Proasta guvernare, aceeași mare durere a României
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După 25 noiembrie 2024 (când a preluat conducerea PNL), unii au sperat că Ilie Bolojan poate aduce un plus de onestitate și competență la vârful politicii românești. Mărturisesc că, atunci, am fost și eu printre cei care au privit cu un pic de speranță spre personajul politic Bolojan. După oratorul îăîăî Ciucă (autorul „performanței” istorice de a lua doar 8,7% la alegerile din 24.11.2024, după cheltuirea unor sume uriașe din banii publici), simplul fapt că dl Bolojan rostea frazele cu coerența unui om normal dădea senzația unui mare pas înainte. Dar, în pofida PR-ului foarte bun pe care-l au unii, timpul scoate adevărul la suprafață, mai devreme sau mai târziu.
Cea mai importantă lege după Constituție este legea bugetului de stat. De exemplu: degeaba stabilește legea educației alocarea a 6% din PIB pentru educație, dacă prin legea bugetului se alocă mult mai puțin. Guvernul format după dezastrul de la alegerile din 24.11.2024, de către „speranța” Bolojan cu Marcel Ciolacu-Nordis, a adoptat bugetul de stat pentru anul 2025 sâmbătă, 1 februarie 2025. Apoi l-au depus și trecut prin Parlament cu viteza luminii (după mai puțin de 3 zile lucrătoare fiind deja adoptat), fără să se prefacă măcar a avea o minimă deschidere la vreo dezbatere cu opoziția, care avea totuși o treime din Parlament (adică din voturile electoratului). Evident, peste doar câteva luni, Bolojan și-a contrazis bugetul asumat ca lider al coaliției guvernamentale în februarie 2025, care conținea erori majore (crescând taxele în iulie-august 2025 ca să acopere deficitul, contrar celor promise prin bugetul din februarie).
Apoi, în martie-aprilie 2025, l-am văzut pe dl Bolojan în rolul de președinte interimar al României, făcând o reprezentare externă mult sub nivelul așteptărilor setate de PR-ul său foarte bun. Îl dureau mâinile vorbind limba engleză, a reușit „performanța” unică de a fi singurul șef de stat/guvern din Consiliul UE însoțit de translator. La final de iunie 2025 a ajuns prim-ministru. Dorind să arate în avanpremieră că austeritatea-i doar pentru cei mici, și-a făcut guvernul cu număr maxim de vicepremieri (5), fără precedent în istoria democrației românești.
Am remarcat și celebra declarație din 13 august 2025 despre „riscul foarte mare” ca țara să intre în incapacitate de plată, dacă nu se adoptau niște măsuri legislative propuse de dumnealui. Împreună cu creșterile în cascadă de impozite și taxe, Guvernul Bolojan a reușit performanța unei prăbușiri incredibile a consumului din România. Adică se pare că amenințarea Bolojan a fost percepută de poporul român cam la fel de catastrofic precum pandemia din 2020 sau criza financiară din 2008...
Cea mai mare problemă a guvernării Bolojan mi se pare viziunea sa de tipul focusului pe copaci, iar nu pe pădure. Mai concret, abordarea de tip îngust contabil a problemei reale a finanțelor publice ale României. Evident că dacă mărești impozitele și taxele vei avea un deficit bugetar mai mic, este banal să imaginezi asta! DAR ce te faci când efectele secundare (prăbușirea consumului, recesiunea economică, pierderea încrederii publicului că țara merge într-o direcție corectă etc) sunt mai grave decât beneficiul reparării pe termen scurt a găurii lăsate în bugetul României de PSD-Nordis? Amintesc că PNL, partidul condus azi de Ilie Bolojan, a făcut fix invers în 2004, când a preluat guvernarea alături de fostul PD (Alianța DA). Adică a refuzat abordarea de tip contabil a FMI, a avut curajul să reducă impozitul pe venit de la 40% la 16% (așa-zisa cotă unică), iar acel pariu s-a dovedit câștigător! A adus creștere economică susținută, mai multă bunăstare pentru mai mulți români și încasări mai mari la bugetul de stat.
După părerea mea, unul din cele mai mari dezastre ale guvernării Bolojan este subminarea încrederii publicului în justiție. Deși focul neîncrederii în justiție mocnea deja în societatea românească, modul în care Bolojan și propaganda sa au comunicat despre problema pensiilor magistraților, felul în care i-a discriminat pe aceștia față de ceilalți beneficiari de pensii așa-zise speciale, asmuțirea poporului contra lor prin mijloace de propagandă specifice regimurilor totalitare, a afundat-o și mai tare (pe justiție) în prăpastia neîncrederii publice. Bolojan a arătat la acest capitol că nu-și vede rolul la vârful statului român ca pe al unui pompier care să caute să stingă focurile, ci mai degrabă ca pe al unui piroman. Am făcut propuneri concrete despre cum ar fi putut fi abordat altfel acest subiect în data de 23.10.2025: https://www.libertatea.ro/opinii/catalin-dima-domnule-presedinte-dan-domnule-prim-ministru-bolojan-faceti-o-pace-dreapta-cu-magistratii-5495147.
Tot parte din viziunea Bolojan este abordarea de tip Ceaușescu, în sensul de obsesie pentru a atinge anumite ținte macroeconomice, fără să-i pese câți români plătesc prețul prin înfometare și înghețare în case. Din cauza politicilor publice ale guvernării Bolojan, românii cumpără azi mai puțină mâncare de aceiași bani, plătesc facturi semnificativ mai mari la energie, suferă efectele celei mai mari inflații din UE. Iată un comunicat de ieri despre facturile la gaze, cu 30% mai mari în ianuarie 2026 față de ianuarie 2025 (deci asta anterior liberalizării prețului gazelor care urmează de la 1.04.2026): https://asociatiaenergiainteligenta.ro/analiza-facturi-la-gaze-in-ianuarie-2026-cu-pana-la-30-mai-mari/
PRIN ACESTE POLITICI PUBLICE, REGIMUL DAN-BOLOJAN CONSTRUIEȘTE, ÎN MOD ABSOLUT IRESPONSABIL, TRAMBULINA PENTRU EXTREMIȘTI LA URMĂTOARELE ALEGERI!
La fel ca pe timpul lui Ceaușescu, mafia politică (nomenclatura se numea în anii `80) prosperă în regimul Bolojan, de acolo nu a îndrăznit premierul să taie prea mult (DEȘI DE ACOLO AR FI TREBUIT SĂ ÎNCEAPĂ!). Evident, Bolojan nu știe nimic nici de trezorierul PNL (funcție mare de tot) Mihai Barbu, care cerea un milion și jumătate de euro pentru acces la premier... Nici de „fosta gagică” a prietenului său politic Ludovic Orban, care cerea jumătate de milion de euro pentru intervenții la premierul Bolojan (al cărui nume apare de vreo 110 ori în stenogramele din acest dosar)... Ca să înțelegem cam cât se fură prin achiziții publice supraevaluate, e suficient să ne uităm la cazul șocant al achiției de microbuze din banii europeni primiți prin PNRR. S-au cumpărat de aproape 3 ori mai puține microbuze pentru copiii României, de aceiași bani, din cauză că s-au umflat prețurile de către această mafie politică veroasă!
Gaura de zeci de milioane de euro de la PNL (adică alți bani publici din subvenții de la bugetul de stat risipiți de gruparea Iohannis, care a condus PNL înainte de 25.11.2024) a fost și ea acoperită de Bolojan, care nu am auzit să fi depus vreo plângere penală pentru anchetarea acelei fraude vizibile de pe Lună...
Alt fapt foarte grav: Bolojan și-a făcut din încălcarea cu seninătate a legii un mod de guvernare. Un singur exemplu, la ordinea zilei: deși legea îl obligă să fi prezentat în Parlament proiectul bugetului de stat pe 2026 până pe 15 octombrie 2025, evident că lui Bolojan nu-i pasă. Azi e deja februarie 2026 și doar Dumnezeu știe ce plan are guvernul cu bugetul României pe 2026!
O concluzie
Evident că guvernarea Bolojan a făcut și lucruri bune pentru România! De exemplu, schimbarea ideii guvernării PSD-Nordis, cum că statul poate cheltui în neștire, cu ideea că trebuie puse niște limite cât de cât rezonabile cheltuielilor publice. Doar că noi, simplii cetățeni, avem dreptul să cerem demnitarilor plătiți din bani publici să facă mereu mai bine, iar textul de mai sus este o ilustrare a acestei atitudini civice. Este loc de mult mai bine!
Din păcate, Ilie Bolojan se comportă în relația cu poporul român și cu legea din România de parcă ar fi sigur de niște protecții mari de tot. Nu e nici primul și nici ultimul lider politic care cade în această capcană. Un banal exemplu, foarte proaspăt: predecesorul lui Bolojan la conducerea României și a PNL, Klaus Iohannis, a ajuns să fie supus în 2025 la umilințe incredibile de către ANAF, după terminarea mandatului (mai devreme decât și-ar fi dorit el). Asta prin simpla aplicare a legii față de un personaj plin de tupeu, care, cu doar câteva luni mai devreme, în 6.12.2024, se credea mai presus de lege (obținând în acea zi de la CCR o prelungire de mandat prezidențial pe termen nedeterminat)... Iar peste mai puțin de 3 luni își dădea demisia intempestiv și pleca de pe scena politicii, nu se știe încotro...
