Cosmosul şi moldovenii: cum a descoperit Gagarin cosmosul moldovenesc

Cum a descoperit Gagarin cosmosul moldovenesc?

Azi, sâmbătă 12.04, e ziua cosmonauticii. Acum mulţi ani primul om a părăsit orbita planetei Pămînt şi a ieşit în Cosmos. Cum ar zice un poet basarabean: Omul a ieşit la arat în Cosmos. Ce vremuri, ce vise.Visul milenar al omului de a cuceri cosmosul a început. Dar a durat puţin. 

Acum nu am chef să povestesc „istoria ratata a cuceririi Cosmosului” pe care eu o ador. Dar nu pentru ratare. Altă dată. Vă spun acum altă poveste. 

După revenirea triumfală din Cosmos, Iura Gagarin – devenit un soi de pop star tipic generaţiei beat – a început să fie purtat peste tot.

A ajuns şi în Moldova. Sărbătoare mare: defilare, parade, monumente, discursuri peste discursuri. Cum se spune: cu cît provincia e mai profundă şi oraşul mai mic cu atât discursul e mai lung.

Dar au apărut pe nepusă masă, vorba cîntecului, „inoplanetenii„ moldoveni. Şi, spune povestea, l-au furat pe Iura Gagarin şi l-au dus într-un sat din Moldova: la Cojuşna. Iar la Cojuşna, ca în orcie sat moldovenesc în plină toamnă , era mare nuntă. Huiuiu!!!! Chiote şi mare veselie. 

Recomandări

Cine câștigă în urma haosului generat de suspendarea deciziei CCR privind anularea alegerilor prezidențiale. Expert: „Un război de durată”

Aici ar trebui de spus câteva nuanţe de context: moldovenii nu se pricep la multe dar la nunţi, botezuri, înmormântări şi cumătrii sunt buni. Chiar foarte buni. Haosul devine cosmos în astfel de situaţii: aceste evenimente produc cosmosul moldovenilor. Bun.

Cînd au auzit că vine Gagarin în sat, să nu ne facem de răs, s-a mobilizat toată floarea: de la primar şi şef de partid pîna la elementele centrale ale satului – naş, fin şi cumătru.

Vorncii chiuiau, lautarii cântau, flăcăii şi fetele dansau, naşele şi cumetrele puneau masa, finii şi naşii turnau. Doar bătrânii veterani priveau înţelept de la distanţă şi se întrebau: oare cum o să se termine tărăşenia asta? Cosmosul ca o presimţire. Fin sentiment. Doar că moldovenii au alt cosmos.

Gagarin a devenit imediat de toate: fin, naş, vornic etc. I s-au dat colaci, i s-au legat ştergare, i s-a dat un grafin cu vin, s-a dat drumul la horă mare. Şi dă-i şi luptă: masă, vin şi horă. Nu mai văzuse cosmonautul nostru din astea pe nicio orbită.

A fost purtat peste tot şi luaţi de flamă a fost dus pînă şi în beciurile moldovenilor unde a fost dat dispărut. Ups.

A fost căutat şi găsit cu greu de serviciile speciale ale fiorosului KGB. Viu şi nevătămat dar deja vorbea pe silabe într-o limbă necunoscută. Mitul spune că era moldoveneasca: deja vorbea moldoveneşte cu butoaiele şi alaiul. 

Recomandări

Cât cheltuiește România pentru apărare. Salariile și pensiile – în top, înzestrarea cu tehnică militară – sub 20%

Cînd l-au găsit cei de la KGB şi l-au tras la răspundere el a spus o frază care avea să devină marcă înregistrată şi mîndria Basarabiei. A spus ceva cosmic:

„E mult mai uşor să te desprinzi de planeta Pământ decît de beciurile din Moldova”.

Cosmosul moldovenesc: să zbori în jos fără să te frângi. Tehnici de supraviețuire

Când un moldovean plecă în Cosmos el plecă nu în sus ci în jos. Așa a fost să fie. E o tehnică de supraviețuire – să zbori în jos fără a te frânge.

Cosmosul este universul nostru. Folosirea cuvântului cosmos în locul cuvântului univers implică o privire asupra universului ca un sistem sau entitate complexă și ordonată – opusul haosului.

Când plecăm în Cosmos noi nu o luăm spre ceruri, ci intrăm în pământ – sub pământ. 

Urmărim forța gravitației – ne rupem de suprafața pământului lăsându-ne duși de forța dată de natură: ponderabilitatea. Nu luptăm cu ea ci o folosim. Nu avem puterea să învingem forța de gravitație, nu avem resurse pentru asta – ne folosim de ea pentru a ne lăsa duși în jos. 

Recomandări

Înalta Curte a anulat decizia judecătorului Curții de Apel Ploiești de suspendare a hotărârii CCR privind alegerile din 2024. Principalele reacții

E ca în luptele înțelepte asiatice – Aikidō-ul moldovenesc: calea armonizării energiei utilizând forța adversarului pentru a câștiga lupta. 

Când plecăm în Cosmos – și plecăm des – noi nu o luăm în sus ci în jos. 

Baikonurul Basarabiei e un Beci: fiecare casă îl are. Avem Baikonur în fiecare curte, casă, familie și suntem mereu gata de decolare. 

Istoria nu a fost prea blândă cu noi așa că am devenit fără să vrem cosmonauți de zbor în beciuri. Sub pământ am transformat Haosul în Cosmos – numit: Beci.

Beciul e cosmosul nostru dar și locul de refugiu și rezistență.

Într-o cultură a sărăciei și necazului istoric – beciul e elementul cheie a supraviețuirii. Pentru că e legat de elementele centrale, esențiale ale supraviețuirii.

În Beciul moldovenesc ai tot ce e necesar pentru a supraviețui. 

De-a lungul istoriei moldovenii au avut multe lipsuri – nu au avut o singură lipsă: necazurile. Necazurile, suferința și foamea au fost atât de prezente și constante încât beciul e imaginea perfectă a formei lor de rezistență. 

Nicăieri pe teritoriul României nu există un Beci mai bine organizat și mai complex decât Beciul Basarabean. Asta e rezultatul a sute de ani de rezistență. E tehnica zen-moldovenească de a răspunde: de a supraviețui.

Beciul e legat mai ales de mâncare și băutură – pentru că într-o cultură a lipsei pâinii, pâinea devine un element politic, social și economic. Esențial. 

Când pâinea e din abundență – ea e o marfă. Când pâinea lipsește este deja politică, luptă pentru supraviețuire. 

Orice basarabean din generațiile noastre știe că atunci când te sună mama sau bunica întreabă un singur lucru: dragă, pâine ai? Dacă ai pâine totul e perfect. Restul sunt lucruri secundare.

Dacă ai beci deja zborul tău în viață e asigurat.

Poate și de aceea au atât de multe sărbători: ca un răspuns la prea multele necazuri. 

Aikidō-ul moldovenesc are și acest element: în timp ce petreci un necaz și întâmpini altul dai un chef. Cheful e instrumentul de rezistență între prea multele necazuri. Altfel nu reziști. De aici și optimismul și pofta de viață incredibile a unei zone mereu în necaz. Trebuie să întâmpini necazul precum un pahar de vin dat peste cap – altfel nu poți trece peste el.

Poate și de asta se plânge mai mult la nuntă și la naștere decât la moarte. Cele mai vesele momente ale moldovenilor sunt înmormântările: priveghiurile și parastasele. E și asta o formă de supraviețuire.

S-a schimbat Basarabia în ultimii 30 de ani? Enorm de mult chiar dacă necazurile au rămas constante. 

Și beciurile s-au schimbat și mâncarea. Enorm de mult s-a schimbat: aș zice în bine chiar dacă necazurile rămân constante și problemele mai complexe. 

Am trecut să-mi văd nepoții care au mai rămas: grosul au plecat în peste 10 țări – UE, SUA, UK etc. Își făceau case pe „model european” – frumoase, mari, încăpătoare.

M-au surprins că nimeni nu a renunțat la Beciul moldovenesc. De ce? Nu se știe niciodată – dacă se stinge lumina sau mai știu ce alte năcazuri: Beciul nu te trădează. Probabil e o strategie înțeleaptă.

Nu-mi fac probleme cu ce vor alege moldovenii – de obicei și în România și în Republica Moldova nu ce alegem e problema ci ce fac cei pe care-i alegem. 

Să sperăm că totul va fi bine. Personal cred că lucrurile se pot rezolva mult mai repede și mai simplu despre care am scris anul acesta în Libertatea: mai ales că avem o oportunitate istorică unică.

Deocamdată Beciul e alături: și încă nu am uitat să zburăm în Cosmos. În jos fără să ne frângem.

Urmărește-ne pe Google News