MENIU CAUTĂ

OPINIE / Caz-școală de amenințare gravă a intereselor de securitate militară a României la Marea Neagră. Scandalul corvetelor, disecat de fostul șef al SIE Claudiu Săftoiu

Distribuie

Efortul de înzestrare a Forțelor Navale Române, cu patru corvete de luptă, este întrerupt brutal, după ce Șantierul Naval Constanța, care face parte din "Asocierea dintre Naval Grup Franța și Șantierul Naval Constanța", a dat în judecată guvernul, pentru anularea în totalitate a HG 48/2018, actul normativ în urma căruia este derulată procedura de achiziție publică a corvetelor multifuncționale, în valoare totală de 1,6 miliarde de euro - bani mulți, smulși din contribuția la stat a fiecărui contribuabil român.

Suspendarea licitației – un răgaz nefericit, cu efecte în predictibilitatea României față de partenerii din NATO

Până la 20 februarie 2019, când Curtea de Apel Constanța a programat o nouă înfățișare a părților, va mai trece o lună lungă, fără ca România să facă pași fermi spre asigurarea capabilității la Marea Neagră, condiție esențială pentru onorarea parteneriatului militar și de securitate în cadrul NATO.

Apărarea flancului estic al Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene – care reprezintă responsabilitea directă a României – este pusă pe „hold”, sine die, datorită unor interese meschine, complicități, malversațiuni și intenții vorace ale unor entități ostile României și Occidentului.

Achiziția de corvete pentru Forțele Navale Române, o poveste care poate destabiliza poziția României în flancul estic al NATO

Uluitoarea poveste antinațională a tergiversării licitației pentru corvetele multirol, pe scurt:

– În 2016, fostul secretar de stat la MApN, Gabriel Leș – actualul ministru al Apărării (PSD-ALDE) – a semnat propunerea ministerului pentru achiziţionarea a 4 (patru) corvete multifuncţionale, destinate Forțelor Navale Române.

Propunerea prevedea ca proiectul de securitate militară maritimă a României – adică proiectarea, construcţia și dotarea navelor  de război – să se realizeze prin negociere directă cu firma olandeză „Damen”, rezidentă în România din 1999, aflată într-o colaborare strânsă cu guvernul SUA și complexul militar american, pentru construirea navelor militare strategice compatibile NATO.Acest tip de nave sunt construite după principiul „commonality” (standardizare pe orizontala integrată operațională a echipamentelor militare NATO, gata de intervenție pe orice tip de echipare NATO) și „inter-operabilitiy” (capacitate de integrare tehnologică cu produse militare top NATO, cu posibilitate de înlocuire și înaintare instantanee în luptă).

Anterior, specialiștii armatei române evaluaseră alte 13 proiecte de corvete.Au hotărât că proiectul olandezilor de la Galați este cel mai bun.

– Consecutiv, Guvernul României a emis HG 906/2016, care a fundamentat solicitarea Ministerului Apărării din România și, în februarie 2018, guvernul Dăncilă a aprobat HG 48/2018. Dar cum!?

– H.G.-ul prevedea expres ca procesul de construire a navelor militare și de asamblare a echipamentelor de război să se desfăsoare în capacitățile navale românești. Hotărârea mai prevedea, în mod surprinzător,  ca achiziţia celor 4 corvete multifuncţionale să se realizeze printr-o achiziţie publică deschisă, pentru un contract evaluat la 1,6 miliarde euro.

HG-ul cu pricina, aprobat de un guvern mânuit de partidul la putere – condus de condamnatul definitiv Liviu Dragnea -, a deschis o adevărată cutie a Pandorei.

La achiziţia publică organizată de MApN au apărut cinci oferte. Ulterior, în documente făcute publice în mass-media, sunt publicate și informații de preț, neconfirmate, până acum:

    1. olandezii de la „Damen Schelde Naval Shipbuilding BV”, cu capacitate de construire la Șantierul Naval Galați și la Şantierul Naval 2 Mai Mangalia, deținut în co-proprietate cu statul român (51% partea română), care ofereau nava „Sigma 10514”, 2500 tone;
    2. grupul francez „Naval Group”, în parteneriat cu Şantierul Naval Constanţa, care ofereau corveta „Gowind”, 3200 tone;
    3. firma „Fincantieri” SpA, Italia, 3500 tone;
    4. consorţiul german Thyssenkrupp Marine Systems, în colaborare cu cea  a mai rămas din fostul şantier naval militar din Mangalia, care ofereau corveta „K 130 Braunschweig” – s-a retras ulterior;
    5. firma turcească STM, care s-a retras ulterior;

Comisia de evaluare a ofertelor a stabilit că toţi competitorii se încadrează în buget. Cât despre condițiile tehnice, este hazardat să fie avansată vreo dată tehnică, atât timp cât documentația este clasificată de Armata Română.

„Asocierea Naval Grup Franţa și Şantierul Naval Constanţa” a depus oferta pentru corvete la 2 octombrie 2018. Pe 5 octombrie, apar în presa de la Constanța primele informații „pe surse”, prin care Naval Grup se autodeclară câștigătoare, dat fiind că oferise prețul cel mai mic, iar criteriul de departajare era preţul cel mai scăzut.

Din acest punct, lucrurile o iau razna rapid.

După doar două săptămâni, francezii „câștigători” se sucesc și își trag singuri un glonț în picior: contestă chiar HG 48/2018, actul fundamental prin care erau stabilite procedurile achiziției.

Cum adică? Naval Grup a fost firma care, în 28 martie 2018, semnase documentația prin care și-a însușit, în totalitate, pașii procedurali stipulați în prevederile HG 48/2018.

Pentru ca situația să fie și mai bulversantă, ulterior acțiunii în instanță declanșate de Naval Grup, Ministerul Apărării se sesizează și trimite întreg dosarul cu achiziția corvetelor, Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, prin  secretarul de stat pentru Armamente, Andrei Ignat, responsabil cu derularea procedurii de achiziție aferentă programului de înzestrare esențial „Corveta multifuncțională”.

Motivul? Existau suspiciuni rezonabile privind derularea în deplină legalitate a procedurii, de natură să afecteze realizarea interesului național de securitate, în ceea ce privește Programul de înzestrare esențial „Corveta multifuncționala”.

Mai trebuie știut că desemnarea câștigătorului licitației pentru corvetele multifuncționale a fost amânată de cel puțin de trei ori, de Ministerul Apărării.

Să o luăm pe firul evenimentelor:

Ce se poate ascunde în spatele achiziției corvetelor multirol?

Constatăm că informațiile apărute pe piață, încă din 5 octombrie, cu privire la presupusul câștigător, dar și la sumele licitate de companiile care au depus caiete de sarcini, fără a fi confirmate, ar fi rezultatul unor scurgeri de informații din interiorul MApN.

Este știut că licitațiile atât cele din domeniul militar și de securitate, cât și cele din domeniul civil, comercial, sunt acoperite de confidențialite absolută și devin documente clasificate, tocmai pentru a lăsa Autorității Contractante posibilitatea de a departaja corect ofertele primite.

Cum au ajuns informații la Naval Grup și la unii jurnaliștii din România și din Franța, privind sumele ofertate de celelalte companii competitoare? Și mai ales, de ce? Consecvent, de ce Naval Grup care, din informațiile de presă neconfirmate, oferise cel mai bun preț – cel mai scăzut -, a contestat procedura de achiziție, pe care o semnase ca fiind în regulă, cu doar 7 luni în urmă?

Cârdășie politică a guvernului PSD-ALDE, pentru compromiterea achiziției corvetelor multirol de către Marina Militară Română?

Cronologia rece a non-combatului antinațional al conducerii pesediste MApN:

  • 2 octombrie 2018 – prezentarea ofertei finale de către MApN;
  • 19 octombrie 2018 – „Asocierea Șantierul Naval Constanța și Naval Grup” intervine în instanță, al Curții de Apel din Constanța, pentru constestarea licitației privind achiziția de corvete. Gestul – inexplicabil, la prima vedere.
  • 26 octombrie 2016 – în deplină cunoștință de cauză, conducerea MApN mai anunță o amânare a licitației, pentru 12 noiembrie 2018, în condițiile în care licitația fusese contestată deja de unul dintre participanți, lucuru care, juridic, înseamna blocarea imediată a derulării procedurii. De ce a omis acest lucru conducerea MApN?
  • În sfârșit, pe 11 ianuarie 2019, prin semnătura secretarului de stat de la Înzestrare, Andrei Ignat, susperndarea licitației, consemnând în sfârșit acțiunea în instanță depusă de „Asocierea SNC și Naval Grup”.

Acum apar întrebările firești, privind o situație total nefirească:

  1. De ce „Asocierea SNC și Naval Grup” a depus acțiunea în instanță la Curtea de Apel de la Constanța, câtă vreme pârâtul este Guvernul României, cu sediul la București, unde se află toate instanțele de autoritate din sistemul juridic românesc? Poate pentru a tărăgăna cât mai mult judecata, prin amânări și strămutări?
  2. De ce juriștii Ministerului Apărării nu au cerut – imperios! – instanței de la Constanța planificarea cu celeritate – adică mai repede, ori mai devreme – a judecării speței, câtă vreme achiziția de corvete pentru Marina Militară Română este un obiectiv de maximă securitate la Marea Neagră? Poate pentru a întoarce încet spatele unui parteneriat occidental, bazat pe termene precise, predictibile?
  3. Mai mult, în ce calitate juridică, legală, a putut „Asocierea SNC și Naval Grup” să conteste în instanță licitația, câtă vreme cea care a cumpărat caietul de sarcini de la MApN a fost doar compania „Naval Grup”, singura de altfel, care se putea încadra în condițiie draconice de ofertare? Oare pentru că, la noi „se poate și așa”?

Semnele de întrebare ridicate mă fac să consider că, dacă lucrurile ar sta chiar așa – personal sper să nu fie adevărat -, Guvernul României, condus de o majoritate PSD-ALDE iresponsabilă și periculoasă, ar putea fi părtaș la compromiterea asigurării securității maritime a României, a Uniunii Europene și a NATO, la Marea Neagră – având ca beneficiar indirect Federația Rusă și interesele ostile ale acesteia, în zonă.

Pentru că întârzierea achiziției de corvete multirol, cu tehnologie de ultimă generație, de la parteneri NATO consacrați, reprezintă un atac direct la securitatea națională a României, pe termen scurt și mediu.

Naval Grup – un „trouble maker” de profesie?

Naval Grup a intrat în licitația corvetelor cu dificultate, pentru că nu îndeplinea întocmai cerințele. Se pare că au existat nu mai puțin de trei situații, în care Autoritatea Contractantă ar fi trebuit să descalifice „Asocierea Naval Grup Franţa și Şantierul Naval Constanţa”, pentru neîndeplinirea condițiilor de acceptare la licitație.

Prin anumiți consultanți – persoane bine plasate, dintre care unele, se pare, cu strânse legături cu militari activi din MApN – s-ar fi făcut presiuni repetate, în sensul schimbării cerințelor procedurii de achiziție. O condiție specifică – aceea de a construi navele exclusiv în România – i-ar fi deranjat cel mai mult pe constructorii francezi.

Când francezii de la „Naval Grup” se pupă cu rușii, în proiectul militar franco-rus „Mistral”

Franța este un producător tradițional de nave de război. În proiectarea navei și a sistemelor de gestiune integrată propusă Forțelor Navale Române, pentru achiziția corvetelor multirol, francezii dețin un sistem de marină militară exclusiv al lor – franțuzesc.

Este de presupus că inginerii militari ruși cunosc foarte bine parametrii navelor construite de francezi pentru marina militară rusească.

Acest element reprezintă în sine o vulnerabilitate nepermisă, posibil de a fi exploatată tocmai de forța ostilă a NATO în Marea Neagră – Federația Rusă, comanditarul Naval Grup de acum opt ani, în cadrul proiectului „Mistral”.

Performanțele pe mare, capacitatea de lovire, forța de deplasare, capacitatea de ripostă, „comunalitatea” și „interoperabilitatea”, sunt atuuri care trebuie incluse la capitolul reziliență și impenetrabilitate tehnologică.

Scopul achiziționării corvetelor multifuncționale

Pentru Armata Română, licitația pentru corvetele multifuncționale are în vedere asigurarea, pentru următorii 30 de ani și mai mult, a unui sistem integrat logistic („Integrated Logistic Support”) la Marea Neagră.

Aceasta presupune ca, odată cu construirea în țară a navelor militare, contractantul să beneficieze, în deplină securitate inter-aliată – pentru trei decade de acum înainte -, de servicii de mentenanță, modernizare și suport tehnic operațional, care să îi permită să apere linia maritimă estică NATO, la orice oră din zi și din noapte.

Scriu apăsat un lucru –  este o alertă pentru românii de bună-credință, care citesc -: achizițiile „G to G” (de la guvern, la guvern) cu partea americană, presupun condiții unice pentru România: armata noastră nu cumpără de la americani doar un produs clasic (cu garanție, post garanție, mentenanță, etc.), ci obține mult mai mult: un sistem strategic „defence capability”.

Aceasta înseamnă că, dacă o capabilitate de apărare „scârțâie”, adică necesită posibile minime, ori reparații majore, sunt puse la dispoziție instantaneu capabilități similare, care să suplinească misiunea de apărare comună, ca obligație contractuală a vânzătorului-guvernul american, pentru beneficiarul direct – guvernul României.

Suspendarea licitației corvetelor, la cererea „Naval Grup” (Franța) – un exercițiu de intimidare, o cacealma, sau o misiune suspectă de favorizare, prin tergiversare, a adversarului NATO la Marea Neagră?

Derularea evenimentelor din „spatele frontului”, în scandalul corvetelor, face ca mișcările efectuate de Naval Grup să ridice semne de întrebare:

  1. De ce Naval Grup ar fi făcut presiuni pentru scoaterea condiției exclusive din procedura de licitație, după însușirea integrală a prevederilor din H.G. 48/2018, de construire a navelor în România?
  2. De ce  Naval Grup și-a contestat propria semnătură, cerând anularea in integrum a HG. 48/2018?
  3. Cum s-au scurs în presa română date sau elemente esențiale din documentația clasificată a licitației pentru corvetele multifuncționale? Parchetul Militar va avea de lucru serios, în această privință.

Este de menționat aici că, pentru francezi, nu este pentru prima oară, când contestă fără temei – inclusiv la cel mai înalt nivel de autoritate în stat – o licitație la care participă. Pentru conformitate, cazul din 2018, referitor la procedura de achiziție a unor avioane de luptă, solicitată de Belgia.

Ca și în România – invocând lipsa de transparență în privința contactelor strategice „G to G” – francezii au încercat demontarea cerințelor procedurii de achiziție, demers susținut inclusiv prin intervenția publică a președintelui Emmanuel Macron. Tentativa a eșuat. Americanii au câștigat licitația belgienilor, pentru avioane de luptă F-35 de ultimă generație – top NATO.

Într-o țară ca Franța – membră NATO – companiile din industria militară franceză își oferă diverse servicii, de echipamente militare, și unor țări care nu sunt considerate prietene Alianței Nord-Atlantice.

Este un motiv cel puțin serios de îngrijorare, cu atât mai mult cu cât încrederea și reziliența în respectarea parteneriatului dur, responsabil și exclusiv cu entități, contractanți și clienți din „clubul NATO” ar trebui să reprezinte o carte de vizită „beton”, pentru orice armator occidental onorabil.

„Comonalitate” și „interoperabilitate”, dublate de condiționări „top secret NATO”

În chestiuni de înzestrare a armatelor NATO, un principiu fundamental este achiziționarea „in house” de capabilități, cu producători de armament binecunoscuți, tradiționali, deplin securizați, și – mai ales! – exclusivi.

Sunt obligativități draconice și tocmai acestea fac din Alianța Nord-Atlantică cea mai puternică organizație militară și de securitate a planetei. Nivelul de secretizare al tehnologiilor militare operaționale din NATO este obligatoriu „top secret”.

România face parte din acest club select NATO, iar cartea sa de vizită trebuie să rămână impecabilă.

Din aceste considerente, țara noastră trebuie să își asigure cea mai bună colaborare cu furnizori de echipamente și tehnică militară care lucrează exclusiv pentru NATO.

Mai mult, aceștia trebuie să aibe o relație fără fisură cu furnizorii americani de armament, pentru o compatibilizarea completă a parametrilor tehnici, în cele mai mici detalii.

Damen – constructorul olandez agreat de NATO în Europa

Unul dintre furnizorii tradiționali și securizați ai NATO în Europa – care construiește nave militare de peste 150 de ani – este „Damen Schelde Naval Shipbuilding BV”.

Cei 3.500 de muncitori români, care lucrează în danele Șantierului Naval „Damen” de la Galați, au construit, din 1999, de la venirea în țară a armatorului olandez, 29 de nave de razboi tip „LCS” („Litoral Combat Ship” – corvete, nave de coastă, interoperabile NATO.

În materie de construcție de nave militare, olandezii sunt furnizori consacrați ai NATO. Mai mult, navele propuse de „Damen” la Galați, în colaborarea cu „Boeing”, „Rayethon” sau „General Dynamics”, sunt integral interoperabile cu cu Flota a 6-a SUA, din Marea Mediterană – singura forță rapidă pe care România poate realmente conta, pentru sprijin aliat în Marea Neagră, în caz de necesitate, după activarea Articolului 5 din „Carta NATO” – „Toți pentru unul, unul pentru toți”.

„Damen” a propus Ministerului Apărării din România construirea celor patru nave de război „Sigma”, după standardele secretizate NATO. Olandezii sunt la cea de-a 11 corvetă multifuncțională „Sigma”, ultima fiind livrată guvernului mexican, în 2018.

Avocații lui „Damen” au făcut, la rândul lor, cerere de intervenție în intanță, după acțiunea în instanță, formulată în contencios administrativ, de Naval Grup, la Curtea de Apel din Constanța, pentru clarificarea circumstanțelor de participare la procedura de licitație.

De asemenea, era de așteptat cu și compania „Fincantieri” să fi făcut o cerere de intervenție – fiind și ei direct interesați în legalitatea procedurii de achiziție a corvetelor multirol. De ce nu au făcut-o?

Corvetele multifuncționale  la Marea Neagră – un obiectiv românesc care înfurie Federația Rusă

Implicațiile întârzierii licitației pentru corvetele multifuncționale sunt și grave, și îngrijorătoare, pentru România.

Federația Rusă este profund iritată că România se dotează cu tipuri de armament de producție americană. Așa a fost și cu sistemul anti-rachetă de la Deveseul, așa este și cu achiziționarea de corvete multirol, echiopate cu tehnologie SUA.

Cui servește o asemenea întârziere?

Un posibil răspuns poate veni din satisfacția cu care site-ul rusesc în limba română „Sputnik” apreciază lentoarea cu care ministrul Apărării, Gabriel Leș (PSD), intervine în „scandalul corvetelor”:

„În orice caz, ministrul Gabriel Leş pare un om calm, tacticos, iar cea mai de preţ calitate a şefului politic al Armatei este că pare genul care ştie să tragă… de timp (zice că ştie să tragă şi cu puşca, dar asta nu prea îi va fi de folos)”, scrie „Sputnik”.

Claudiu Săftoiu


Citește și:

„Când securitatea României nu va mai veni de-a gata”. Fostul șef al SIE Claudiu Săftoiu, analiză dură despre provocările următorilor ani pentru țara noastră

Citește mai multe despre corvete și Investigații şi Reportaje pe Libertatea.

Comentarii