului Major al Apărării. Ne-am dat cu firma-n cap, cum se spune.
Un paradox mai dezonorabil nici că se putea: în ziua în care Europa și NATO pune la cale acțiuni strategice comune la București, luptele politice intene ne așează, de la prezidiu, fix în fundul sălii. Până când guvernanții nu-și vor da jos labele de pe Armata Română, România nu va putea să genereze încredere, repsonsabilitate, și deplină predictibilitate în fața partenerilor europeni și americani.
De ce NATO este și va fi soluția unei Europe protejate
Au sosit deja la București miniștrii apărării și de externe ai UE, precum și Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg. Demnitarii europeni sunt îngrijorați de evoluțiile militare și de securitate din preajma Europei, dar și de riscurile pe care le aduc conflictele din Venezuela, din Siria, sau de relația dintre UE și China.
Ca de fiecare dată când a sosit în România, Stoltenberg a lansat mesaje tranșante, menite să aducă cu picioarele pe pământ atât clasa politică românească, cât mai ales turbulentul establishment militar și politic european. Înaltul demnitar NATO recurge la istorie, pentru a reînvia motivele reale pentru care Europa este astăzi cea mai prosperă regiune a planetei, iar România, cea mai bine poziționată țară est-europeană, în materie de apărare și securitate.
Cei 70 de ani de pace și properitate europeană se datorează alianței Occidentului - Americii de Nord și a Europei de Vest -, împotriva Estului autoritarist, abuziv, concentraționar. Cele două Războaie Mondiale, urmate de Războiul Rece dintre fosta URSS și Europa Occidentață - un război de uzură, care a modificat definitiv destine a sute de milioane de oameni -, au fost câștigate de forțele occidentale, prin cooperarea excepțională dintre americani și europeni, la toate nivelurile.
Amintesc aici câteva elemente cardinale de colaborare transatlantică, care au salvat secolul al XX-lea de la teroare, sărăcie și haos în Europa:
- ”Planul Marshall” - demarat în 1948, prin pomparea a 100 de miliarde de dolari americani, ca asistență financiară, pentru refacerea economiilor occidentale, după al Doilea Război Mondial, câștigat și acela prin debarcarea aliaților americani în Normandia, acțiune desfășurată între 6 iunie – 19 august 1944, cu participarea a peste 3 milioane de soldați;
- ”Acordul de la Breton Woods” (1-22 iulie 1944, semnat de 730 de delegați din 44 de țări, cu scopul reglementării problemelor monetare și financiare, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Tot atunci au fost înființate IBRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare), GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) și FMI (Fondul Monetar Internațional).
Aceste decizii politice, economice și financiare - luate de țările Axei -, au dus la crearea celei mai lungi perioade de pace și bunăstare, în întreaga lume.
Și astăzi, coordonatele progresului economic uluitor repurtat de națiunile Europei și ale securității comune se datorează implicării acelorași actori cardinali: Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii.
Este bine să ne reamintim ce ne-a definit istoria, pentru a nu uita niciodată cine ne-au fost și ne sunt aliații, prietenii.
Doar NATO îi poate apăra pe europeni - un adevăr încă greu de înțeles
Jens Stoltenberg a cerut din nou ca eforturile Uniunii Europene în domeniul apărării sa fie complementare cu cele ale Alianței Nord-Atlantice, nu să le concureze.
”Substituirea prin UE a NATO este o greșeală”, spune Secretarul General al Alianței militare. Și are perfectă dreptate. În perspectiva sumbră a ieșirii din Uniune a Marii Britanii, ”80% dintre cheltuielile militare ale Alianței vor proveni din țări non-UE, iar trei din cele patru grupuri de luptă din Polonia și Țările Baltice vor fi conduse de state care nu fac parte din Uniune”, a subliniat Jens Stoltenberg.
Și înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, Federica Mogherini, știe că parteneriatul dintre Uniunea Europeană şi NATO este esenţial, iar întărirea apărării europene şi a cooperării UE-NATO este un motiv de reală mândrie.
Retragerea SUA din INF pune exclusiv pe umerii Rusiei povara oricărui eventual atac direct asupra aliaților NATO
Perspectiva de securitate europeană și planetară este tulbure, la început de 2019: au mai rămas două zile, până când SUA se vor retrage din tratatul considerat ”mincinos”, Tratatul privind fortele nucleare intermediare - INF. Donald Trump nu a mai ascultat tromboanele lui Putin, și a denunțat unilateral Tratatul valabil din 1987, privind interzicerea construirii de rachete cu rază de acțiunie între 500 și 1000 de kilometri. Stoltenberg acuză Rusia că a pus permanent în pericol termenii Tratatului, desfășurând teste cu noi rachete cu raza medie de actiune. Practic, Rusia a încălcat și anul trecut Tratatul, prin dezvoltarea noii rachete de croazieră ”Novator 9M729”, cunoscută şi sub numele de cod ”SSC-8”. Deși clare ca lumina zile iși palpabile, Moscova respinge acuzaţiile.
Diplomația militară rusă este binecunoscută prin jocul declarațiilor care contrazic realitatea din teren.
Rușii au ridicat mereu semne de întrebare privind rolul sistemului anti-balistic românesc, de la Deveselu, surzi la toate dovezile privind latura defensivă a programului de apărare NATO în România.
La fel, achiziția de către Forțele Militare Navale Române a patru corvete multirol a fost intens criticată de Kremlin, în ciuda transparenței operațiunii, prin care limitarea acțiunilor de război pe mare ale corvetelor era dovedită că nu reprezenta nici o amenințare la Flota Navală Militară a Federației Ruse. Raza lor de acțiune nu depășește 250 de km, în larg.
Dublul standard practicat de Moscova desconspiră însă adevăratele intenții ale lui Putin în Europa: înzestrarea armatei ruse se face într-un ritm diabolic.
Nu mai departe de finele anului trecut, Forțele Navale Ruse și-au sporit potențialul flotei la Marea Neagră, cu două dintre noile corvete din clasa ”Buyan-M”, ”Graivoron” și ”Ingushetia”. Sunt nave dotate cu rachetele de croazieră ”Kalibr” si rachete supersonice anti-navă ”P-800 Onix”. Precipitarea achiziției rusești se datorează agravării situației din Marea Azov și a potențialei creșteri a prezenței NATO din Marea Neagră, spun surse rusești. Marina Rusă trimite noile corvete la cea de-a 41-a brigadă de nave de război din Sevastopol, cu echipajele deja antrenate și pregătite pentru navele de război. Brigada cuprinde o escadrilă si un grup tactic de nave dotate cu rachete. Brigada mai deține 7 nave de război mai mici, din diferite clase. Cea mai recentă navă intrată în serviciul activ este corveta ”Orekhovo-Zuevo”, în decembrie 2018. Corvetele rusești pot fi descrise ca forțe de cercetare-lovire și cercetare la contact.
Pericolul rusesc este multifațetat: de la războiul informațional care a destructurat încrederea europenilor în proiectul UE, la intervențiile în Siria și în Venezuela, armatele Kremlinului seamănă îngrijorări și riscuri de securitate.
O dată cu ieșirea SUA din INF, riscul ca Federația Rusă să atace oricând și oriunde, crește. Dar niciodată NATO nu a fost mai puternică militar, decât acum.
O spune deschis Jens Stoltenberg: Alianța Nord Atlantică are capacitatea de a se opune doctrinei și strategiei Rusiei care se concentrează pe sistemele de rachete S-400, motivând scenariul unei posibile invazii din partea NATO.
Oficialul NATO a asigurat că, deși există îngrijorări cu privire la retorica tot mai agresivă a Rusiei, dar și asupra exercițiilor militare desfășurate de Kremlin și sporirea capacităților militare, în prezent nu există nicio ”amenințare iminentă” în ceea ce privește o posibilă agresiune a Rusiei împotriva unui stat membru NATO. Avioanele de generația a 5-a ale NATO pot face față capabilităților rusești A2/AD. Superioritatea avioanelor F-22 și F-35, tehnologia „stealth” reprezintă o problemă majoră în acest moment pentru Federația Rusă. Secretarul general al NATO a adăugat că Forțele Aeriene ale Rusiei nu se ridică la nivelul celor din NATO, fapt ce contribuie la descurajarea Kremlinului.
Reuniunea Gymnich de la București este un semnal și un avertisment dat guvernului României și întregii clase politice: să nu ne jucăm cu viața și viitorul celor aproape 700 de milioane de europeni, din care peste 18 000 000 sunt cetățeni români. Politica de apărare și securitate comună SUA-UE este o obligație pentru generațiile următoare, nu un privilegiu oricând dispensabil.
